Drept penal.Încheiere penalăArest preventiv.
În ce priveşte noile obligaţii stabilite prin aceeaşi ordonanţă de către procuror, luarea acestora nu este motivată în niciun fel de către acesta, din analiza actelor şi lucrările dosarului de urmărire penală nerezultând intervenirea unor motive care să justifice impunerea unor noi obligaţii, în conformitate cu prevederile art. 145 alin. 23 C.proc.pen. Starea de fapt de la data când s-a dat încheierea penală nr. 15/18 februarie 2008 de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud, nu s-a modificat în vreun fel, nu s-a administrat vreo altă probă care să justifice stabilirea unor noi obligaţii în sarcina inculpatului, apreciindu-se că luarea acestora este arbitrară şi nedovedită.(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., înch. nr. 23/CC/2008, nepublicată)
Prin plângerea formulată împotriva Ordonanţei procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud din 17 martie 2008, inculpatul N. M. a solicitat în principal revocarea prelungirii măsurii preventive de a nu părăsi ţara, luată faţă de el şi în subsidiar să se dispună revocarea ordonanţei în parte, în ce priveşte obligaţiile suplimentare impuse inculpatului prin ordonanţa susmenţionată, constând în: să nu contacteze direct sau indirect şi să nu se afle la locuinţa martorilor audiaţi în cauză, să nu desfăşoare activităţi de natura celor pentru care este inculpat, să nu ia contact cu ceilalţi doi inculpaţi şi cu celelalte persoane implicate în cauză: P. F., T. S., F. L. T. şi P.I.V.
Analizând plângerea petentului prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală nr. 2D/P/2008, a susţinerilor părţilor, se reţin următoarele:
Prin Rezoluţia din 8 februarie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul N. M., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
Prin Ordonanţa din 13 februarie 2008, procurorul a dispus reţinerea învinuitului pentru 24 de ore şi a formulat propunere de arestare preventivă a acestuia.
Prin încheierea penală nr. 15/CC/2008, dată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr. 286/112/2008, în şedinţa camerei de consiliu din 18 februarie 2008, s-a respins ca neîntemeiată propunerea formulată de arestare preventivă a inculpatului N. M. şi s-a dispus în temeiul art. 1491 raportat la art. 146 alin. 111 şi art. 1451 C.proc.pen., luarea faţă de acesta a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, pe durata măsurii inculpatul fiind obligat în conformitate cu art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 11 lit. a-d C.proc.pen. să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi; să se prezinte la organul de poliţie din localitatea de domiciliu, respectiv mun. Bistriţa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi; să nu îşi schimbe locuinţa fără încunoştinţarea organului judiciar; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Această încheiere s-a menţinut şi în calea de atac, prin încheierea penală nr. 17/R/2008 a Curţii de Apel Cluj, stabilindu-se durata măsurii de a nu părăsi ţara pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 18 februarie 2008.
Prin Ordonanţa dată de procurorul din cadrul DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud din 17 martie 2008, s-a dispus prelungirea cu 30 de zile, începând cu 18 martie 2008 şi până la 17 aprilie 2008 a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul N. M., cu motivarea garantării prezenţei inculpatului în faţa organelor de urmărire penală şi s-a stabilit ca inculpatul să respecte şi alte restricţii prevăzute de lege, respectiv, în plus faţă de cele stabilite iniţial prin încheierea penală nr. 15/CC/2008 şi următoarele: să nu contacteze direct sau indirect şi să nu se afle la locuinţa martorilor audiaţi în cauză, să nu desfăşoare activităţi de natura celor pentru care este inculpat, să nu ia contact cu ceilalţi doi inculpaţi şi cu celelalte persoane implicate în cauză: P. F., T. S., F. L. T. şi P. I.V.
Plângerea inculpatului este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Prin încheierea dată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin care s-a luat faţă de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi în consecinţă, s-a dispus respectarea obligaţiilor impuse de art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 11 lit. a-d C.proc.pen., respingându-se propunerea de arestare preventivă formulată în cauză, s-a statuat că există indicii că inculpatul a comis parte din infracţiunile pentru care este cercetat, sens în care s-au apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele art. 143 C.proc.pen.
Această încheiere a rămas definitivă potrivit celor dispuse în recurs de Curtea de Apel Cluj.
Pentru buna desfăşurare în continuare a urmăririi penale şi asigurarea prezenţei inculpatului-petent pe parcursul cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, s-a apreciat că, în mod întemeiat, s-a dispus prin ordonanţa atacată prelungirea cu 30 de zile a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, cu atât mai mult cu cât de la data luării măsurii respective nu au apărut alte elemente de natură a impune revocarea acesteia (nu s-au efectuat alte acte de urmărire penală potrivit susţinerilor reprezentantului parchetului şi celor ce rezultă din dosarul de urmărire penală nr. 2D/P/2008, acvirat).
În ce priveşte noile obligaţii stabilite prin aceeaşi ordonanţă de către procuror, luarea acestora nu este motivată în niciun fel de către acesta, din analiza actelor şi lucrările dosarului de urmărire penală nerezultând intervenirea unor motive care să justifice impunerea unor noi obligaţii, în conformitate cu prevederile art. 145 alin. 23 C.proc.pen. Starea de fapt de la data când s-a dat încheierea penală nr. 15/18 februarie 2008 de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud, nu s-a modificat în vreun fel, nu s-a administrat vreo altă probă care să justifice stabilirea unor noi obligaţii în sarcina inculpatului, apreciindu-se că luarea acestora este arbitrară şi nedovedită.
Pentru aceste considerente, s-a menţinut dispoziţia de prelungire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara cu 30 de zile şi s-a dispus revocarea obligaţiilor noi stabilite prin ordonanţa atacată, admiţându-se în parte plângerea formulată de petentul inculpat.
În ce priveşte susţinerea apărătorului inculpatului petent, cu privire la nulitatea ordonanţei procurorului, atacată prin prezenta plângere, cu motivarea că procurorul nu putea dispune în cursul urmăririi penale prelungirea unei măsuri luate de instanţă, tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, raportat la dispoziţiile exprese din art. 1451 alin. 2 şi art. 145 alin. 2 C.proc.pen., potrivit cărora prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara se dispune în cursul urmăririi penale de procurorul ce efectuează sau supraveghează urmărirea penală şi la decizia nr. 18/11 februarie 2008, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la organele abilitate să se pronunţe referitor la prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara pe parcursul urmăririi penale.
Prezenta încheiere se va comunicarea organelor şi instituţiilor prevăzute de art. 145 alin. 21 C.proc.pen.
Potrivit art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului (judecător Berbecariu Daniella).
