Din conţinutul prevederilor art. 460 C.proc.pen. rezultă că sunt supuse contestaţiei la numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
În raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) C.proc.pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre acesteai nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 din C.proc.pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Sentinţa penală nr. 66/2009
Prin contestaţia la executare împotriva sentinţei penale nr. 21/05.02.2008, a Curţii de Apel Cluj, şi înregistrată la data de 15.09.2009, contestatorul T.M. a solicitat pronunţarea unei sentinţe penale prin care să se dispună trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a plângerii sale înregistrată la data de 18.12.2007.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că la data de 18.12.2007 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj plângerea sa vizând soluţia pronunţată în dosarul nr. 60/P/2006, că aceasta a fost conexată la dosarul nr. 1265/II/2/2007 şi prin Rezoluţia din 8.01.2008 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, fără ca să se procedeze la o cercetare a aspectelor indicate. Mai arată că soluţia conexării nu a fost corectă deoarece această plângere viza alte fapte şi alţi făptuitori decât cele din cauza nr. 1265/II/2/2007, iar soluţia adoptată se referă doar la făptuitorul B:M:.
La dosarul cauzei s-a depus de către contestator copia rezoluţiei nr. 725/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, copia plângerii înregistrate datată 14.12.2007, a rezoluţiei nr. 1265/II/2/2007 din 08.01.2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi s-a ataşat dosarul Curţii de Apel Cluj în care s-a pronunţat sentinţa penală atacată.
Procedând la soluţionarea contestaţiei prin prisma motivelor invocate Curtea a constatat următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21/05.02.2008 a Curţii de Apel Cluj în baza art. 278/1 al. 8 lit. a C.proc.pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de susnumitul contestator împotriva rezoluţiei din 10.12.2007 dată în dosarul nr. 271/P/2007, menţinută prin Rezoluţia nr. 1265/II/2/2007, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Sentinţa penală nr. 21/05.02.2008 a Curţii de Apel Cluj a rămas definitivă prin decizia nr.1349/10.04.2008 a I.C.C.J ca urmare a respingerii recursului contestatorului.
Potrivit art. 461 al. 1 C.proc.pen. contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevazută în hotărârea de condamnare;când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Referindu-se la competenţa de a soluţiona contestaţia la executare, art. 461 al. 2 C.proc.pen. precizează că aceasta revine, după caz,la instanţei prevazute în alin. 1 sau 6 al art. 460, ori la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Atât din conţinutul prevederilor menţionate, cât şi din precizările făcute în alin. 2 ale aceluiaşi articol, rezultă că sunt supuse contestaţiei la executare numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, este de observat că art. 460 al. 6 C.proc.pen. la care face trimitere art. 461 C.proc.pen. vorbeşte de “instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa”, iar al. 2 al aceluiaşi articol vorbeşte expres de condamnatul arestat care este adus la judecată.
Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de contestaţie la executare şi ale condiţiilor procedurale ce trebuie urmate rezultă, deci, că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse contestaţiei la executare.
Or, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) C.proc.pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 din C.proc.pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pentru aceste motive curtea a concluzionat că nu poate fi reţinută ca fiind fondată contestaţia la executare promovată de susnumitul contestator, motiv pentru care a fos respinsă ca atare în temeiul art. 461 C.proc.pen.
Întocmit, judecător , DELIA PURICE – preşedinte secţie penală –
