Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., înch. 1/CC/6 mai 2010
Prin sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bistriţa Năsăud s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se stabilească, potrivit art.67 alin 1-5 din Legea 302/2004, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de această lege pentru solicitarea extrădării condamnatului L. I., în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, aplicată prin sentinţa penală nr. 286/F/2006,Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine în fapt următoarele:Prin sentinţa penală 286/F din 13 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus condamnarea inculpatului L. I., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit a,b Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin 1,3,4 şi 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin 2 cod penal, art. 74 lit a şi art.76 lit a Cod penal, constând, în esenţă, în aceea că în cursul anului 1999, împreună cu alte persoane, au convenit să cumpere o societate comercială, prin intermediul căreia, să achiziţioneze mărfuri pe care să le revândă altei societăţi comerciale, care să procedeze ulterior la o nouă revânzare, cauzându-se astfel prejudicii părţilor vătămate de la care au fost achiziţionate mărfurile.Această sentinţă de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală 1201/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.Prin urmare, în temeiul hotărârii de condamnare s-a emis iniţial mandatul de a pedepsei închisorii nr.318/2006 din 7 aprilie 2008, iar ulterior mandatul de urmărire internaţională nr.318/2006 (UI)2009 şi mandatul european de arestare nr. 318(E)2006 din 12 august 2009.Prin adresa 2387554/NRM din 4 mai 2010 Biroul naţional Interpol a comunicat instanţei că cel condamnat a fost arestat provizoriu în vederea extrădării la data de 3 mai 2010, de către autorităţile italiene, iar ulterior şi împrejurarea că pentru faptele penale ce au atras condamnări, săvârşite anterior datei de 7 august 2002 Republica Italiană nu face aplicarea procedurii referitoare la mandatul european de arestare, ori faptele pentru care a fost condamnat inculpatul L. I., au fost comise în cursul anului 1999.Verificând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile art.65 alin 1 din Legea 302/2004 tribunalul constată că sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de dispoziţiile secţiunii 1 a capitolului I din acest act normativ.Astfel, în cauză nu există vreuna dintre situaţiile enumerate în art. 24/1 şi 24/2 din Legea 302/2004, fiind îndeplinită şi cerinţa prevăzută de art. 29 din acelaşi act normativ, pedeapsa aplicată condamnatului fiind închisoarea mai mare de 4 luni.Totodată, este de menţionat şi faptul că nu a intervenit prescripţia executării pedepsei sau vreo altă cauză care să împiedice punerea în executare a acesteia.Aşa fiind, tribunalul va admite sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul tribunalului Bistriţa-Năsăud şi va constata că sunt îndeplinite condiţiile prev. de dispoziţiile secţiunii 1 din capitolul I al Legii 302/2004 pentru a se solicita extrădarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a,b cod penal aplicată acestuia prin sentinţa penală 286/F/2006 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul penal 2174/112/2006 şi în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.318/2006 din 7 aprilie 2008, ca şi mandatul european de arestare nr.318/E/2006 din 12 august 2009.
