Atât instanta de apel cât si instanta de fond au solutionat gresit actiunea civila promovata de cele doua parti civile, din perspectiva cuantumului daunelor morale acordate pentru recuperarea prejudiciului moral suferit de catre acestea.
Atât instanta de apel cât si instanta de fond au solutionat gresit actiunea civila promovata de cele doua parti civile, din perspectiva cuantumului daunelor morale acordate pentru recuperarea prejudiciului moral suferit de catre acestea.
Astfel, în ceea ce o priveste pe partea civila S.D., nu s-a luat în considerare, în mod corespunzator, suferintele fizice si psihice încercate de aceasta pe o durata îndelungata de timp, în cursul interventiilor chirurgicale si în timpul recuperarii dupa acestea, de infirmitatea fizica permanenta produsa acestuia si de pierderea totala a capacitatii de munca, aceasta raportat si la vârsta partii vatamate.
Astfel, în ceea ce o priveste pe partea civila S.D., nu s-a luat în considerare, în mod corespunzator, suferintele fizice si psihice încercate de aceasta pe o durata îndelungata de timp, în cursul interventiilor chirurgicale si în timpul recuperarii dupa acestea, de infirmitatea fizica permanenta produsa acestuia si de pierderea totala a capacitatii de munca, aceasta raportat si la vârsta partii vatamate.
Totodata, nu s-a dat eficienta corespunzatoare faptului ca partii civile i s-a schimbat ireversibil modul de viata, ca o perioada îndelungata de timp a fost lipsit total de posibilitatea de a se misca si de a participa la viata de familie si la cea sociala, ca trebuie sa depuna, în permanenta si pentru tot restul vietii sale, eforturi suplimentare pentru a duce o viata cât de cât apropiata de normalitate, data fiind infirmitatea fizica permanenta.
De asemenea, nu s-a dat importanta cuvenita faptului pierderii totale a capacitatii de ceea ce pune partea civila într-o situatie de inferioritate si o obliga la venituri mai reduse decât cele pe care le-ar fi putut câstiga daca ar fi avut posibilitatea de a îsi cauta si de a-si gasi locuri de munca mai bine platite, partea civila fiind dependenta de pensia de invaliditate.
Fata de toate aceste aspecte, se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate de catre instanta de apel de la 50.000 lei la suma de 100.000 lei.
Se apreciaza, totodata, ca suma solicitata de partea civila cu titlu de daune morale este exagerata având în vedere numarul de zile de îngrijiri medicale acordate, respectiv 5 luni, ca în prezent se poate deplasa, nefiind dependent de însotitor si ca poate participa, cu un anumit efort, la viata de familie si cea sociala.
În ceea ce o priveste pe partea civila A.G. nu s-au luat în considerare, în mod corespunzator, suferintele fizice si psihice încercate de aceasta pe o durata îndelungata de timp, în cursul interventiilor chirurgicale si în timpul recuperarii dupa acestea, de infirmitatea fizica temporara produsa acestuia si de pierderea totala a capacitatii de munca, aceasta raportat si la vârsta partii vatamate.
În ceea ce o priveste pe partea civila A.G. nu s-au luat în considerare, în mod corespunzator, suferintele fizice si psihice încercate de aceasta pe o durata îndelungata de timp, în cursul interventiilor chirurgicale si în timpul recuperarii dupa acestea, de infirmitatea fizica temporara produsa acestuia si de pierderea totala a capacitatii de munca, aceasta raportat si la vârsta partii vatamate.
Totodata, nu s-a dat eficienta corespunzatoare faptului ca partii civile i s-a schimbat pe o perioada de timp modul de viata, ca o perioada îndelungata de timp a fost lipsit total de posibilitatea de a se misca si de a participa la viata de familie si la cea sociala, ca a trebuit sa depuna eforturi suplimentare pentru a duce o viata cât de cât apropiata de normalitate data fiind infirmitatea fizica temporara.
Totodata, nu s-a dat eficienta corespunzatoare faptului ca partii civile i s-a schimbat pe o perioada de timp modul de viata, ca o perioada îndelungata de timp a fost lipsit total de posibilitatea de a se misca si de a participa la viata de familie si la cea sociala, ca a trebuit sa depuna eforturi suplimentare pentru a duce o viata cât de cât apropiata de normalitate data fiind infirmitatea fizica temporara.
De asemenea, nu s-a dat importanta cuvenita faptului pierderii totale a capacitatii de munca ceea ce îl pune pe partea civila într-o situatie de inferioritate si îl obliga la venituri mai reduse decât cele pe care le-ar fi putut câstiga daca ar fi avut posibilitatea de a îsi cauta si de a-si gasi locuri de munca mai bine platite, partea civila fiind dependent de pensia de invaliditate.
De asemenea, nu s-a dat importanta cuvenita faptului pierderii totale a capacitatii de munca ceea ce îl pune pe partea civila într-o situatie de inferioritate si îl obliga la venituri mai reduse decât cele pe care le-ar fi putut câstiga daca ar fi avut posibilitatea de a îsi cauta si de a-si gasi locuri de munca mai bine platite, partea civila fiind dependent de pensia de invaliditate.
De asemenea, nu s-a dat importanta cuvenita faptului pierderii totale a capacitatii de munca ceea ce îl pune pe partea civila într-o situatie de inferioritate si îl obliga la venituri mai reduse decât cele pe care le-ar fi putut câstiga daca ar fi avut posibilitatea de a îsi cauta si de a-si gasi locuri de munca mai bine platite, partea civila fiind dependent de pensia de invaliditate.
Fata de toate aceste aspecte, se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate de catre instanta de apel de la 25.000 lei la suma de 60.000 lei.
Cuantumul mai redus al daunelor morale este determinat de numarul mai mic de zile de îngrijiri medicale acordate, de caracterul temporar al infirmitatii fizice suferite, de posibilitatea ca, în timp, partea civila sa îsi redobândeasca capacitatea de munca si deci de posibilitatile pe care le are aceasta de a reveni la un mod de viata normal.
Cuantumul mai redus al daunelor morale este determinat de numarul mai mic de zile de îngrijiri medicale acordate, de caracterul temporar al infirmitatii fizice suferite, de posibilitatea ca, în timp, partea civila sa îsi redobândeasca capacitatea de munca si deci de posibilitatile pe care le are aceasta de a reveni la un mod de viata normal.
Curtea constata ca, prin sentinta penala nr.2154/03.12.2009, pronuntata de Judecatoria Medgidia în dosarul nr.3969/256/2008 s-a dispus, în baza art.184 alin.2 si 4 cod penal, condamnarea inculpatului I.L. la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 184 alin.2 si 4 cod penal, condamnarea aceluiasi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.34 alin.1 lit. b rap. la art.33 lit. b cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art.81 alin 2 cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei închisorii, pe durata termenului de încercare de 3 ani, compus conform art. 82 cod penal.
În baza art.359 cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 cod penal.
În baza art.359 cod procedura penala, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 cod penal.
În baza art.71 cod penal în ref. la art.64 lit.a teza a II a si lit.b cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si lit. b cod penal si în baza art.71 alin.5 cod penal, s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii.
În baza art.71 cod penal în ref. la art.64 lit.a teza a II a si lit.b cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II a si lit. b cod penal si în baza art.71 alin.5 cod penal, s-a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii.
În baza art.14, art.15 si art.346 alin.1 cod procedura penala, coroborate cu art. 998 – 999 cod civil, art.49 si art.53 – art.54 din Legea 136/1995, art.13 si art.14 din Ordinul nr.113133/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si deciziei nr.1/28 03 2005, s-au admis, în parte, actiunile civile formulata de partea civila S.D., si a fost obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul Societatea de – Reasigurare A. SA, acesta in limitele plafonului prevazut lege, sa plateasca partii civile S.d.: cu titlu de despagubiri materiale, sumele de 16 000 lei reprezentând cheltuielile materiale efectuate cu îngrijirile medicale, medicamente, proteze, cârje, etc, de 12.168 lei reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea de a munci si realiza venituri în perioada 06.02 -09.11.2009 raportat la nivelul venitului mediu net pe anul 2009, de 1352 lei, de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecata – onorariu de avocat si o suma egala cu diferenta între venitul mediu net si pensia de invaliditate pe care o primeste S.D., care se va stabili în conformitate cu evolutia venitului mediu net (pentru fiecare an) si a cuantumului pensiei de invaliditate de la data de 09 11 2007 pâna la ramânerea definitiva a prezentei hotarâri si a unei prestatii lunare egala cu diferenta între venitul mediu net si pensia de invaliditate pe care o primeste S.D., care se va stabili în conformitate cu evolutia venitului mediu net (pentru fiecare an) si a cuantumului pensiei de invaliditate, de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri pâna la încetarea starii de nevoie sau pâna când partea civila A.G. va beneficia de pensia pentru vechime în munca iar cu titlu de despagubiri morale, suma de 200000 lei si de partea civila A.G., fiind obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul Societatea de Asigurare-Reasigurare A. SA, acesta in limitele plafonului prevazut lege si de ordinul nr. 113133/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor), sa plateasca partii civile A.G. cu titlu de despagubiri materiale, urmatoarele sume: de 5399 lei reprezentând cheltuielile materiale efectuate cu îngrijirile medicale, medicamente, proteze, recuperare, însotitori, etc, de 13 500 lei reprezentând repararea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea de a munci si realiza venituri în perioada februarie – noiembrie 2009 raportat la nivelul venitului obtinut din munca – 1500 lei, o suma egala cu diferenta între venitul obtinut din munca – 1500 lei si pensia de invaliditate pe care o primeste A.G., care se va calcula prin diferenta între venitul de 1500 lei si pensia de invaliditate/handicap pâna la ramânerea definitiva a prezentei hotarâri, a unei prestatii lunare egala cu diferenta între venitul obtinut din munca – 1500 lei si pensia de invaliditate pe care o primeste A.G., care se va calcula prin diferenta între venitul de 1500 lei si pensia de invaliditate/handicap, de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri pâna la încetarea starii de nevoie sau pâna când partea civila Anton Gheorghe va beneficia de pensia pentru vechime în munca si de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecata – onorariu de avocat iar cu titlu de despagubiri morale suma de 40 000 lei.
S-a admis actiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta si a fost obligat inculpatul, alaturi de asiguratorul Societatea de Asigurare-Reasigurare A. SA, acesta in limitele plafonului prevazut lege si de ordinul nr. 113133/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor), sa plateasca partii civile suma de 3718 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale pentru spitalizarea partii vatamate A.G.
S-au respins, ca nefondate, celelalte pretentii civile ale partilor civile S.D. si A.G.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond, în baza materialului probator administrat în cauza, a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 598/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Medgidia s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului I.L., pentru savârsirea a doua infractiuni de vatamare corporala din culpa prevazute de art. 184 alin. 2 si 4 din codul penal.
În data 06 02 2007, în jurul orelor 15, inculpatul I.L. se deplasa pe DN 22C, dinspre Constanta înspre Cernavoda, cu autoturismul marca Volkswagen Jetta.
În aproprierea Garii CFR Saligny, în zona KM 5, inculpatul a initiat o manevra de depasire a autovehiculului (sau autovehiculelor) ce se afla în fata sa, desi pe sensul contrar de mers se afla un alt autoturism în deplasare la o distanta insuficienta pentru ca inculpatul sa poata efectua manevra în conditii de siguranta.
A fost înlaturata apararea inculpatului potrivit cu care ar fi initiat manevra de depasire apreciind corect distanta necesara pentru finalizarea depasirii pâna la autovehiculul ce se deplasa din sens contrar (apreciind ca erau aproximativ 200 – 300 m), sustinând ca autovehiculul ce se deplasa din sens contrar a fost depasit la rândul sau de autoturismul condus de partea vatamata A.G., neputând observa decât prea târziu depasirea efectuata de A.G. si astfel s-a produs impactul, întrucât aceste sustineri nu se coroboreaza cu nici unul dintre celelalte mijloace de proba administrate.
În acest sens se face trimitere la declaratiile celor doua parti vatamate, potrivit cu care, pe sensul opus celui în care se deplasau ele traficul era îngreunat si se circula în coloana dar si la dinamica accidentului de circulatie asa cum a fost afirmata de ambele expertize tehnice auto, analizând pozitia finala a celor doua autoturisme implicate în coliziune si locul unde s-au produs avariile celor doua masini, rezulta ca A.G. a intentionat sa creeze un culoar, în conditiile de trafic date, pentru ca masina condusa de inculpat sa poata trece fara a se ciocni cu masina condusa de el, în conditiile în care nu ar fi fost necesar ca A.G. sa se apropie de marginea drumului si sa frâneze atât de brusc (din plansele fotografice judiciare se pot observa urmele de frânare) daca inculpatul ar fi putut sa reintre fara probleme pe sensul sau de mers, ori faptul ca inculpatul nu a reintrat pe sensul sau mers se datoreaza, implicit, faptului ca nu mai putea realiza acest lucru din pricina masinilor ce se deplasau în coloana si pe care acesta tocmai încerca sa le depaseasca.
Totodata, se face trimitere si la traiectoria autovehiculului condus de inculpat – catre marginea drumului pe sensul pe care efectua depasirea încercând sa evite coliziunea iesind în decor prin dreapta autoturismului condus de parte vatamata A.G., în conditiile în care, o alta decizie nu ar fi putut sa ia, având în vedere timpul extraordinar de scurt în care trebuie luate astfel de decizii, observând si intentia partii vatamate de a urma aceeasi traiectorie de evitare.
Se releva ca o concluzie contrara nu ar putea fi primita pentru ca ar însemna ca inculpatul avea instinctul de conservare abolit si ca ar fi ales sa iasa în decor pe partea contrara sensului de mers în loc sa reintre pe directia sa de deplasare si, în plus, daca A.G. s-ar fi aflat, la rândul lui, în timpul unei manevre de depasire ar fi însemnat neîndoielnic ca autovehiculul depasit de el sa se afle la o distanta scurta de acesta, care nu ar mai fi permis evitarea unei coliziuni din spate cu acel autovehicul.
În timpul urmarii penale s-au efectuat doua expertize tehnice de catre doi experti care au lucrat independent unul de celalalt, iar concluziile acestor experti judiciari se regasesc la dosarul de urmarire penala, instanta retinând partial concluziile exprimate de expertul judiciar L.A. si nu va retine concluziile din expertiza judiciara întocmita de expertul judiciar C.I.G., întrucât concluziile acestei expertize se fundamenteaza în mare parte pe ipoteze subiective, în neconcordanta cu celelalte probe administrate si cu logica dinamicii unui astfel de eveniment rutier si chiar straine de obiectivele stabilite de organul judiciar, mai mult, face aprecieri cu privire la evitarea consecintelor privind vatamarile corporale suferite de partile vatamate stabilind fara nici un suport probator ca cei doi ocupanti ai autoturismului Dacia nu purtau centurile de siguranta din dotarea autoturismului.
S-a evidentiat ca, în urma cercetarilor la fata locului, nu s-a stabilit cu certitudine daca partile vatamate au folosit corespunzator centurile de siguranta, iar conform principiului „dubiul profita inculpatului” s-ar putea retine ca partile vatamate nu au purtat centurile de siguranta sau nu le-au aplicat corespunzator, însa, cu toate acestea, instanta nu a retinut ca relevant acest aspect pentru ca din traumatologia leziunilor suferite de ambele parti vatamate, stabilita de actele medicale si de expertizele medico – legale întocmite în cauza rezulta ca acestia au suferit vatamari grave în zona inferioara a corpului si nu în zona superioara si ca aceste leziuni s-ar fi produs indiferent daca cele doua parti vatamate ar fi purtat sau nu centuri de siguranta, fiind de notorietate faptul ca autoturismele Dacia de tip sunt deficitare în ce priveste elementele de siguranta mai ales în cazul coliziunilor frontale.
S-a înlaturat concluzia expertizei efectuate de expertul C., potrivit cu care accidentul putea sa fie evitat si de partea vatamata A.G., întrucât nu s-a stabilit ca partea vatamata A.G. a încalcat vreo regula de circulatie, dimpotriva, ambele expertize stabilesc ca autoturismul condus de A.G. nu se deplasa cu o viteza superioara celei legale pentru acel sector de drum si nu s-a aflat la rându-i în depasirea unui alt autoturism.
A fost înlaturata si concluzia din expertiza întocmita de expert C., potrivit cu care viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat era de 43,06 km/h, întrucât inculpatul s-a angajat în efectuarea unei manevre de depasire si este foarte putin probabil ca ar fi putut realiza o asemenea manevra cu o astfel de viteza, mai ales din perspectiva distantei, pâna la autoturismul ce se deplasa din sens contrar, apreciata de inculpat ca fiind suficienta, urmare a violentei impactului cu autoturismul condus de partea vatamata, de pozitia rezultata în urma coliziuni si gravitatea leziunilor suferite de partile vatamate, toate acestea conducând la concluzia unei viteze mult superioare celei stabilite de expertul C. si mai apropiata de concluziile expertului L.
S-au retinut, având în vedere cele expuse, partial concluziile celei de a doua expertize cu exceptia concluziei asupra obiectivului privitor la stabilirea regulilor de circulatie încalcate, acesta fiind un atribut al instantei de judecata.
Situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta, a fost stabilita în baza urmatoarelor mijloace de proba: declaratiile inculpatului, ale partilor vatamate, procesul verbal de cercetare la fata locului si procesele verbale încheiate de organul de urmarire penala precum si din expertiza tehnica judiciara efectuata de expertul judiciar L.A. si rapoartele de expertiza medico-legale realizate atât în faza de cercetare penala cât si în faza de cercetare judecatoreasca.
În raport de situatia de fapt retinuta s-a stabilit ca fapta inculpatului I.L. care la data de 06 02 2007, în jurul orelor 1615, conducând autoturismul marca Volkswagen Jetta, datorita nerespectarii dispozitiilor legale relative la circulatia pe drumurile publice a produs vatamarea corporala a partilor vatamate A.G. si S.D. ce au suferit leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 130 – 150 zile îngrijiri medicale si, respectiv 150 – 170 îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale a doua infractiuni prev. de art. 184 alin. 1 si 4 cod penal, apreciindu-se ca se impune condamnarea acestuia pentru ambele fapte retinute în sarcina sa.
S-a retinut aplicabilitatea art.33 alin.1 lit. b cod penal referitoare la concursul ideal de infractiuni.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale si obligatorii prev. de art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei savârsite, persoana inculpatului, împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala si limitele de pedeapsa stabilite de lege, modul si mijloacele de savârsire a faptei, scopul urmarit, împrejurarile concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsa, precum si persoana si conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, s-a apreciat ca fapta inculpatului prezinta pericol social grav ca urmare a prejudiciului cauzat persoanelor vatamate care în urma leziunilor suferite nu îsi mai pot desfasura viata si activitatile curente în mod corespunzator, partea vatamata S.D. a ramas cu sechele fizice permanente (infirmitate fizica permanenta, scurtarea piciorului, folosirea cârjelor pentru a se putea deplasa), leziuni care fac imposibila continuarea vietii la standardul dinainte de savârsirea infractiunii.
În ce priveste circumstantele personale, s-a retinut lipsa antecedentelor penale, fara a se considera incidenta circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 alin.1 lit. a, în lipsa altor elemente care sa întareasca concluzia conduitei bune anterioare, întrucât aceasta nu se poate baza exclusiv pe lipsa antecedentelor penale si nici cea prev. de art.74 alin.1 lit.c, deoarece nu se poate retine ca inculpatul a avut un comportament sincer sau ca nu a urmarit în nici un mod tergiversarea procesului penal, având în vedere declaratiile acestui si modului cum a înteles sa înlature rezultatul infractiunii sau sa repare prejudiciul cauzat.
În raport de gradul de pericol social al faptelor si de periculozitate sociala a inculpatului, astfel cum au rezultat din analiza circumstantelor reale în care s-au comis faptele si de circumstantele personale ale inculpatului, s-a apreciat ca se impune stabilirea unor pedepse cu închisoare, orientate catre mediu, respectiv de câte 1 an închisoare, pedepse ce au fost contopite în pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce priveste modalitatea de a pedepsei, s-a apreciat ca scopul educativ si preventiv al pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social si reeducat si fara izolare în regim de detentie, fiind îndeplinite conditiile prev. de art. 81alin.l cod penal, fapt pentru care s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art.82 cod penal.
Partea civila A.G. a solicitat cu titlu de daune materiale sumele de:15000 lei, reprezentând venitul nerealizat în perioada februarie – nov.2007, data producerii accidentului de circulatie si data pensionarii pentru motive de sanatate, obtinut cu titlu de salariu; 27060 reprezentând venitul nerealizat în perioada noiembrie 2007 – decembrie 2008 rezultat din diferenta dintre salariul obtinut înaintea producerii accidentului de circulatie si pensia pentru invaliditate; 1500 lei, cheltuieli cu medicamente, analize, investigatii, consultatii etc.; 1150 lei cheltuieli de transport; 450 lei cheltuieli de recuperare la Sanatoriul Grand din Eforie Nord;380 lei consultatii medicale si contra/val. cârje medicale; 270 lei si 450 lei cheltuieli cu însotitorul; 600 lei hrana suplimentara în timpul spitalizarii si ulterior în faza de convalescenta; 79 lei contra/val. examinarii medico legale; 280 lei contra/val. hainelor distruse în accident; 240 lei cheltuieli cu plata însotitorului la Spitalul Clinic Judetean Constanta; 5000 lei reprezentând costul unei interventii chirurgicale ce urmeaza a fi efectuata ulterior; 1230 lei, la care sa se adauge dobânda legala aferenta, iar cu titlu de daune morale suma de 100.000 euro.
Partea civila S.D. a solicitat cu titlu de daune materiale sumele de: 47 000 dolari SUA reprezentând 22 500 dolari venitul nerealizat în perioada 06 02 – 19 11 2007, respectiv de la data producerii accidentului de circulatie pâna la data pensionarii pentru motive de sanatate ; 24 500 dolari, reprezentând venitul nerealizat pentru perioada 09 11 2007 – 09 11 2008, rezultat din diferenta de 2500 dolari lunar si pensia cu grad de invaliditate în suma de 450 lei lunar si 16 038 lei, reprezentând 1800 lei, cheltuieli efectuate cu medicamente, analize, investigatii etc.; 1273, cheltuieli de transport de la domiciliu la unitati spitalicesti si de recuperare – 73 de drumuri; 372 lei cheltuieli efectuate la Sanatoriul Techirghiol; 176 lei ghete medicale si consulatie medicala; 1200 lei cheltuieli efectuate cu plata unui însotitor pentru perioada spitalizarii si ulterior când a fost imobilizat la domiciliu; 800 lei hrana suplimentara; 79 lei costul investigatiei medico- legale; 180 lei contra/val. cârje medicale; 258 lei, contra/val. hainelor distruse în accident; 250 cheltuieli de transport pentru însotitor; 10 000 lei cheltuieli efectuate cu interventia chirurgicala suferita, precum si dobânda legala aferenta acestor sume si plata unei prestatii lunare în suma de 1000 lei, pentru a completa veniturile realizate anterior, prin diferenta cu pensia de invaliditate si diminuarea aproape în totalitate iar cu titlu de daune morale suma de 300000 euro.
S-a stabilit ca, pentru angajarea raspunderii unei persoane este necesar ca anumite conditii sa fie îndeplinite, respectiv existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul creat unei persoane si vinovatia, evidentiindu-se ca, în practica judiciara, în interpretarea dispozitiilor art. 998 -999 s-a stabilit cu valoare de principiu ca acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane trebuie sa fie integrala, efectiva si justa si se întinde atât asupra prejudiciului material actual, cert; prejudiciului viitor cert, cuantificabil cât si a asupra prejudiciului moral încercat de cel prejudiciat.
S-a retinut ca A.G., la data producerii accidentului de circulatie, 06 02 2007, era angajatul societatii comerciale G.N. SRL Medgidia si obtinea un venit din salariu de 1500 lei lunar.
Conform rapoartelor de expertiza medico – legale efectuate în cauza, A.G. a suferit leziuni pentru a caror vindecare sunt necesare 130 -150 zile de îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viata si nu constituie infirmitate fizica, dar se concluzioneaza prin acceptarea deciziilor asupra capacitatii de munca (ultima din data de 25 09 2007) ca partea vatamata a fost diagnosticata cu deficit locomotor accentuat, iar capacitatea de munca este pierduta în totalitate.
In urma diagnosticului, lui A.G. i s-a acordat o de invaliditate platita în sistemului de asigurari sociale, stabilindu-se gradul II de invaliditate.
S-a retinut ca partea civila A.G. a efectuat cheltuieli pentru reducerea efectelor leziunilor suferite, pentru investigatii medicale si medico – legale, plata unor însotitori în perioada de spitalizare si de convalescenta, cheltuieli de transport, cheltuieli pentru tratamente de recuperare si achizitionarea de cârje si alte asemenea obiecte necesare, medicamente si analize medicale, hrana suplimentara pentru ajutarea organismului în refacere, hainele distruse ca urmare a accidentului provocat de inculpat, cheltuieli dovedite cu înscrisuri si martori fiind în suma de 5399 lei si care va fi acordata cu titlu de daune materiale.
S-a stabilit ca se impune si repararea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea de a munci si realiza venituri în perioada februarie – noiembrie 2007 (data stabilirii unei pensii pentru invaliditate) raportat la nivelul venitului obtinut din munca – 1500 lei, respectiv suma de 13 500 lei, iar dupa stabilirea pensiei de invaliditate, se impune acordarea diferentei dintre venitul realizat si cuantumul pensiei de invaliditate, acordându-se partii civile o suma egala cu diferenta între venitul obtinut din munca – 1500 lei si pensia de invaliditate pe care o primeste A.G., de la data de la care a început sa o încaseze pâna la ramânerea definitiva a prezentei hotarâri iar dupa ramânerea definitiva a prezentei hotarâri, urmeaza sa i se acorde o prestatii lunare egala cu diferenta între venitul obtinut din munca – 1500 lei si pensia de invaliditate pe care o primeste A.G., care se va calcula prin diferenta între venitul de 1500 lei si pensia de invaliditate/handicap, de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri pâna la încetarea starii de nevoie sau pâna când partea civila A.G. va beneficia de pensia pentru vechime în munca.
S-a apreciat ca se impun a fi acordat si cheltuielile facute cu avocatul ce l-a asistat în procesul penal, în cuantum de 1000 lei.
În ce priveste celelalte pretentii ale partii vatamate: dobânda legala si suma de 5000 lei pentru efectuarea unei interventii chirurgicale ulteriore, instanta le-a apreciat ca neîntemeiate.
În ceea ce priveste dobânda legala s-a evidentiat ca, potrivit OG 9/2000, dobânda legala este reglementata doar pentru situatiile unde legea prevede obligatia accesorie a platii dobânzii precum si în cazul conventiilor sau contractelor ce stabilesc raporturi obligationale iar în celelalte cazuri – în materie delictuala – legea nu prevede ca se datoreaza dobânzi, cu mentiunea ca, respectând principiul reparatiei integrale si juste a prejudiciului suferit, nu s-a negat dreptul partii vatamate de a obtine un echivalent al lipsei de folosinta a sumelor cheltuite ca urmare prejudiciului cauzat de inculpat, dar acest lucru se poate rezolva doar în functie de momentul platii efective si prin întelegere cu inculpatul sau societatea de asigurari ori prin executare silita, în cadrul careia judecatoresc poate proceda la actualizare.
Referitor la costul unei interventii chirurgicale, s-a stabilit ca este adevarat ca si prejudiciul viitor, cert, poate fi avut în vedere la rezolvarea laturii civile a procesului penal, dar acesta trebuie sa poata fi cuantificat sau cel putin cuantificabil, iar cel care va fi obligat sa îl acopere sa poate avea un control asupra acestei chestiuni.
Desi din rapoartele de expertiza medico – legala rezulta caracterul cert si necesar al interventiei chirurgicale ulterioare la care trebuie supus A.G., nu exista nici o dovada sau indiciu cu privire la costul unei asemenea interventii sau daca ea va fi acoperita de sistemul de asigurari de sanatate, astfel încât aceasta pretentie este supusa unui dubiu, neputând fi cuantificabila, în lipsa oricarui element de evaluare care ar putea sa fie costul unei asemenea interventii.
S-a apreciat ca prejudiciul moral suferit de partea civila A.G. este în suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, avându-se în vedere ca partea vatamata a suferit leziuni care au impus pentru vindecare 130 – 150 zile de îngrijiri medicale, ca a stat spitalizata o perioada îndelungata de timp, ca a fost supusa unor interventii chirurgicale succesive, ca a fost supusa unui tratament de recuperare, ca a fost imobilizata, ca a fost împiedicat sa participe la viata sociala conform standardelor pe care viata sa le avea anterior evenimentului a carei victima a fost.
S-a tinut seama de prejudiciul estetic cauzat si de imposibilitatea de a munci si de a obtine venituri care l-a pus pe acesta într-o situatie de inferioritate, iar dreptul sau de a munci conform abilitatilor si aptitudinilor sale a fost grav încalcat, neputând beneficia de un sistem liber al pietii muncii unde aptitudinile sale profesionale sa fie valorificate, eventual chiar pentru obtinerea unor venituri suplimentare sau superioare celor obtinute anterior, devenind dependent de pensia de invaliditate si de cuantumul redus al acesteia ca un mijloc de subzistenta la limita.
A fost apreciata ca dovedita, cu titlu de cheltuieli materiale, suma de 16000 lei reprezentând cheltuielile materiale efectuate cu îngrijirile medicale, medicamente, proteze, cârje.
În ce priveste suma de 47 000 dolari SUA, reprezentând: 22 500 USD venitul nerealizat în perioada februarie – noiembrie 2007; 24 500 USD venitul nerealizat în perioada noiembrie 2007 – noiembrie 2008, s-a retinut ca nu poate fi acordata întrucât s-a probat doar faptul ca, anterior, pâna în luna decembrie 2006, a lucrat în Emiratele Arabe Unite, ca sudor si obtinea un venit de 2500 USD, neexistând nici o alta dovada care sa faca cel putin credibila existenta unei conventii de intermediere a relatiilor de munca, cu caracter permanent din care s-ar fi putut trage concluzia pertinenta ca reluarea raporturilor de munca ar fi fara tagada si ca nivelul retributiei banesti ar fi fost acelasi, mai mult, nici înainte de anul 2006 nu se face dovada unor raporturi de natura celor descrise sau invocate din care sa rezulte permanenta unei astfel de activitatii desfasurate în conditiile date.
Prin urmare, dovada unor beneficii anterioare, obtinute în baza unor raporturi contractuale încheiate, nu poate constitui baza aprecierii ca si în viitor s-ar realizat relatii contractuale de munca în aceleasi conditii de retribuire.
În considerarea principiului acoperirii integrale si juste a prejudiciului creat prin fapta delictuala, ilicita, s-a apreciat ca o reparatie trebuie sa i se acorde partii civile S. în acest sens, întrucât la data producerii accidentului de circulatie, partea civila era apta de munca, ca anterior nu a dus un trai parazitar sau bazat pe venituri obtinute din munca ziliera sau ajutoare de natura sociala si nici nu se afla în întretinerea vreunei persoane sau institutii a statului, mai mult, din contractul de munca depus la dosar si din faptul ca acestuia i s-a acordat o de invaliditate rezulta ca a muncit anterior si ca a avut o contributie la sistemul de asigurari sociale, avea o pregatire profesionala, sudor, care îi permitea sa obtina venituri rezonabile si suficiente pentru a-si asigura un trai si un standard de viata mai mult decât decent, impunându-se concluzia ca, partea civila putea obtine, folosindu-se de calificarea si aptitudinile sale un venit cel putin egal cu venitul mediu net, asa cum este acesta stabilit în România de Institutul National de Statistica, si nu un venit de nivelul celui minim.
În consecinta, s-a stabilit ca se impune acordarea unei sume egale cu venitul mediu net stabilit de INS, 948 lei, la nivelul anului 2007, pentru perioada cuprinsa între data producerii accidentului si data stabilirii dreptului la pensie de invaliditate 06.02.2007 – 09.11.2007 si a unei sume egale cu diferenta între venitul mediu net, 1260 lei si 1352 lei – stabilit de INS pentru anii 2008 si 2009 (03 12 2009 data pronuntarii hotarârii) si pensia de invaliditate, care se va stabili în conformitate cu evolutia venitului mediu net si a cuantumului pensiei de invaliditate de la data de 09.11.2007 pâna la ramânerea definitiva a hotarârii precum si a unei prestatii lunare egala cu diferenta între venitul mediu net si pensia de invaliditate pe care o primeste S.D., care se va stabili în conformitate cu evolutia venitului mediu net si a cuantumului pensiei de invaliditate, de la data ramânerii definitive a hotarârii pâna la încetarea starii de nevoie sau pâna când partea civila S.D. va beneficia de pensia pentru vechime în munca dar si a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
S-au respins pretentiile parti civile cu privire la dobânda legala si suma de 6000 lei reprezentând costul unei interventii chirurgicale ulterioare în baza considerentelor expuse si pentru partea civila A.G.
Având în vedere argumentele expuse în raport de partea civila A.G., s-au admis, în parte, pretentiile privind daunele morale solicitate de S.D., cu mentiunea ca în situatia acestuia s-a retinut si faptul ca aceasta a suferit leziuni care pentru a caror vindecare necesita 150 -180 zile de îngrijiri medicale, iar în urma actiunii culpabile a inculpatului aceasta parte vatamata a ramas cu o infirmitate fizica permanenta si este lipsit de capacitatea de a munci în totalitate, apreciindu-se ca se impune acordarea sumei de 200 000 lei cu titlu de daune morale.
Spitalul Clinic de Urgenta Judetean Constanta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3718 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale aferentei perioadei de spitalizare 07.02.2007 – 28.02. 2007 a partii vatamate A.G., suma ce a fost dovedita de unitatea spitaliceasca, pretentiile fiind întemeiate.
Pentru autoturismul condus de inculpat, la data producerii accidentului de circulatie, exista un contract de asigurare valabil, devenind incidente dispozitiile art. art.49, art.50 alin.1 din acelasi act normativ, art.51 alin.1 si art.54 alin.1 din Legea 136/1995, retinându-se ca, asiguratorul va raspunde potrivit contractului încheiat cu asiguratul sau, dar în limita plafonului stabilit conform legii prin ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si nu în baza temeiului raspunderii civile delictuale, statuat prin dispozitiile art. 998 -999 cod civil
La data producerii accidentului rutier era în vigoare ordinul acestei institutii nr. 113133/2006, iar plafonul maxim se regaseste înscris chiar pe verso-ul politei de asigurare.
S-a evidentiat ca, în ce priveste pe asigurator, se instituie o raspundere civila alaturi de inculpat si nu în solidar cu acesta, iar partile civile exercita drepturile lor direct împotriva asiguratorului, în limitele obligatiei acestuia.
S-a apreciat ca sunt îndeplinite toate conditiile pentru angajarea raspunderii patrimoniale a inculpatului, respectiv existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul creat unei persoane si vinovatia inculpatului.
Împotriva sus-mentionatei sentinte au formulat apel inculpatul I.L., partile civile A.G. si S.D. si asiguratorul Societatea de Asigurare – Reasigurare A. SA.
Prin decizia penala nr.246/01.06.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosar nr.3969/256/2008, s-a admis, în baza art.379 pct.2 lit.a cod procedura penal apelul declarat de apelantul asigurator Societatea de Asigurare – Reasigurare A. SA, s-a desfiintat sentinta penala apelata si rejudecând s-au redus cuantumul despagubirilor morale de la suma de 200.000 lei la suma de 50.000 lei pentru partea civila S.D. si de la suma de 40.000 lei la suma de 25.000 lei pentru partea civila A.G., fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
In baza art.369 cod procedura penala, s-a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat I.L.
În baza art.379 pct.l lit.b cod procedura penala, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantii parti civile A.G. si S.D.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Inculpatul I.L. a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunilor prev. de art.184 alin.2 si 4 cod penal si art.184 alin.2 si 4 cod penal cu aplic. art.33 lit.b cod penal.
În sarcina acestuia s-a retinut ca, la data de 06.02.2007, în jurul orelor 16.15, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen Jetta, 11.12, datorita nerespectarii dispozitiilor legale privind circulatia pe drumurile publice, a provocat un accident rutier soldat cu vatamarea corporala grava a partilor vatamate A.G. si S.D., care au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 130-150 zile de îngrijiri medicale si respectiv 150-170 de zile de îngrijiri medicale.
Desi concluziile celor doua rapoarte întocmite în urma efectuarii expertizelor tehnice auto sunt oarecum contradictorii în privinta anumitor aspecte referitoare la producerea accidentului, ambele retin drept cauza a producerii accidentului neasigurarea corespunzatoare a inculpatului în momentul în care a intrat pe contrasens pentru a depasi alte autovehicule.
S-a considerat ca prima instanta a facut o analiza temeinica a întregului material probator administrat atât în cursul urmaririi penale, cât si în cursul cercetarii judecatoresti, si ca în mod corect a stabilit ca accidentul soldat cu vatamarea corporala a celor doua parti vatamate s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului care nu a respectat dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice.
S-a apreciat ca prima instanta a facut o corecta individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.
Se releva ca, desi este real ca producerea accidentului a avut consecinte grave, constând în vatamarile grave ce le-au fost cauzate celor doua parti vatamate, însa raportat la circumstantele personale ale inculpatului, care se afla la primul conflict cu legea penala, este tânar, dar si la limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea comisa, pedepsele aplicate acestuia raspund cerintelor prev. de art.52 cod penal privind scopul preventiv educativ.
S-a considerat ca, în mod corect s-a apreciat ca acest scop poate fi atins si fara executarea efectiva a pedepsei rezultante, în conditiile în care sunt întrunite cerintele prev. de art.81 alin.2 cod penal.
În raport de înscrisurile depuse la dosar s-a considerat ca, în mod corect prima instanta a stabilit ca prin probele administrate s-au dovedit în parte pretentiile civile, solicitate cu titlu de despagubiri materiale, respectiv suma de 5.399 lei reprezentând cheltuielile pentru investigatii medicale, pentru plata însotitorilor, pentru transport, pentru tratamente de recuperare si achizitionarea de cârje medicale, pentru medicamente, analize, hrana suplimentara si haine distruse iar cuantumul veniturilor nerealizate pentru perioada februarie – noiembrie 2007 este în suma de 13.500 lei, iar începând cu luna noiembrie 2007 si pâna la ramânerea definitiva a hotarârii s-a stabilit ca partea civila sa primeasca o suma egala cu diferenta dintre venitul pe care-l realiza, de 1500 lei si pensia de invaliditate stabilita.
Referitor la prestatia periodica solicitata, instanta de fond a stabilit ca partea civila sa primeasca lunar cu acest titlu o suma egala cu diferenta dintre venitul pe care-l realiza anterior producerii accidentului si pensia de invaliditate, prestatie ce urmeaza a fi platita de la data ramânerii definitive a hotarârii si pâna la încetarea starii de nevoie.
În ceea ce priveste celelalte pretentii civile formulate, s-a considerat ca în mod corect au fost respinse de catre instanta de fond, respectiv dobânda legala, întrucât potrivit dispozitiilor legale acordarea acesteia este prevazuta doar în anumite situatii, precum si suma de 5000 lei reprezentând costul unei interventii chirurgicale viitoare, în conditiile în care actiunea civila trebuie sa fie exercitata pentru recuperarea unui prejudiciu sigur, atât sub aspectul existentei sale, cât si sub aspectul posibilitatilor de evaluare, astfel încât, în mod corect a apreciat prima instanta ca desi din actele medicale rezulta necesitatea unei alte interventii chirurgicale, nu exista dovezi din care sa rezulte costul unei asemenea interventii si cuantumul cheltuielilor aferente.
Se releva ca, în aceasta situatie, partea civila se poate adresa cu actiune la instanta civila pentru repararea pagubelor care s-au nascut dupa pronuntarea hotarârii penale.
Si în raport de partea civila S.D., s-a considerat ca instanta de fond a facut o analiza corecta a probelor administrate stabilind ca acestea au fost dovedite în parte.
Astfel, pe baza înscrisurile existente la dosar s-a stabili ca s-a facut dovada pretentiilor materiale în cuantum de 16.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate pentru îngrijirile medicale, medicamente, proteze, cârje, etc.
Totodata, desi la momentul producerii accidentului partea vatamata nu lucra, având în vedere ca prin actele depuse la dosar a facut dovada ca era apta de munca instanta, tinând cont de venitul mediu net, i-a acordat o suma egala cu venitul mediu net la nivelul anului 2007 pentru perioada cuprinsa între data producerii accidentului si data stabilirii pensiei de invaliditate; o suma egala cu diferenta dintre venitul mediu net stabilit pentru anii 2008 si 2009 si pensia de invaliditate stabilita începând cu data de 09.11.2007 si pâna la ramânerea definitiva a hotarârii si ulterior, o prestatie periodica lunara egala cu diferenta dintre venitul mediu net si pensia de invaliditate de la data ramânerii definitive a hotarârii si pâna la încetarea starii de nevoie.
Referitor la pretentiile în cuantum de 47.000 dolari SUA reprezentând venitul nerealizat în perioada 06 februarie – 19 noiembrie 2007 si pentru perioada 09 noiembrie 2007 – 09 noiembrie 2008, s-a apreciat ca, în nod corect au fost respinse de prima instanta, în conditiile în carte partea civila nu a dovedit cu nici un înscris ca urma sa desfasoare activitati, ca sudor, în Norvegia în baza unui contract de munca si ca urma sa obtina un venit lunar de 2500 USD.
În ceea ce priveste solicitarea partii civile, în apel, ca inculpatul sa fie obligat la plata sumei de 1085,33 lei reprezentând cheltuieli pentru medicamente, consultatii medicale si transport, cheltuieli pe care le-a efectuat dupa ce instanta de fond s-a pronuntat, s-a apreciat ca este neîntemeiata, întrucât aceasta are posibilitatea ca pe calea unei actiuni civile sa solicite repararea pagubelor care s-au nascut dupa pronuntarea hotarârii penale.
Pentru aceleasi considerente, s-a considerat a fi neîntemeiata si critica privind neacordarea pretentiilor civile reprezentând contravaloarea interventiei chirurgicale la care urmeaza sa fie supusa partea civila si a cheltuielilor aferente (pretentii respinse si de instanta de fond), întrucât actiunea civila trebuie sa fie exercitata pentru recuperarea unui prejudiciu sigur, atât sub aspectul existentei sale, cât si sub aspectul posibilitatilor de evaluare.
Referitor la critica comuna partilor civile ce a vizat cuantumul redus al daunelor morale în raport de prejudiciile pe care acestia le-au suferit în urma accidentului cauzat de inculpat si la critica apelantului asigurator constând în cuantumul ridicat al daunele morale, s-a considerat ca este întemeiata critica formulata în acest sens de apelantul asigurator, daunele morale fiind exagerate.
S-a retinut ca partile civile au suferit un prejudiciu moral, constând în suferintele fizice si psihice, urmare a leziunilor produse prin accident, respectiv partea civila A.G. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 130-150 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viata în primejdie, fiind diagnosticat cu deficit locomotor, capacitatea de munca fiind pierduta în totalitate iar partea civila S.D. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un numar de 150-180 zile de îngrijiri medicale, a ramas cu infirmitate fizica permanenta si este lipsit de capacitatea de a munci în totalitate, rezultând cu certitudine ca acestea au suferit un prejudiciu moral, constând în suferintele fizice si psihice decurgând din internarea în spital, interventiile chirurgicale, traumele suferite, efortul suplimentar depus pentru a se reintegra în societate.
S-a considerat, în raport de criteriile expuse, ca acordarea unor sume de 50.000 lei pentru partea civila S.D. si 25.000 lei pentru partea civila A.G., cu titlu de daune morale, este suficienta pentru a se asigura o justa despagubire a acestora pentru prejudiciul moral încercat.
S-au înlaturat din sentinta penala apelata dispozitiile contrare deciziei.
În baza art.369 cod procedura penala, s-a luat act de retragerea apelului inculpatului.
Împotriva deciziei penale nr.246/01.06.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta si a sentintei penale nr.2154/P/03.12.2009 pronuntata de Judecatoria Medgidia în dosarul penal nr. 3969/256/2008 au formulat recurs partile civile A.G. si S.D., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:
Instantele au realizat o individualizare gresita a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului, având în vedere ca acesta a fost condamnat pentru savârsirea a doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, nefiind luate în considerare criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 cod penal, potrivit cu care, la stabilirea si aplicarea pedepsei, sa se tina seama de dispozitiile partii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savârsite si de urmarile grave si foarte grave.
Se releva ca, desi, instanta de fond, nu a retinut circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a si c, totusi a aplicat inculpatului o pedeapsa foarte mica comparativ cu gradul foarte ridicat de pericol social, precum si urmarile deosebit de grave ale faptei.
Instantele au solutionat gresit actiunea civila promovata de partea civila A.G., prin acordarea numai în parte a pretentiilor civile solicitate de acesta, atât în ceea ce priveste daunele materiale cât si în ceea ce priveste daunele morale.
Se sustine ca nu s-a luat în considerare întreg materialul probator administrat în cauza si ca, instanta de apel nu a motivat reducerea cuantumului daunelor morale acordate de catre instanta de fond.
Se apreciaza ca fiind gresita reducerea cuantumului despagubirilor morale si aceasta în raport de prejudiciul corporal suferit, corporal si de agrement, permanent si de pierderea capacitatii de munca, precum si infirmitatea fizica temporara dar si de numarul foarte mare de îngrijiri medicale acordate.
Totodata, se releva ca nu s-a luat în considerare prejudiciul pur psihologic datorat pierderii capacitatii de munca si de infirmitatea fizica dar si modificarea atitudinii psihice, modificare determinata de necesitatea restabilirii integritatii sale corporale, dupa cum nu s-a tinut seama de eforturile depuse în acest sens si care au angrenat o suprasolicitare psihica si un efort fizic suplimentar.
Se sustine ca, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuia ca acestea sa fie privite ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de partea vatamata.
Se sustine ca, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuia ca acestea sa fie privite ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de partea vatamata.
Se solicita a se avea în vedere infirmitatea fizica temporara, prejudiciul fiziologic încercat de partea vatamata constând în privarea acesteia de avantajele unei vieti normale, inclusiv prejudiciul de agrement dat de efortul suplimentar pe care acesta trebuie sa îl faca pentru a-si pastra conditiile de viata pe care le-a avut anterior vatamarii.
În mod gresit nu s-a acordat partii civile suma de bani necesara efectuarii unei noi interventii chirurgicale în cuantum de 7000 lei ce ar reprezenta cheltuielile ocazionate de hrana, cazare, medicamente, analize de laborator si alte investigatii, inclusiv tratament de recuperare post operator, precum si transport de la domiciliu la unitatile sanitare, hrana suplimentara, cheltuieli apartinator, astfel cum rezulta din înscrisurile anexate la dosarul cauzei, suma absolut necesara având în vedere si criza sistemului sanitar.
Instantele au solutionat gresit actiunea civila promovata de partea civila S.D., prin acordarea numai în parte a pretentiilor civile solicitate de acesta, atât în ceea ce priveste daunele materiale cât si în ceea ce priveste daunele morale.
Se sustine ca nu s-a luat în considerare întreg materialul probator administrat în cauza, respectiv depozitia martorului I.E., dovezile privind împrumuturile de la CAR facute de catre sotia partii civile, sume de bani ce au fost folosite pentru ameliorarea starii de sanatate a partii vatamate.
În mod gresit instantele au respins pretentiile civile în suma de 47.000 dolari SUA reprezentând venitul nerealizat în perioada februarie – noiembrie 2007 si în perioada noiembrie 2007 – noiembrie 2008, întrucât la dosarul cauzei a fost depus contractul de munca pe care îl avea cu Emiratele Arabe Unite, acestea erau succesive pe perioada de câte un an de zile, astfel ca prejudiciul este unul cert si se impune a fi acordat.
În mod gresit nu s-a acordat partii civile suma de bani necesara efectuarii unei noi interventii chirurgicale, cheltuieli ocazionate de ghete ortopedice anuale, cazare, medicamente, analize de laborator si alte investigatii, tratament de recuperare post operator, precum si transport de la domiciliul la unitatea sanitara, hrana suplimentara, cheltuieli apartinator.
Se apreciaza ca fiind gresita reducerea cuantumului despagubirilor morale si aceasta în raport de prejudiciul corporal suferit, precum si de agrement, permanent si de pierderea totala a capacitatii de munca, de infirmitatea fizica permanenta dar si de numarul foarte mare de îngrijiri medicale acordate.
Totodata, se releva ca nu s-a luat în considerare prejudiciul pur psihologic datorat pierderii totale a capacitatii de munca si de infirmitatea fizica dar si modificarea atitudinii psihice a partii vatamate, modificare determinata de necesitatea restabilirii integritatii sale corporale, dupa cum nu s-a tinut seama de eforturile depuse în acest sens si care au angrenat o suprasolicitare psihica si un efort fizic suplimentar.
Se solicita a se avea în vedere infirmitatea fizica permanenta prin scurtarea piciorului drept cu 5 cm, prejudiciul fiziologic încercat de partea vatamata constând în privarea acesteia de avantajele unei vieti normale, inclusiv prejudiciul de agrement dat de efortul suplimentar pe care acesta trebuie sa îl faca pentru a-si pastra conditiile de viata pe care le-a avut anterior vatamarii.
În mod gresit instanta de apel nu a acordat cu titlu de daune materiale si suma de 1085,33 lei, reprezentând cheltuieli cu medicamente, consultatii medicale si transport la controale medicale de la Medgidia la Constanta si retur, cheltuieli care au fost efectuate dupa pronuntarea hotarârii instantei de fond, în raport de înscrisurile depuse la dosar.
Examinând legalitatea si temeinicia sentintei primei instante si deciziei instantei de apel, conform art.385 ind.14 cod procedura penala, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 si 2 cod procedura penala, Curtea constata:
Atât prima instanta, cât si instanta de apel au avut în vedere ansamblul criteriilor prevazute de art. 72 cod penal inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstantiaza cât si circumstantele personale ale inculpatului, realizând o individualizare corecta a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât si a modalitatii de executare, astfel încât acestea sa conduca la realizarea scopului si functiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispozitiile art.52 cod penal.
S-a avut în vedere atât gravitatea faptelor comise determinata în principal de consecintele produse constând în vatamarea grava a integritatii corporale si sanatatii celor doua parti civile, determinata de numarul mare de zile de îngrijiri medicale acordate pentru restabilirea sanatatii si de infirmitatea temporara suferita de partea civila A.G. si de infirmitatea permanenta suferita de partea vatamata S.D., dar si de forma de vinovatie cu care s-a comis fapta, respectiv culpa, si de limitele de pedeapsa stabilite prin textul incriminator.
În sensul acestei concluzii sunt si circumstantele personale favorabile inculpatului la care s-a facut trimitere de catre cele doua instante precum si faptul ca inculpatul nu a mai avut abateri de la regulile de circulatie pe drumurile publice.
Fata de cele reliefate, apreciem ca neîntemeiate criticile formulate de cele doua parti civile privind gresita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului.
În mod corect cele doua instante nu au acordat cu titlu de daune materiale, celor doua parti civile, sumele de bani reprezentând cheltuielile ce vor fi determinate de interventiile chirurgicale care urmeaza sa fie suportate de catre cele doua parti vatamate pentru restabilirea sau ameliorarea starii de sanatate, nefiind întrunite conditiile impuse de art.998 si urm. cod civil privind raspunderea civila delictuala, si anume cele privind caracterul cert al prejudiciului si caracterul cuantificabil al acestuia.
Astfel, din actele depuse la dosar rezulta doar necesitatea efectuarii acestor interventii chirurgicale însa nu s-a probat ca partile civile au hotarât ca se vor supune acestor interventii, hotarâre care sa rezulte din indicarea unitatii spitalicesti unde urmeaza sa se efectueze operatiile, o programare pentru operatie, un deviz emis de catre medic privind costul operatiilor, durata de recuperare, tratamentul ce se impune a fi administrat pe aceasta perioada, numarul controalelor postoperatorii si alte asemenea elemente în raport de care sa se poata stabili un cuantum al cheltuielilor pe care partile civile urmeaza sa îl suporte în viitor.
Fata de cele reliefate, apreciem ca neîntemeiate criticile formulate de cele doua parti civile privind neacordarea, cu titlu de daune materiale, a cheltuielilor pe care le implica interventiile chirurgicale.
În mod corect instantele nu au acordat partii civile S.D., cu titlu de daune materiale, suma de 47.000 dolari SUA reprezentând venitul nerealizat în perioada februarie – noiembrie 2007 si în perioada noiembrie 2007 – noiembrie 2008.
Reliefam ca la dosarul cauzei exista înscrisuri prin care s-a probat doar faptul ca, anterior, pâna în luna decembrie 2006, partea civila a lucrat în Emiratele Arabe Unite, ca sudor, si obtinea un venit de 2500 USD, neexistând nici o alta dovada care sa faca cel putin credibila existenta unei conventii de intermediere a relatiilor de munca, cu caracter permanent din care s-ar fi putut trage concluzia pertinenta ca reluarea raporturilor de munca ar fi fara tagada si ca nivelul retributiei banesti ar fi fost acelasi, mai mult, nici înainte de anul 2006 nu se face dovada unor raporturi de natura celor descrise sau invocate din care sa rezulte permanenta unei astfel de activitatii desfasurate în conditiile date.
Aceasta suma de bani ar fi putut fi acordata numai daca se facea dovada ca raporturile de munca erau în desfasurare sau ca, exista un contract ferm de angajare pentru perioada indicata de partea vatamata, în baza carora partea vatamata sa presteze munca în schimbul unor anumite sume de bani care sa fie indicate în acele contracte, ori, de la data încetarii raporturilor de munca si pâna la data producerii evenimentului rutier a trecut un interval de timp pentru care partea vatamata nu a prezentat astfel de dovezi.
În consecinta, si aceasta critica apare ca fiind neîntemeiata.
În mod gresit instanta de apel nu a acordat partii civile S.D., cu titlu de daune materiale suma de 1085,33 lei, reprezentând cheltuieli cu medicamente, consultatii medicale si transport la controale medicale de la Medgidia la Constanta si retur, cheltuieli care au fost efectuate dupa pronuntarea hotarârii instantei de fond, în raport de înscrisurile depuse la dosar, pentru aceasta fiind îndeplinite conditiile impuse de art.998 si urm. cod civil privind raspunderea civila delictuala, întrucât, atâta timp cât nu s-a pronuntat o hotarâre penala definitiva, toate cheltuielile efectuate de partea civila pentru restabilirea starii de sanatate fac parte din prejudiciul material încercat de catre aceasta si trebuie acordata.
Numai dupa ramânerea definitiva a hotarârii penale prin care se solutioneaza actiunea civila este posibila sesizarea instantei civile pentru recuperarea sumelor de bani cheltuite de partea civila cu restabilirea sanatatii, dupa acest moment.
Totodata, nu s-a dat eficienta corespunzatoare faptului ca partii civile i s-a schimbat ireversibil modul de viata, ca o perioada îndelungata de timp a fost lipsit total de posibilitatea de a se misca si de a participa la viata de familie si la cea sociala, ca trebuie sa depuna, în permanenta si pentru tot restul vietii sale eforturi suplimentare pentru a duce o viata cât de cât apropiata de normalitate data fiind infirmitatea fizica permanenta.
Fata de toate aceste aspecte, apreciem ca se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate de catre instanta de apel de la 50.000 lei la suma de 100.000 lei.
Apreciem totodata ca suma solicitata de partea civila cu titlu de daune morale este exagerata având în vedere numarul de zile de îngrijiri medicale acordate, respectiv 5 luni, ca în prezent se poate deplasa, nefiind dependent de însotitor si ca poate participa, cu un anumit effort, la viata de familie si cea sociala.
Fata de toate aceste aspecte, apreciem ca se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate de catre instanta de apel de la 25.000 lei la suma de 60.000 lei.
Aceste aspecte au fost avute în vedere si la aprecierea ca exagerat a cuantumului daunelor morale solicitate de catre partea civila A.G.
Fata de cele reliefate, Curtea, în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit. d cod procedura penala, va admite recursurile formulate de recurentii – parti civile S.D. si A.G., va casa atât sentinta penala nr. 2154/P/03.12.2009 a Judecatoriei Medgidia cât si decizia penala nr. 246/01.06.2010 a Tribunalului Constanta si rejudecând va dispune majorarea cuantumul daunelor morale acordate partii civile S.D. de la 50.000 lei la 100.000 lei si a cuantumului despagubirilor materiale reprezentând cheltuieli materiale acordate partii civile S.D. de la 16.000 lei la 17.085,33 lei.
Totodata, se va dispune, majorarea cuantumul daunelor morale acordate partii civile A.G. de la 25.000 lei la 60.000 lei.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale hotarârilor penale recurate.
În baza art. 193 alin. 6 cod procedura penala, va fi obligat în solidar inculpatul I.L. si asiguratorul S.C. Asigurare Reasigurare A. S.A. Bucuresti catre partea civila S.D. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 3 cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.
