Imposibilitatea prepusului-conducător auto de a face obiecţiuni pe motivul lipsei calităţii de reprezentant al comitentului-societate comercială de transport rutier


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei, la data de 31.09.2008, petenta S.C. M. S.A. Târgovişte a formulat, prin reprezentantul său legal, în contradictoriu cu intimata A.R.R., plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AIR nr. 0xxxxxx/0x.0x.2008, solicitând anularea acestuia şi exonerarea de plata amenzii ce i-a fost aplicată.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, la data de 0x.0x.2008, efectua în baza autorizaţiei nr. 0xxxxx cursa de linie pentru un serviciu regulat, cu autobuzul, pentru S.C. A. S.R.L., cursă ce se efectuează de către asociaţi sau membrii asociaţiei de operatori şi subcontractori indiferent dacă sunt sau nu persoane în tranzit, în baza graficului de circulaţie.

Petenta a arătat că figurează în tabelul asociaţilor la poziţia 7 din autorizaţie şi că efectua cursa transfer călători prevăzută la pagina 2 din anexă pe itinerariul Galaţi – Ploieşti, nu o cursă ocazională cum s-a reţinut prin procesul verbal atacat. A mai precizat petenta că, la insistenţele conducătorului auto D. V., agentul constatator a discutat telefonic cu reprezentantul petentei, însă l-a obligat pe conducătorul auto să menţioneze că nu deţine actele prevăzute la anexa 14 a OMTCT nr.1892/2006 pentru a-i permite continuarea cursei conform graficului. S-a mai invocat că organul de control nu a făcut în foaia de parcurs menţiuni privind controlul efectuat.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 şi OMTCT nr. 1892/2006, petenta solicitând şi judecarea cauzei în lipsă în baza art. 242 alin.2 C.pr.civ.

În dovedirea cererii, petenta a depus, în copie, procesul verbal seria AIR nr. 0xxxxxx/0x.0x.2008, fişa de control, foaia de parcurs, autorizaţia nr. 0xxxxx/0x.0x.2008, grafic de circulaţie, factura fiscală seria BU 08 nr. 0xxxxxxxx/0x.0x.2008, dovada expedierii plângerii către intimată şi plicul aferent ( filele 5-16).

Conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică şi nelegală, arătând că, la data de 0x.0x.2008, autovehiculul cu nr. de înmatriculare B 81 xxx, utilizat de petentă şi condus de şoferul D. V., era folosit pentru efectuarea de transporturi rutiere de persoane prin servicii ocazionale, constatându-se că la bordul autovehiculului nu se găsea documentul de transport, prin aceasta încălcându-se disp. art. 58 lit. i din O.U.G. nr. 109/2005.

Intimata a arătat, în esenţă, că la data controlului în trafic nu a fost prezentat graficul de circulaţie din care să reiasă că petenta efectua o ramificaţie la o cursă de transport prin servicii regulate de persoane în trafic internaţional, conducătorul auto recunoscând că nu deţine la bordul vehiculului licenţa de transport sau autorizaţie de transport sau document de transport.

Totodată, a precizat că agentul constatator a făcut în fişa de control menţiunile cerute de textele legale, legislaţia în vigoare neprevăzând obligativitatea efectuarea acestor menţiuni în foaia de parcurs.

Cu privire la sancţiune, intimata a apreciat că se impune aplicarea amenzii pentru îndeplinirea funcţiei educative şi preventive a legii.

Intimata a invocat în drept art. 115-118 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 37/2007, O.U.G. nr. 109/2005, solicitând şi judecarea cauzei în lipsă, precum şi citarea ei la Agenţia Tulcea, str. Isaccei nr. 73, bloc Donaris, jud. Tulcea.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri, petenta depunând pe lângă înscrisurile anexate plângerii, un extras din OMTCT nr. 1982/2006, copie de pe permisul de conducere şi atestatul profesional al conducătorului auto D. V., precum şi concluzii scrise în care a reiterat cele învederate instanţei prin plângerea contravenţională.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AIR nr. 0xxxxxx/0x.0x.2008, petenta S.C. M. S.A. Târgovişte a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 1.500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 58 lit. i din O.U.G. nr. 109/2006 şi sancţionate de art. 59 alin.1 lit.a din acelaşi act normativ, reţinându-se că, în data de 0x.0x.2008, orele 2320, la controlul în trafic efectuat pe DN 2B km 64, în localitatea I., a fost depistat conducătorul auto D. V. care efectua transport public de persoane prin servicii ocazionale în trafic naţional, pe relaţia Galaţi – Târgovişte, cu autobuzul cu nr. de înmatriculare B 81 xxx, utilizator S.C. M. S.A., fără a deţine la bordul autovehiculului documentul de transport conform anexei nr. 14 la OMTCT nr. 1892/2996.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.

În privinţa motivului de nelegalitate invocat de petentă, respectiv faptul că agentul constatator nu a adus la cunoştinţă dreptul de a face obiecţiuni şi nu a consemnat obiecţiunile reprezentantului legal în procesul verbal, instanţa constată că în mod corect agentul constatator a reţinut că prepusul petentei, conducătorul auto D. V., nu are calitatea de reprezentant al acesteia, calitate ce aparţine administratorului societăţii. În aceste condiţii, conducătorul auto nu putea face obiecţiuni, consemnându-se în mod corect că procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului contravenientei. Prin urmare, dacă reprezentantul petentei nu era de faţă, agentul constatator nu avea cui să aducă la cunoştinţă dreptul de a face obiecţiuni, legea permiţând doar consemnarea obiecţiunilor făcute de contravenientul care se află de faţă la întocmirea procesului verbal, iar nu de acesta prin telefon.

Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, instanţa va respinge plângerea contravenţională pentru următoarele considerente:

Instanţa constată că petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 1.500 lei pentru fapta de a fi efectuat un transport rutier public de persoane prin servicii ocazionale în trafic naţional pe relaţia Galaţi – Târgovişte, fără a deţine la bordul autovehiculului documentul de transport, faptă prevăzută de art. 58 lit. i şi sancţionată de art. 59 pct.1 lit. a din O.U.G. nr. 109/2005.

Conform art. 58 lit. i din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, constituie contravenţie efectuarea transportului rutier de persoane fără existenţa la bordul vehiculului a licenţei de traseu sau a autorizaţiei de transport, a documentului de transport corespunzător tipului de transport efectuat sau a copiei conforme a licenţei de transport ori a copiei conforme a certificatului de transport în cont propriu, după caz.

Normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, adoptate prin Ordinul nr. 1.892 din 17 octombrie 2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 bis din 13 noiembrie 2006, stabilesc la art. 65 alin.1 că transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic internaţional se efectuează pe baza autorizaţiei de transport internaţional, însoţită de graficele de circulaţie. Totodată, conform art.74 alin.2, pe teritoriul României operatorii de transport rutier români au obligaţia de a deţine, în original, la bordul vehiculului, pe toată durata transportului de persoane prin servicii regulate în trafic internaţional, suplimentar faţă de documentele menţionate mai sus, legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport rutier, precum şi certificatul de competenţă profesională a conducătorului auto, valabil, pentru tipul de transport efectuat, precum şi în copie asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora, pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier.

Din menţiunile cuprinse în procesul verbal atacat şi fişa de control anexată acestuia rezultă că la controlul efectuat în trafic, conducătorul nu a prezentat documentul de transport, licenţa de traseu sau autorizaţia de transport, ci doar certificatul de înmatriculare, asigurarea civilă, licenţa de execuţie, contractul de leasing în baza căruia petenta utiliza autovehiculul, asigurarea pentru călători şi bagaje, făcând astfel imposibilă stabilirea categoriei şi a tipului de transport rutier efectuat.

Deşi petenta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri care să demonstreze că efectua în data de 0x.0x.2008 o cursă de linie prin servicii regulate de persoane în trafic internaţional pentru S.C. A. S.R.L., respectiv copii de pe foaia de parcurs, autorizaţia nr. 0xxxxx/0x.0x.2008, graficul de circulaţie, permisul de conducere şi certificatul pentru conducătorii auto care efectuează transport rutier public de persoane, nu a putut face dovada că şoferul deţinea la bordul vehiculului documentul de transport, necesar indiferent dacă se afla în transport rutier intern sau internaţional.

Prin urmare, agentul constatator nu a putut să îşi dea seama dacă petenta efectua o cursă internă sau internaţională, faptul că în procesul verbal s-a menţionat că era vorba de o cursă internă nu are relevanţă sub aspectul săvârşirii contravenţiei deoarece documentul de transport trebuie deţinut la bordul vehiculului indiferent de tipul de cursă efectuată.

În concluzie, în mod corect s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 58 lit. i din O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006.

Cu privire la sancţiunea aplicată (amendă contravenţională în cuantum de 1.500 lei), instanţa reţine că aceasta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ ( 1.000 – 1.500 lei conform art. 59 alin.1 lit.a din O.U.G. nr. 109/2005).

Totodată, instanţa a apreciat că sancţiunea aplicată a fost proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, fiind aplicată între limitele prevăzute de norma sancţionatoare, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia şi circumstanţele personale ale contravenientei.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului petentei ca nefondat, prin decizia civilă nr. 201/06.04.2009 a Tribunalului Brăila.