Obligaţia de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune este o măsură de supraveghere prevăzută de art. 863alin. (1) lit. a) C.proc.pen., care odată validată de instanţă devine imperativă şi nu poate fi modificată decât în cadrul unui ciclu de judecată (fond, apel, recurs), dar nu pe calea contestaţiei la executare.
Secţia penală, Decizia nr. 281 din 16 mai 2008
Prin sentința penală nr. 80/18.02.2008 Tribunalul Galați a respins ca nefondată contestația la formulată de condamnatul B.M.
Pentru a se fi pronunțat astfel, instanța de a fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 146/12.03.2004 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1148/22.02.2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul B.M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Se mai arată că urmare a condamnării, Serviciul de Probațiune a stabilit ca inculpatul să se prezinte din 3 în 3 luni, situație defavorabilă pentru condamnat, întrucât acesta lucrează în străinătate.
Condamnatul prin contestație a solicitat ca legătura cu Serviciul de Probațiune să se țină telefonic și doar o dată pe an să fie personal la acest serviciu (10 august).
Se reține de instanța de fond față de cele solicitate că această cerere presupune modificarea planului de supraveghere a hotărârii de condamnare, aspect pe care legea nu-l permite.
împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege a declarat recurs condamnatul-contestator.
Prin motivele de recurs se susține că contestatorul beneficiază de 15 zile de concediu de odihnă pe an, fiind în imposibilitatea obiectivă de a se prezenta la Serviciul Probațiune în condițiile stabilitate de hotărâre și acest serviciu.
Se solicită admiterea contestației și în baza art. 461 lit. c) C.proc.pen. să se dispună modificarea dispoziției prin care s-a stabilit ca recurentul să se prezinte din 3 în 3 luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.
Recursul este nefondat.
Din verificarea hotărârii pronunțate și analiza probelor de la dosar, Curtea a constatat că soluția dată este temeinică și legală.
Cererea formulată de contestator și motivată pe cauze obiective echivalează cu modificarea planului de supraveghere pentru care la momentul dozării și individualizării pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), gravitatea faptei, persoana inculpatului, gradul de pericol social, iar măsura sancționatorie dispusă de instanța de fond face parte dintr-un tot unitar și care în principal vizează unele aspecte de coerciție și disconfort. Umblându-se la acest sistem ce definește sancțiunea aplicată inculpatului ar însemna modificarea hotărârii, în a cărei executare se află și aceasta în afara unui cadru legal, slăbindu-se astfel și forța sancțiunii aplicate în raport cu însăși persoana contestatorului și a mediului social.
Pe de altă parte, este de observat că motivele invocate nu se referă la unele nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută [art. 461 lit. c) teza I] întrucât dispozitivul sentinței este clar și fără echivoc, iar împiedicarea la executare [art. 461 lit. c) teza I] nu se constată, că aceasta ar genera dintr-o dispoziție legală încălcată și i-ar aduce prejudiciu condamnatului pe timpul executării pedepsei.
Condamnatul invocă probleme strict personale pe care instanța la judecata pe fond nu le-a cunoscut și de care ar fi putut ține cont mai mult sau mai puțin la individualizare, așa încât motivele personale invocate nu pot constitui un cadru legal de modificare a programului de supraveghere în cazul unei hotărâri definitive.
Faptul că condamnatul trebuie să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune reprezintă nu numai o obligație, dar și o constrângere, precum și chemarea la a se alinia la un ordin, la o disciplină cerută de lege.
în acest context obligația de a se prezenta la Serviciul de Probațiune este o măsură de supraveghere prevăzută de art. 863alin. (1) lit. a) C.proc.pen., care odată validată de instanță devine imperativă și nu poate fi modificată decât în cadrul unui ciclu de judecată (fond, apel, recurs), dar nu pe calea contestației la executare.
în acest context curtea a apreciat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și pe cale de consecință a respins recursul contestatorului ca nefondat.
(Judecător Ion Avram)
