Lipsa încheierii de şedinţă de la termenul când s-a dezbătut cauza şi s-a amânat pronunţarea atrage nulitatea absolută a hotărârii conform art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, deoarece, în absenţa acestei încheieri, nu se poate verifica dacă, cu ocazia dezbaterilor, au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la compunerea instanţei, participarea procurorului, şedinţei, prezenţa părţilor şi asistarea lor de către apărător şi, deci, legalitatea şi temeinicia hotărârii.
(Decizia nr. 495/A din 14 august 2001 – Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 386 din 6 iunie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a ll-a penală, în baza dispoziţiilor art. 174 din Codul penal raportat la art. 175 lit. d) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul C.l. la pedeapsa de 16 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
în baza dispoziţiilor art. 20 raportat la art. 174 – 175 lit. c), art. 176 lit. c) din Codul penal a fost condamnat inculpatul C.l. la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
în temeiul dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Codul penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
Prima instanţă a reţinut în fapt, pe baza probelor administrate, următoarele: în urmă cu aproximativ 3 ani, după ce şi-a vândut locuinţa proprietate personală, situată în comuna O., jud. I., inculpatul C.l. s-a mutat în locuinţa fiului său, C.H., din Bucureşti.
în această perioadă, între inculpat şi membrii familiei fiului său au avut loc mai multe scandaluri, determinate de consumul de alcool al inculpatului.
La data de 18 iulie 2000, inculpatul a revenit în locuinţa fiului său după-amiază, ocazie cu care între acesta şi victima C.A. au avut loc discuţii contradictorii, legate de o sumă de bani, provenită din pensia inculpatului, pe care acesta a refuzat să i-o dea victimei (nora sa).
în jurul orei 21,00 inculpatul C.l. s-a dus să se culce în camera pe care o ocupa, situată în aceeaşi parte a locuinţei, după camera în care dormeau victima şi fiica acesteia.
Ulterior, în jurul orei 24,00, inculpatul s-a trezit, a ieşit în curte şi a luat de pe gard o toporişcă cu care a intrat în camera în care dormeau C.A. şi fiica acesteia M. şi, apropiindu-se de pat, a lovit-o de două ori cu toporişca pe C.A. Trezindu-se, partea vătămată C.M. a sărit din pat, împingându-l pe inculpat, iar acesta a început să o lovească eu toporişca. Partea vătămată a căzut pe podea, luptându-se cu inculpatul care a reuşit să o lovească în zona gâtului cu un cuţit.
Partea vătămată C.M. a reuşit să scape fugind în curte, în grădina de zarzavat, şi strigând după ajutor. A fost auzită de martorul C.E., iar apoi partea vătămată a reuşit să sară gardul locuinţei, după care s-a prăbuşit în stradă. Ulterior a fost transportată la Spitalul de Urgenţă Floreasca.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.l.
în motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa, printre altele, şi pentru lipsa încheierii de şedinţă, prin care s-a amânat pronunţarea, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, astfel încât în lipsa încheierii însăşi hotărârea este lovită de nulitate absolută, întrucât din cuprinsul ei nu rezultă prezenţa şi concluziile procurorului de şedinţă, prezenţa şi asistarea inculpatului, acestea fiind obligatorii, potrivit art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.
în concluziile orale, inculpatul prin apărătorul său şi-a însuşit primul motiv cuprins în apelul parchetului privitor la lipsa încheierii de amânare a pronunţării.
Examinând apelurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, Curtea a constatat că acestea sunt fondate.
Potrivit art. 305 din Codul de procedură penală, desfăşurarea procesului în şedinţa de judecată se consemnează într-o încheiere şi numai în situaţia în care hotărârea se pronunţă în ziua când a avut loc judecata nu se mai întocmeşte o încheiere separată.
Per a contrario, în situaţia în care este şi cazul în speţă, dezbaterile au avut loc într-o şedinţă de judecată, iar pronunţarea soluţiei s-a făcut ulterior, în cauză trebuie întocmită o încheiere separată care să cuprindă toate menţiunile prevăzute de art. 305 alin. 1 din Codul de procedură penală, între acestea având o importanţă majoră cele referitoare la prezenţa inculpatului aflat în stare de arest şi la asistarea sa de către un avocat, precum şi la prezenţa procurorului, obligatorie potrivit legii. De asemenea, în lipsa acestei încheieri nu se pot verifica susţinerile părţilor şi apărările formulate de acestea, de natură a aduce atingere drepturilor şi intereselor lor legitime.
în concluzie, întrucât nu pot fi verificate dispoziţiile legale sus-menţionate, a căror încălcare este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute prevăzute de art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat ambele apeluri ca fiind fondate, le-a admis, a desfiinţat în totalitate sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
