Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 387/A din data de 21.05.2014
Împăcarea părților. Condiții de formă.
Atâta vreme cât noul Cod penal nu reglementează forma pe care împăcarea trebuie să o îmbrace, Curtea reține ca fiind valide încă regulile trasate în această materie prin decizia de recurs în interesul legii nr. 27/2006, potrivit cărei încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de aceste părți, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.
Secția penală și pentru cauze cu minori – Decizia penală nr. 387/A/21 mai 2014
Prin sentința penală nr. 1852/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 1792/175/2013, s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat pe inculpatul F.P. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.b rap. la art.76 lit.c Cod penal, și a art.37 lit.b Cod penal.
I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal.
A fost condamnată inculpata M.A.S. la pedeapsa de- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.b rap. la art.76 lit.c Cod penal.
I s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal și a art.81 alin.1, art.82 alin.1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.
În baza art.359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
S-a constatat că inculpații au reparat integral paguba pricinuită părții vătămate Macavei Ioan, astfel că acesta a renunțat la pretențiile pe latură civilă.
În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 450 lei fiecare cu titlul cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, din care suma de 300 lei fiecare o reprezintă onorariul avocaților desemnați din oficiu, care s-a dispus a fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud emis la data de 08.05.2013 în dosarul nr.1554/P/2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 13.05.2013, sub dosar penal nr.1792/175/2013, au fost trimiși în judecată inculpații F.P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, și M.A.S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g Cod penal, constând în aceea că, în data de 10.09.2012, pe timp de noapte, au pătruns în curtea SC P.M. SRL A. de unde au sustras un aparat de sudură, cauzând un prejudiciu de 1.000 lei.
În fața instanței au fost ascultați inculpații F.P. și M.A.S., au fost audiați partea vătămată M.I., martorii P.E. și C.D., și s-au comunicat fișele de ale inculpaților.
La termenul de judecată din 03.12.2013 inculpatul F.P. a depus la dosar adeverința nr.284205/19.11.2013 (fila 63) ce atestă achitarea integrală a prejudiciului cauzat părții civile, în sumă de 1.000 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Partea civilă M.I. este angajat al SC P.M. SRL, cu sediul în A., str.A.I., nr…, societatea al cărei administrator este fiica sa, P.E. În dimineața zilei de 11.09.2012, ajungând la serviciu, acesta a constatat că aparatul său de sudură, pe care-l adusese la sediul societății pentru efectuarea unor lucrări, dispăruse. Vizionând împreună cu fiica sa imaginile surprinse în ziua precedentă de camerele video din incinta societății, au observat cum două persoane, una de sex masculin și alta de sex feminin, au pătruns după ora 23 în curtea societății și au ieșit ducând în mâini aparatul de sudură. Cu ajutorul unei angajate (vânzătoarea de la chioșc) i-au identificat pe cei doi ca fiind inculpații M.A.S. și F.P., ce locuiesc în vecinătate, pe strada A.I. la nr…
În aceeași dimineață, după descoperirea furtului, partea civilă s-a deplasat la punctul de lucru DC 10 G. al SC F.C. SRL, societate ce are ca obiect de activitate achiziționarea de deșeuri feroase și neferoase, și i-a solicitat martorului C.D. să îl anunțe dacă se prezintă vreo persoană având elemente ale unui aparat de sudură sau o cantitate mai mare de cupru. La scurt timp, martorul l-a apelat pe M.I., anunțându-l că inculpata M.A.S. dorește să predea o cantitate mare de cabluri din cupru -16 kg, pe care susține că o are de la rampa de gunoi. Partea civilă s-a deplasat la punctul de lucru iar de aici, împreună cu inculpata, la sediul SC P.M. SRL unde, împreună cu lucrătorii de Poliție, au vizionat înregistrările și M.A.S. a recunoscut comiterea faptei. La domiciliul inculpaților, într-un cărucior, au fost descoperite și celelalte componente ale aparatului de sudură (tablele de siliciu). La data de 19.11.2013 inculpatul F.P. a achitat părții civile suma de 1.000 lei reprezentând contravaloarea aparatului sustras.
Starea de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpaților sunt pe deplin dovedite coroborând potrivit art.69 Cod procedură penală declarațiile părții vătămate M.I. cu cele ale martorilor P.E.I. și C.D. și cu dovezile de ridicare de la F.P. și de la SC F.C. SRL a componentelor aparatului de sudură sustras și de restituire a acestora părții vătămate.
În ceea ce-i privește pe inculpați, deși inițial au recunoscut săvârșirea faptei, prin declarațiile date în fața organelor de Poliție la 11.09.2012 și 07.12.2012, ulterior, cu ocazia audierii de către procuror, au arătat că au găsit aparatul în exteriorul societății, lângă poartă, poziție menținută și în fața instanței. Această stare de fapt nu este susținută de probatoriul administrat în cauză, care atestă cu certitudine că cei doi au pătruns în incinta societății, după ora 23,00, și au sustras aparatul de sudură, transportându-l la locuința lor, situată în vecinătate. Imaginile ce au surprins modalitatea de comitere a faptei de către inculpații F.P. și M.A.S. au fost vizionate de mai multe persoane, inclusiv de agenții M.A. și D.A., din cadrul Poliției municipiului A., care s-au sesizat din oficiu și în prezența cărora cei doi au recunoscut fapta. Atitudinea nesinceră a inculpaților este reflectată și de contradictorialitatea unor aspecte din cuprinsul depozițiilor acestora, spre exemplificare, în fața procurorului au arătat că, în seara zilei de 10.09.2012, în timp ce veneau împreună de la rampa de gunoi, au observat lângă poarta societății aparatul de sudură, l-au luat, l-au dus acasă și l-au dezmembrat, pentru ca în fața instanței să susțină că inculpata M. a mers să-și cumpere țigări, prilej cu care a observat aparatul și, încercând să-l transporte singură, acesta s-a dezmembrat. De asemenea, audiați în ședința publică din data de 22.10.2013 inculpații au arătat că au recunoscut săvârșirea faptei în fața organelor de Poliție deoarece au fost agresați fizic și verbal, însă fiecare a susținut aceasta cu privire la sine însuși și a negat agresarea celuilalt. Sub acest aspect, partea civilă M.I., prezentă la momentul la care organele de Poliție au luat depozițiile inculpaților, a declarat că nu au fost exercitate violențe asupra acestora.
În drept, prima instanță a reținut că fapta inculpaților F.P. și M.A.S. care în data de 10.09.2012, pe timp de noapte (după ora 23,00), au pătruns în incinta SC P.M. SRL, situată în mun. A., str. A.I., nr…, de unde au sustras un aparat de sudură, proprietatea părții vătămate M.I., cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 1.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g Cod penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul F.P., din fișa de cazier a acestuia rezultă că anterior a suferit numeroase condamnări, ultima fiindu-i aplicată prin sentința penală nr.121/2009 pronunțată de Judecătoria Aiud, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare inculpatul a fost eliberat condiționat la data de 12.07.2011, conform sentinței penale nr.939/2011 a Judecătoriei Deva, cu un rest neexecutat de 254 zile. Având în vedere că la data săvârșirii faptei, 10.09.2012 pedeapsa era considerată executată, prima instanță a reținut în speță incidența dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal privind recidiva postexecutorie.
La alegerea și individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal prima instanță a avut în vedere dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale acestora, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, prima instanță a luat în considerare criteriile stabilite de art.181 alin.2 Cod penal, respectiv: modul și mijloacele de săvârșire a faptei și scopul urmărit (sustragerea de bunuri în scopul valorificării acestora), împrejurările în care a fost comisă fapta (pe timp de noapte, din incinta unui imobil situat în apropiere, profitând de neatenția generată de schimbul de personal), urmarea produsă (prejudiciul în cuantum de 1.000 lei). În ceea ce privește persoana inculpaților prima instanță a avut în vedere faptul că aceștia au adoptat o poziție nesinceră, aspect ce a îngreunat cercetarea judecătorească, dar și împrejurarea că au reparat paguba pricinuită părții vătămate M.I., achitându-i la data de 19.11.2013 suma de 1.000 lei, motiv pentru care va reține în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă judiciară prev. de art.74 lit.b Cod penal, dându-i eficiență conform dispozițiilor art.76 lit.c Cod penal.
Raportat la cele de mai sus, prima instanță a dispus condamnarea inculpaților astfel cum mai sus s-a arătat.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, recurs inculpatul F.P.
La data de 01.02.2014 s-a produs intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, astfel că, potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr.255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, recursul a fost analizat potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul dar, reprezentat fiind în fața curții prin apărător ales, a solicitat a se dispune încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților. Apărătorul ales a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise și cu privire la fondul cauzei dar, deși curtea a amânat pronunțarea pentru 15 zile, concluziile scrise nu au mai fost depuse.
Reprezentantul parchetului și-a precizat poziția procesuală în sensul admiterii apelului în ceea ce privește intervenirea legii penale mai favorabile.
În cauză curtea, având în vedere că prejudiciul a fost acoperit și că partea civilă s-a prezentat la termenul din 24.03.2014, afirmând că s-a împăcat cu inculpații, a dispus și citarea inculpatei neapelante, cu mențiunea că instanța poate dispune extinderea efectelor apelului coinculpatului F. în caz de împăcare, desemnând chiar un apărător din oficiu pentru aceasta. Demersurile instanței au rămas, însă, fără rezultat.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivului de apel invocat de inculpat dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:
Asupra motivului de apel al inculpatului
Prin intrarea în vigoare a noului Cod penal, la data de 01.02.2014, este permisă împăcarea părților pentru infracțiunile de furt precum cea de care inculpatul este acuzat în cauză, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 231 alin. 2 din noul Cod penal. Chiar dacă potrivit art. 159 alin. 3 din noul Cod penal împăcarea trebuie să fi intervenit până la citirea actului de sesizare a instanței, curtea a acordat posibilitatea împăcării chiar în apel, având în vedere că legea penală nouă a intrat în vigoare în timpul judecății în calea de atac.
Curtea a mai reținut că împăcarea este un act juridic bilateral, la încheierea căruia trebuie să se întâlnească voința concordantă a inculpatului și a părții vătămate în sensul stingerii litigiului dintre ei, nefiind suficientă doar voința părții vătămate, exprimată, de altfel, în fața instanței.
Atâta vreme cât noul Cod penal nu reglementează forma pe care împăcarea trebuie să o îmbrace, Curtea a reținut ca fiind valide încă regulile trasate în această materie prin decizia de recurs în interesul legii nr. 27/2006, potrivit cărei încetarea procesului penal în cazul infracțiunilor pentru care împăcarea părților înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanță numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voință al inculpatului și al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiționat și definitiv, exprimat în ședința de judecată de aceste părți, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice. Prin aceasta, instanța supremă a conferit împăcării caracterul de act juridic solemn, care este valabil încheiat doar dacă se respectă forma autentică.
În prezenta speță, deși inculpații au avut mai multe termene la dispoziție, inculpatul apelant beneficiind chiar de asistență avocațială din partea unui apărător ales, nici unul dintre ei nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima voința în sensul împăcării și nici nu au depus un înscris autentic în acest sens.
Mai mult, inculpatul nu a înțeles nici măcar să dea un mandat special vreunei persoane, mandat care, conform dispozițiilor art. 2.013 alin. 2 din , trebuie să fie tot autentic. Inculpatul nu a luat nici măcar legătura cu apărătorul său ales, astfel cum rezultă din cele afirmate de doamna avocat M.C. la termenul din 14.04.2014, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să autentifice manifestarea s-a de voință în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. c din Lg. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
În aceste condiții, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de formă ale actului juridic al împăcării, condiții prevăzute pentru însăși validitatea actului, curtea nu a dispus încetarea procesului penal pentru acest motiv.
Procedând la analiza aspectelor de fapt și de drept ale cauzei, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea a reținut următoarele:
Stare de fapt a fost în mod just reținută de instanță, astfel cum rezultă din ansamblul materialului probatoriu, fiind recunoscută explicit de inculpați, într-o primă fază a cercetărilor.
De asemenea justă a fost și încadrarea juridică dată faptei de către prima instanță în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și g din Codul penal din 1969, în vigoare la data pronunțării sentinței.
În data de 01.02.2014 a intervenit intrarea în vigoare a noului Cod penal care, prin art. 228 alin. 1, art. 229 lit. b din noul Cod penal, ce incriminează fapta comisă de inculpat, a redus drastic limitele de pedeapsă, constituind astfel, lege penală mai favorabilă potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, ceea ce va impune admiterea apelului inculpatului sub acesta aspect.
Văzând că inculpata neapelantă nu s-a împăcat, în condițiile cerute de lege, cu partea vătămată și că a fost condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, o formă de suspendare mai favorabilă ei (care nu se mai regăsește în noua legislație penală) deoarece face posibilă reabilitarea de drept în cazul în care inculpata nu mai săvârșește alte infracțiunii în interiorul termenului de încercare, Curtea nu va extinde efectele apelului inculpatului F. și asupra inculpatei M.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea a admis apelul declarat de inculpatul F.P. împotriva sentinței penale nr. 1852/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 1792/175/2013, pe care a desființat-o numai sub aspectul intervenirii legii penale mai favorabile și, rejudecând în aceste limite:
Cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, a constatat că noua încadrare juridică, mai favorabilă, a faptei de furt calificat săvârșită de inculpat este aceea în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b din noul Cod penal.
A menținut soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat în noua încadrare juridică prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. a, art. 41 alin. 1 și art. 79 alin. 3 din noul Cod penal și va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani și 6 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, pe care inculpatul F.P. o va executa în final. Această pedeapsă a fost considerată de curte ca fiind cea mai potrivită și în raport de criteriile prev. de art. 74 din noul Cod penal, aptă să asigure și dezideratul de prevenție generală și specială.
Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate privitoare la inculpatul F.P., în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
