Pronunţare după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Recurs inadmisibil
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 1428/R din 30 octombrie 2013
Prin sentinţa penală nr. 655 din 23 mai 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în baza art. 278/1 al. 8 lit. a C.pr.pen. s-a respns ca nefondata plângerea formulată de petenta G.E., impotriva solutiei dispuse in dosarul nr. 8294/P/2011 al Parchetului de pe langa Jud Cluj-Napoca .
In baza art. 192 al. 2 C.pr.pen. a fost obligată petenta la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 16.04.2013 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe plângerea formulată de petenta G.E. împotriva ordonanţei emise la data de 15.02.2013, in dosarul nr. 8294/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca prin care, in temeiul art. 228 alin 6 rap la art 10 lit b ind 1, g Cpp, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de invinuita G.E. sub aspectul savarsirii infractiunii prev.de art. 24al. 1 lit a din Lg nr. 50/1991.
La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 8294/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, ordonanţa emisa in acest dosar si ordonanţa nr. 407/II/2/2013 a prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca prin care a fost respinsa plangerea impotriva solutiei.
Analizand probatoriul instanta, pentru motivele expuse in referatul intocmit de organele de politie (f 1,2 dup) şi având în vedere că susţinerile petentei potrivit cărora aceasta nu ar fi cunoscut necesitatea eliberării unei autorizaţii de construire şi nici împrejurarea că imobilul în speţă face parte din ansamblul urban “Centrul istroric al oraşului Cluj “ sunt infirmate de adresele existente la f. 22 respectiv f. 13 ale dup, s-a apreciat ca solutia adoptata de catre Ministerul Public este temeinica si legală.
Fata de cele aratate urmeaza ca plangerea a fost respinsă ca nefondata şi s-a făcut aplicarea art. 192 alin2 Cpp.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta G.E.
Curtea examinând recursul, constată că acesta este inadmisibil:
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută în art. 2781 Cod procedură penală.
în acest sens, potrivit art. 2781 alin. 10 Cod procedură penală astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în dispoziţiile art. XXIV.
în privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. 1 al art. XXIV, iar aceasta stabileşte, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
în consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 23 mai 2013, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Curtea reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minută, cât şi dispozitivul sentinţei atacate.
în această situaţie, întrucât petiţionara a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Curtea va respinge ca inadmisibil, recursul cu care a fost investită, conform art. 38515 pct. 1 lit a Cod procedură penală.
Recurenta G.E. va fi obligată să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, conform art 192 alin 2 Cod procedură penală. (Judecător Delia Purice)
