Deşi hotărârea de declinare a tribunalului a fost pronunţată cu drept de recurs, condiţii în care inculpatul a exercitat această cale de atac, recursul este inadmisibil deoarece potrivit art.42 alin.4 C.proc.pen. sentinţa de declinare a competenţei nu este supusă nici apelelului şi nici recursului.
DECIZIA PENALĂ NR. 258/R/28.04.2009
Judecătoria Turda prin sentinţa penală nr.346 din 26 noiembrie 2008 , în în baza art. 11 pct. 2 lit. a- art. 10 lit. b1 C.proc.pen., cu referire la art. 181 C.pen. a achitat inculpatul T.V.S., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din republicata si cu modificările ulterioare (fost art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002).
In baza art. 91 C.pen. i-a fost aplicată inculpatului sancţiunea amenzii administrative in cuantum de 300 lei.
In baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
In seara zilei de 24.02.2006, inculpatul a consumat un număr de mai multe beri alcoolice la un local din Câmpia Turzii, str. A. Vlaicu, in compania martorului A.A.V., care se întorsese recent din Austria.
In jurul orelor 23.30 inculpatul si martorul A.A.V. au părăsit localul, cel din urma aflându-se la volanul autoturismului proprietatea inculpatului si oferindu-se să îl duca până acasă. In acest scop, martorul, A.A.V., care nu consumase băuturi alcoolice, s-a urcat la , volanul autoturismului marca Dacia 1300, iar inculpatul a ocupat locul din dreapta fata. înainte de a ajunge la locuinţa inculpatului, martorul A.A.V. s-a oprit acasă la martorul J.I., asigurându-1 pe inculpat ca vizita nu va dura mult si ca îşi vor continua deplasarea in maniera convenită (cu martorul la volan), întrucât vizita martorului A.A.V., la prietenul acestuia J.I. s-a prelungit, iar până la locuinţa inculpatului mai era o distanţă scurtă (de 50-60 m), acesta sa hotărât sa se deplaseze singur pana la domiciliu, conducând autoturismul pe drumurile publice.
După ce a parcurs aproximativ jumătate din distanta rămasa pana la domiciliu, inculpatul a fost oprit de organele de politie, testat cu aparatul” etilotest” in prezenţa martorilor asistenţi M.M. si R.I. (reieşind o valoare de 0,65 mg/l alcool pur in aerul
expirat) şi ulterior condus la Spitalul Municipal Câmpia Turzii in vederea recoltării probelor biologice, reieşind o alcoolemie de 1,60 g/%o la prima testare si respectiv 1,40 g%o la a doua testare (f.12 u.p.,). Potrivit Buletinului de examinare clinica însoţitor al recoltării probelor biologice in vederea determinării gradului de intoxicaţie etilica, inculpatul nu părea sub influenţa băuturilor alcoolice, având vorbirea clară, comportare ordonată, comportament orientat in timp si spaţiu, atentia concentrata si judecata coerenta.
în drept, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului T.V.S. de a conduce autoturismul pe drumurile publice in Municipiul Câmpia Turzii, având o alcoolemie de 1,60 g 0/00 la prima proba si respectiv 1,40 g %o la cea de-a doua proba, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 87 alin.! O.U.G. nr. 195/2002 republicată, (art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002 in vechea numerotare, fără ca în cauză să se pună problema legii penale mai favorabile, întrucât condiţiile de incriminare si limitele de pedeapsa sunt aceleaşi).
Faţă de circumstanţele săvârşirii faptei (la o ora înaintata, fără trafic intens, inculpatul conducând autoturismul pe o distanta scurta, de mai puţin de 100 m, după ce în prealabil se înţelesese cu martorul A.A.V. sa îl ducă până acasă), de împrejurarea ca fapta săvârşită nu a avut urmări materiale, de persoana si conduita inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptei descriind circumstanţele care au condus la încălcarea normelor penale, instanţa de fond a apreciat ca fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Instanţa de fond a înlăturat susţinerile reprezentantului Ministerului Public in sensul că fiind o infracţiune de pericol, fapta de conducere pe drumurile publice având in sânge o îmbibaţie alcoolica peste limita legala prezintă”” pericolul social al unei infracţiuni.
Aceasta întrucât potrivit art. 17 alin. 1 C.pen., una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii este aceea de a prezenta pericol social, in sensul art. 18 C.pen.
S-a reţinut că în doctrina penala se face distincţie între pericolul social generic (care este apreciat de legiuitor prin incriminarea faptei – fiind pericolul social avut in vedere de reprezentantul Ministerului Public in cuvântul din dezbateri) si pericolul social concret al faptei săvârşite, evidenţiat prin modul si mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările in care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana si conduita făptuitorului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 18 ind. 1 alin. 2 C.pen.
Deşi este adevărat ca infracţiunile la legea circulaţiei au un grad de pericol social abstract sporit, faţă de prevederile exprese ale art. 18 si 18 ind. 1 C.pen., s-a reţinut că instanţa nu se poate raporta exclusiv la considerente de ordin general, fără a proceda la un examen detaliat al faptei deduse judecaţii sub toate circumstanţele sale.
Apreciind ca faţă de circumstanţele reale si personale ale săvârşirii faptei, acesta este in mod vădit lipsita de importanţă, aducând o atingere minima valorii sociale ocrotite, in baza art. 11 pct. 2 !it. a art. 10 lit. bind. 1 C.proc.pen., cu referire la art. 181 C.pen. instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului T.V.S. de sub învinuirea de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicata si cu modificările ulterioare (fost art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002).
în baza art. 91 C.pen. a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative in cuantum de 300 lei.
In baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata in favoarea statului a sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, apel admis în baza art.379 pct.2 lit.b teza finală C.proc.pen. prin
decizia penală nr.46 din 2 martie 2009 a Tribunalului Cluj şi, pronunţându-se o nouă hotărâre, în baza disp.Legii 79/2007 s-a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Cluj.
Decizia Tribunalului Cluj a fost atacată cu recurs de către inculpatul T.V.S., recurs ce a foşti respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente:
în conformitate cu dispoziţiile art.281 pct.i lit.b C.proc.pen.Curtea de Apel este competentă să judece, între altele, infracţiunile săvârşite de avocaţi.
Din examinarea textului se constată că această competenţă a fost consacrată legislativ în considerarea calităţii de avocat, profesie care, potrivit art.i din Legea nr.51/1995, se exercită numai de avocaţii înscrisi în tabloul Baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Ca atare, în situaţia în care o asemenea persoană săvârşeşte o infracţiune, competenţa de efectuare a urmăririi penale revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, iar cea de judecată, acelei curţi, avându-se în vedere şi celelalte condiţii prevăzute de lege.
Potrivit art.197 alin.2 şi 3 C.proc.pen., dispoziţiile referitoare la competenţa după materie şi după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, care nu poate fi înlăturată în nici un mod şi poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu.
Pe de altă parte, conform art.3859 alin.i pct.i din acelaşi cod, hotărârile sunt supuse casării în cazul când nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei.
Examinând actele dosarului, se constată că inculpatul T.V.S., avocat în Baroul Cluj, a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, iar Judecătoria Turda prin sentinţa penală nr.386 din 6 iunie 2007, l-a condamnat pentru infracţiunea la legea circulaţiei incriminată de art.79 alin.i din OUG 195/2002 la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Soluţia judecătoriei a fost apelată de către inculpat iar prin decizia penală 376 din 19 noiembrie 2007 Tribunalul Cluj a admis apelul inculpatului şi a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Turda, cu încălcarea normelor de competenţă materială.
în urma rejudecării cauzei de către instanţa de fond, s-a pronunţat sentinţa penală 346 din 26 noiembrie 2008 prin care inculpatul a fost achitat în baza art. 10 lit.b1, art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen.rap.la art.181 C.pen.
Această sentinţă a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, iar Tribunalul Cluj prin decizia penală 46 din 2 martie 2009, a admis apelul parchetului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privindu-1 pe inculpat în favoarea Curţii de Apel Cluj, considerând că sunt incidente dispoz.Legii 79/2007.
Hotărârea de declinare a tribunalului a fost pronunţată însă cu drept de recurs, condiţii în care inculpatul a recurat-o.
Potrivit art.42 alin.4 C.proc.pen.curtea a reţinut că hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelelului şi nici recursului, astfel că, prezentul recurs apare ca inadmisibil şi a fost respins ca atare în baza art.38s15pct.i lit.a C.proc.pen.
Faţă de considerentele ce preced, constatând că hotărârile instanţelor de fond au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la competenţa după materie şi după calitatea persoanei, Curtea de Apel Cluj a procedat la repartizarea aleatorie a dosarului pentru ca în conformitate cu dispoziţiile art.281 pct.i lit.b C.proc.pen., Curtea să judece, ca şi cauză directă, prezentul dosar vizându-1 pe avocatul T.S.V. din cadrul Baroului Cluj, cu observaţia că urmărirea penală a fost efectuată în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, organ necompetent.
Văzând disp.art.192 alin.2 şi 189 C.proc.pen. s-a dispus ca inculpatul să achite statului 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentă onorar apărător oficiu.
