(Decizia penală nr. 105/08.02.2007)
Condamnatul B.F.S. a formulat contestaţie în anularea sentinţei penale nr. 4568/2003 a Judecătoriei Iaşi motivat de faptul că nu a avut cunoştinţă că este judecat şi nu a fost citat în condiţiile legii.
În baza art. 42 şi 389 din Codul de procedură penală, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, raportându-se la motivul invocat (sentinţa penală nr. 4747/14.11.2006).
Primind contestaţia spre soluţionare, Curtea a reţinut că, contestatorul a fost judecat în primă instanţă de judecătorie, iar hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.
Conform art. 386 şi următoarele din Codul de procedură penală, contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare formulată împotriva hotărârilor penale definitive în cazurile limitativ prevăzute de text.
Cazul invocat de contestator – nelegala citare la judecarea în fond – nu este similar cu singurul caz asemănător de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a Cod procedură penală, respectiv „Când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii”.
Toate cazurile de contestaţie în anulare, exclusiv cazurile de la litera d, se referă la judecata în recurs.
În speţă, hotărârea de condamnare a contestatorului a rămas definitivă prin neformularea căilor ordinare de atac, respectiv apel şi recurs, şi în lipsa unei judecăţi în recurs a cauzei, contestaţia în anulare este inadmisibilă.
