Trib. Bistriţa-Năsăud, s. pen., sent. nr. 92/F/22 septembrie 2010
Prin plângerea înregistrată petenta JF a solicitat desfiinţarea rezoluţiei date de procuror în dosarul nr.181/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud precum şi a rezoluţiei date de prim-procurorul adjunct al acestui parchet în dosarul nr.459/II/2/2009, ca nelegale şi netemeinice şi pe cale de consecinţă, trimiterea dosarului la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva învinuitului PNI.
Analizând actele dosarului instanţa reţine în fapt următoarele:
Prin Rezoluţia dată la 25.11.2009 în dosarul nr.181/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus în temeiul art. 249 coroborat cu art.11 pct.1 lit.”b” din Codul de procedură penală rap.la art. 10 alin.1 lit.”e” Cod procedură penală rap.la art. 44 din Codul penal, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului PNI, cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.de art. 183 Cod penal, motivat de faptul că a acţionat în legitimă apărare.
Pentru a adopta soluţia menţionată, procurorul care a instrumentat dosarul a reţinut că la data de 13 aprilie 2009, victima JV împreună cu fratele său JM şi soţia JF, păzea o turmă de oi aflată la păscut în locul numit ”Becina” de pe raza satului Cepari , judeţul Bistriţa-Năsăud, iar la un moment dat oile au trecut pe un teren ce aparţine învinuitului PNI. Acesta din urmă se afla la o distanţă de câteva sute de metri, lucrând pe un alt teren, împreună cu soţia sa (martora PNM), fiul (PDI în vârstă de 10 ani) şi cumnatul său (martorul TA).
Observând turma de oi pe terenul său şi prezenţa membrilor familiei J, învinuitul însoţit de fiul şi cumnatul său, s-a îndreptat spre locul respectiv, având asupra sa o sapă, pe care, conform declaraţiilor date, a luat-o pentru a se apăra de câinii care însoţeau turma de oi a victimei. Ajungând lângă turma de oi, observând că JV se afla la o anumită distanţă, învinuitul a început să se certe cu JF, aflată în apropiere, reproşându-i faptul că a lăsat oile să pască pe terenul său. În tot acest timp, învinuitul a început să adune oile pe care intenţiona să le ducă la Primăria Dumitra. În acel moment, în calea învinuitului s-au interpus JF şi JM, iar victima, având în mâini o bâtă, s-a apropiat prin spate. Învinuitul se afla pe o ridicătură de teren cu o înclinaţie de 25 de grade faţă de locul din care se apropia victima, care pe măsură ce înainta profera ameninţări, strigând că îi va da învinuitului „cu bâta în cap”. Învinuitul s-a întors spre direcţia din care venea victima în momentul în care aceasta era deja foarte aproape de el, cu bâta ridicată deasupra capului, pregătită să-i aplice lovitura în privinţa căreia îl ameninţase. Pentru a se apăra de agresiunea victimei, învinuitul i-a pus mâna în piept, împingând-o, moment în care, dată fiind şi înclinaţia terenului, vârsta victimei (72 ani) şi faptul că se afla sub influenţa alcoolului, JV s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate, lovindu-se la cap de sol, care în acel loc nu era acoperit de vegetaţie.
Victima a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, însă, la data de 25.04.2009 a decedat. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.286/III/215/2009 şi completărilor acestuia, emis de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, decesul victimei JV a fost violent, fiind cauzat de o bronhopneumonie survenită în evoluţia unui traumatism cranio-cerebral operat cu hematom-subdural şi hemoragie leptomeningeală, leziunea cerebrală putându-se produce la data de 13.04.2009 prin cădere în urma unei hetero sau autopropulsii , fiind în legătură de cauzalitate cu decesul victimei.
Având în vedere starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză, procurorul a stabilit că în speţă este incidentă una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare, prevăzută de art.44 Cod penal, întrucât învinuitul l-a împins pe JV în momentul când acesta s-a apropiat de el cu acea bâtă, ridicată în mână deasupra capului. În consecinţă, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului PNI de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev.de art. 183 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluţii, la data de 23.12.2009 a formulat plângere în termenul legal, petenta JF, solicitând infirmarea soluţiei procurorului, dată în dosarul nr.181/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi trimiterea învinuitului PNI în judecată pentru comiterea infracţiunii prev.de art. 183 Cod penal, cu motivarea că nu sunt incidente dispoziţiile art.44 Cod penal, referitoare la starea de legitimă apărare.
Prin Rezoluţia din 27.01.2009 dată în dosarul nr.459/II/2/2009, prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins ca neîntemeiată plângerea petentei JF, împotriva soluţiei adoptate de procuror în dosarul nr.181/P/2009.
În esenţă, s-a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art.44 Cod penal, atât cu privire la atacul exercitat de victimă asupra învinuitului cât şi cu privire la apărarea realizată de învinuit. Atacul survenit din partea victimei a fost injust, deoarece nu a avut un temei legal în baza căruia să fi fost realizat şi a fost îndreptat împotriva învinuitului, punând în pericol grav persoana acestuia şi dreptul său la viaţă, integritate corporală şi sănătate, având în vedere urmările care s-ar fi putut produce prin lovirea lui PNI în cap, cu bâta despre care martorii au afirmat că avea aproximativ 1,5 m lungime şi 3 cm grosime. Pe de altă parte s-a reţinut că apărarea învinuitului a fost legitimă, întrucât s-a realizat printr-o faptă prevăzută de legea penală, a fost precedată de atac, s-a îndreptat împotriva agresorului pentru a înceta atacul şi a salva integritatea corporală care îi era periclitată. Totodată, s-a apreciat că apărarea învinuitului a fost necesară pentru înlăturarea atacului, atât sub raportul întinderii cât şi sub raportul intensităţii, deoarece a avut loc după ce atacul a devenit iminent şi până în momentul în care acesta a încetat, prin dezechilibrarea victimei şi căderea acesteia la pământ, conducând în final la înlăturarea atacului fără a se fi depăşit gravitatea pericolului care ameninţa integritatea corporală a învinuitului.
Aşadar, prim procurorul adjunct a constatat că apărarea a fost proporţională cu gravitatea atacului, fiind respectată de către învinuit echivalenţa mijlocului folosit, apreciindu-se că sunt incidente dispoziţiile art.44 Cod penal.
Pe cale de consecinţă a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva soluţiei adoptate de procuror în dosarul nr.181/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Rezoluţia dată de procuror în dosarul nr.181/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost comunicată petentei JF la 3.12.2009, rezoluţia fiind atacată de aceasta, solicitând infirmarea soluţiei procurorului, la data de 23.12.2009. Plângerea împotriva soluţiei procurorului a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud la data de 28.12.2009.
Rezoluţia din 27.01.2009 dată de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr.459/II/2/2009 a fost comunicată petentei JF la data de 9.02.2010.
Împotriva acestei rezoluţii patenta a formulat plângere la data de 2.03.2010 pe care a adresat-o Tribunalului Bistriţa-Năsăud, unde s-a înregistrat la data de 4.03.2010.
Conform art. 278 alin.3 Cod procedură penală „în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate…”. În cauza de faţă, comunicarea s-a făcut petentei la data de 3.12.2009.
În cadrul art.278/1 alin.1 Cod procedură penală, prin care este reglementată plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, se subliniază că o asemenea plângere se poate face „în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 şi 278…”, pentru ca în alin.2 al aceluiaşi articol să se precizeze că în cazul în care procurorul ierarhic superior „nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art.277, termenul prevăzut de alin.1 curge de la data „expirării termenului iniţial de 20 de zile”. În cauză de faţă, plângerea petentei s-a înregistrat sub nr.459/II72/2009 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, la data de 28.12.2009 şi a fost soluţionată de prim-procuror la data de 27.01.2009.
Raportat la dispoziţiile menţionate şi având în vedere Decizia nr.15/6 aprilie 2009 prin care s-a admis de către ICCJ recursul în interesul legii, interpretându-se că dispoziţiile art.278 alin.3 şi art.278/1 alin.2 Cod procedură penală, sub aspectul naturii juridice a termenelor, sunt termene de decădere, instanţa apreciază că plângerea petentei JF este formulată tardiv, întrucât a fost depusă abia la data de 2.03.2010. Având în vedere că procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art.277 Cod procedură penală, termenul prev.de art.278/1 alin.1 Cod procedură penală a început să curgă de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile şi nu de la data comunicării rezoluţiei din 27.01.2009, dată în dosarul nr.459/II72/2009 cum greşit susţine apărătorul ales al petentei JF.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 278/1 alin.8 lit.”a” Cod procedură penală, instanţa va respinge ca tardivă plângerea formulată de petenta JF împotriva Rezoluţiei din 25.11.2009 dată de procuror în dosarul nr.181/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, menţinută prin Rezoluţia din 27.01.2010 dată în dosarul nr.459/II/2/2009 de către prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud. Pe cale de consecinţă se va menţine rezoluţia atacată de petentă, care conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligată să plătească în favoarea statului 40 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
