Se reţine în raportul de expertiză medico-legală că ca şi antecedente patologice că este în evidenţa spitalului Roman cu diagnosticul „demenţă mixtă-toxică şi senilă”.De asemenea, faţă de fapta de omor calificat săvârşită asupra soţiei sale, bolnavul declară că soţia sa trăieşte, vorbeşte cu ea şi se sfătuiesc împreună.
La data de 24.04.2012, bolnavul a fost expertizat medico-legal psihiatric, concluzia comisiei fiind că acesta prezintă „demenţă mixtă”, recomandarea fiind de înlocuire a masurilor de siguranţă prev. de art. 114 C.p. cu masurile prev. de art. 113 C.p, cu internarea sa în Centru de recuperare şi geriatrie Oşlobeni, jud. Neamţ. .
Pe de alta parte, din datele raportului de ancheta sociala rezulta ca bolnavul nu are suport familial, la domiciliul indicat locuind fratele bolnavului, cumnata bolnavului şi cei doi copiii acestora. Din declaraţiile lor, bolnavul era o persoană violentă şi nici o persoană nu ar avea grijă de acesta şi nici nu şi-ar asuma vreo obligaţie în eventualitatea în care instanţa ar dispune înlocuirea măsurii de siguranţă a internării medicale.
Mai reţine instanţa bolnavul nu beneficiază de venituri, este orb, astfel încât, în cazul înlocuirii măsurii internării medicale, nu ar putea obţine venituri pentru a se întreţine.
În aceste condiţii, lipsit de suport material şi moral, bolnavul s-ar afla, cu certitudine, în imposibilitatea de a îşi continua tratamentul, în regim de internare voluntară în centrul de geriatrie şi recuperare Oşlobeni Neamţ. De asemenea, odată ridicată măsura internării medicale, nu ar mai exista nici un temei legal pentru internarea forţată a bolnavului, în centrul indicat, iar cu privire la măsura obligării la tratament medical, instanţa constată că bolnavul nu este capabil, datorită stării de sănătate să îşi procure şi să îşi administreze singur tratamentul-care potrivit raportului de expertiză medico-legală este necesar în continuare, iar, în absenţa acordului familiei în acest sens, nu există nici o persoană care să poată să supravegheze urmarea tratamentului medical.
Instanţa nu poate să dispună luarea (în acest caz înlocuirea)unei măsuri de siguranţă care, aprioric, nu poate fi adusă la îndeplinire şi al cărui scop nu poate să fie atins. În aceste condiţii, în care măsura de siguranţă a obligării la tratament medical nu poate, în mod obiectiv, să fie pusă în executare, şi în absenţa unui raport de expertiză care să recomande ridicarea oricărei măsuri de siguranţă, atestând însănătoşirea bolnavului, instanţa constată că singura măsură de siguranţă adecvată faţă de situaţia medicală a bolnavului este internarea medicală.
În consecinţă, având în vedere cele anterior mentionate, instanţa urmează ca in baza art. 434 alin 1 C.p.p. sa dispuna menţinerea măsurii de siguranţă a internării medicale prev. de art. 114 din Codul penal, constând în internarea bolnavului.
