Hotărâre de condamnare pronunţată de judecătorie şi rămasă definitivă prin neexercitarea căilor ordinare de atac. Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare

5. Hotărâre de condamnare pronunţată de judecătorie şi rămasă definitivă prin neexercitarea căilor ordinare de atac. Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare(Decizia penală nr. 105/08.02.2007)Condamnatul B.F.S. a formulat contestaţie în anularea sentinţei penale nr. 4568/2003 a Judecătoriei Iaşi motivat de faptul că nu a avut cunoştinţă că este judecat şi nu a fost citat în condiţiile legii.În baza art. 42 şi 389 din Codul de procedură penală, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, raportându-se la motivul invocat (sentinţa penală nr. 4747/14.11.2006).Primind contestaţia spre soluţionare, Curtea a reţinut că, contestatorul a fost judecat în primă instanţă de judecătorie, iar hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.Conform art. 386 şi următoarele din Codul de procedură penală, contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare formulată împotriva hotărârilor penale definitive în cazurile limitativ prevăzute de text.Cazul invocat de contestator – nelegala citare la judecarea în fond – nu este similar cu singurul caz asemănător de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a Cod procedură penală, respectiv Când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii”.Toate cazurile de contestaţie în anulare, exclusiv cazurile de la litera d, se referă la judecata în recurs.În speţă, hotărârea de condamnare a contestatorului a rămas definitivă prin neformularea căilor ordinare de atac, respectiv apel şi recurs, şi în lipsa unei judecăţi în recurs a cauzei, contestaţia în anulare este inadmisibilă.