Din interpretarea prevederilor art. 52 şi urm. C.pen., potrivit doctrinei şi jurisprudenţei unanime în materie, în dreptul penal român nu pot fi aplicate unei persoane care a comis o infracţiune, concomitent şi în mod cumulativ, două pedepse principale, respectiv amendă şi închisoare, ci doar una dintre acestea, stabilită prin individualizarea judiciară prealabilă a naturii ei.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 609 din 21 iunie 2012
Prin sentința penală nr. 450 din data de 1.03.2012 pronunțată de Judecătoria Botoșani a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unui cec fără asigurarea disponibilului, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea C.pen. (7 acte materiale) și art. 3201C.proc.pen. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare și 100 lei amendă penală.
Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unui cec cu dată falsă, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea C.pen. (7 acte materiale) și art. 3201C.proc.pen., la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare și 100 lei amendă penală.
în baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. e) C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca, în final, să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare, fără aplicarea unui spor de pedeapsă, și 100 lei amendă penală.
în baza art. 631C.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii dacă se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii.
în baza C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 2 ani și 4 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
în baza art. 71 alin. (1), (2) C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., s-a suspendat executarea acesteia pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
în baza art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de emitere a unui cec fără asigurarea disponibilului în cont, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea C.pen. (7 acte materiale) și emiterea unui cec cu dată falsă, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea C.pen. (7 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen., constând în aceea că în perioada 6.01.2010 – 22.01.2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a emis un număr de șapte file cec în favoarea SC C. SA Botoșani, completate cu date false și fără asigurarea disponibilului în cont.
La cercetarea judecătorească inculpatul, legal citat, s-a prezentat în instanță, recunoscând și regretând faptele săvârșite.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului, inculpatul a arătat că în mod greșit a fost condamnat, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, atât la câte o pedeapsă cu închisoarea, cât și la una cu amendă penală, în condițiile în care în dreptul intern pedepsele principale nu sunt cumulative, ci alternative.
Cât privește individualizarea cuantumului sancțiunilor, în mod eronat s-a reținut că are antecedente penale, în condițiile în care nu a fost anterior condamnat definitiv pentru vreo altă faptă penală și, deși a avut un comportament anterior adecvat, a recunoscut comiterea faptelor și a susținut în mod constant că va achita prejudiciul cauzat, aceste aspecte nu au fost reținute în favoarea sa ca circumstanțe atenuante judiciare.
Pe de altă parte, completarea unei file CEC cu o dată scadentă ulterioară a plății este în prezent o uzanță comercială și care se circumscrie „faptului scuzabil” exonerator de răspundere penală reglementat de art. 84 alin. (3) din Legea nr. 59/1934. în plus, la data emiterii filelor CEC, beneficiarul acestora cunoștea că nu are disponibil în cont, astfel că nu este dată intenția ca formă de vinovăție în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
în susținerea orală a recursului, parchetul a arătat că în mod eronat s-au aplicat inculpatului două pedepse principale – închisoare și amendă penală – pentru comiterea fiecăreia dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în dreptul penal român o astfel de sancționare nefiind permisă.
în motivarea scrisă, a solicitat înlăturarea mențiunilor din alin. (1) al dispozitivului hotărârii atacate, întrucât în mod eronat s-a statuat că procurorul a solicitat aplicarea cauzei de nepedepsire.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu art. 3856alin. (3) C.proc.pen., Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul recurent a comis faptele, pe care, de altfel, le-a recunoscut, beneficiind de prevederile art. 3201C.proc.pen., în împrejurările arătate de prima instanță și pe larg expuse în considerentele hotărârii atacate.
Astfel, în perioada 6.01.2010 – 22.01.2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a emis un număr de șapte file cec în favoarea SC C. SA Botoșani, completate cu date false și fără asigurarea disponibilului în cont.
A susținut inculpatul că îi sunt aplicabile prevederile art. 84 alin. (4) din Legea nr. 59/1934, care prevăd că, în cazul „când emiterea cecului se datorește unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă”, întrucât completarea unei file CEC cu o dată scadentă ulterioară a plății este în prezent o uzanță comercială, astfel încât se justifică exonerarea sa de pedeapsă pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Or, cele invocate de inculpat nu pot fi apreciate ca atare, întrucât a proceda în acest mod, cu caracter de repetabilitate, aduce atingere raporturilor juridice comerciale, neputându-se reține că urmările ce decurg dintr-o astfel de „practică” nu ar putea fi, pentru un comerciant, cunoscute ori prevăzute. Dimpotrivă, în speță, inculpatul a procedat astfel tocmai pentru că, la data emiterii filelor CEC, nu avea disponibil în cont pentru a achita prețul mărfii achiziționate, astfel încât nu se poate reține că manifestarea sa de voință în acest sens s-ar circumscrie unei împrejurări ori situații întâmplător și în mod neprevăzut ivite.
Relativ la infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, este real că societatea beneficiară a filelor CEC a cunoscut că inculpatul nu avea, la data emiterii lor, disponibil în cont.
Or, potrivit prevederilor normative anterior menționate, constituie infracțiune emiterea unui cec „fără a avea la tras disponibil suficient”. Prin urmare, legiuitorul nu a condiționat existența infracțiunii de aspectul că beneficiarul lui cunoștea ori nu, la data emiterii acestui instrument de plată, că cel care proceda astfel avea sau nu în cont suma de bani acolo stipulată.
Prin urmare, nu se poate reține că inculpatul ar fi exonerat de pedeapsă/ ar fi comis fără intenție, după caz, faptele pentru care a fost trimis in judecată, pentru ca încetarea procesului penal/ achitarea sa să poată fi dispusă în cauză.
Așadar, elementele constitutive ale celor două infracțiuni, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv sunt date în cauză.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță l-a condamnat pe acesta la câte o pedeapsă cu închisoarea cumulată cu una cu amendă pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Or, din interpretarea prevederilor art. 52 și urm. C.pen., potrivit doctrinei și jurisprudenței unanime în materie, în dreptul penal român nu pot fi aplicate unei persoane care a comis o infracțiune, concomitent și în mod cumulativ, două pedepse principale, respectiv amendă și închisoare, ci doar una dintre acestea, stabilită prin individualizarea judiciară prealabilă a naturii ei.
în speță, dispozițiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, care stipulează că „se va pedepsi cu amendă de la 5.000 – 100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an (…)” se impun a fi interpretate ca stabilind, în cazul comiterii infracțiunilor acolo reglementate, pedepse alternative, în limitele precizate de acest text incriminator.
Așa fiind, se impune reindividualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului, în raport de criteriile generale prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) și, date fiind împrejurările comiterii faptelor (incluzând aici forma lor continuată) și persoana acestuia, Curtea va stabili, ca fiind necesare pentru reeducarea sa, pedepse cu închisoarea, în limite reduse ca urmare a aplicării art. 3201C.proc.pen.
Având în vedere conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptelor, dar și poziția sa procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a acestora, Curtea va reține în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C.pen., dându-le efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. e) C.pen.
Așa fiind, apreciază Curtea că stabilirea, pentru comiterea fiecăreia dintre infracțiuni, a câte unei pedepse de 5.000 lei amendă penală este de natură a-și atinge scopul, de reeducare și de prevenire a comiterii, în viitor, de noi astfel de fapte.
în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. c) C.pen., va contopi pedepsele stabilite prin prezenta pentru cele două fapte concurente în pedeapsa cea mai grea, de 5.000 lei amendă penală.
îndeplinite fiind cerințele prevăzute de art. 81 alin. (1) C.pen. (după cum, de altfel, temeinic a reținut și prima instanță, relativ la aplicarea pedepsei cu închisoare), Curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii pe o perioadă de 1 an, termen de încercare stabilit în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2) C.pen.
Totodată, va înlătura, din sentința penală atacată, dispoziția de respingere, ca nefondată, a cererii de aplicare a cauzei de impunitate a „faptului scuzabil” prevăzută de art. 84 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 59/1934, sub acest aspect soluționarea ei rezultând implicit din rezolvarea dată fondului cauzei, respectiv de condamnare a inculpatului pentru faptele comise.
