În urma controlului efectuat de lucrători din cadrul acestei instituţii, s-a constatat că facturile despre care face vorbire petenta au fost înregistrate în contabilitatea societăţii şi reprezintă venituri din închirierea autoturismelor cu care intimaţii şi-au asigurat transportul pe ruta Alba Iulia – Năsăud şi retur, fiind evidenţiate şi în registrul de casă.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. pen., dec. nr. 36/R/21 februarie 2011
Prin sentinţa penală nr. 124/2010 pronunţată de Judecătoria Năsăud s-a respins plângerea formulată de petenta HM împotriva ordonanţei procurorului pronunţată în dosarul nr. 730/P/2010 menţinută prin ordonanţa din data de 23.09.2010 pronunţată în dosarul nr. 141/II/2010 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, intimaţi fiind ID şi IDD ca fiind nefondată.
În baza art. 278/1 Cod procedură penală s-a menţinut rezoluţia din data de 08.09.2010 pronunţată în dosarul nr. 730/P/2010 menţinută prin ordonanţa din data de 23.09.2010 pronunţată în dosarul nr. 141/II/2010 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud.
În baza art. 192, alin. 2 Cod procedură penală patenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petenta.
Recursul declarat de petentă este neîntemeiat.
Instanţa de fond a făcut o analiză judicioasă a actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală concluzionând, în mod corect, că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
Astfel, prin plângerea adresată organelor de cercetare penală petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor ID şi IDD, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art.215 cod penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal, constând în aceea că făptuitorii ar fi folosit facturi care nu erau înregistrate în pentru a majora sumele de bani care urma să fie plătite, drept contravaloare a unor mărfuri, de către petentă şi soţul său.
Aşa cum reţine şi instanţa de fond în declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală petenta a susţinut că făptuitorul ID, în calitate de reclamant, a depus la dosarul cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Năsăud în care persoana vătămată avea calitatea de pârâtă, mai multe facturi fiscale pe care acesta din urmă le-a apreciat ca fiind fictive şi care reprezentau contravaloarea transportului privind deplasările făcute de făptuitorul IDD, în calitate de mandatar al tatălui său ID, cu ocazia unui proces civil în care prin sentinţa civilă 1215/2008 a Judecătoriei Năsăud petenta şi soţul său au fost obligaţi să plătească acestuia 1290,80 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Ulterior, fiind reaudiată, petenta a arătat că nu a suferit nicio paguba din partea intimaţilor şi că nu mai doreşte continuarea cercetărilor în cauză.
Pe de altă parte, dintr-o adresă eliberată de DGFP Alba, rezultă că în urma controlului efectuat de lucrători din cadrul acestei instituţii, s-a constatat că facturile despre care face vorbire petenta au fost înregistrate în contabilitatea societăţii şi reprezintă venituri din închirierea autoturismelor cu care intimaţii şi-au asigurat transportul pe ruta Alba Iulia – Năsăud şi retur, fiind evidenţiate şi în registrul de casă astfel: f seria AB VGN nr. 0414776/05.02.2007, în valoare de 1584 lei în casată cu chitanţa AB VLS 85111227/05.02.2007 şi f seria AB VGN nr. 0414783/05.06.2007, în valoare de 616 LEI, încasată cu chitanţa AB WRM 6979734/05.06.2007.
În aceste condiţii, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond este evident că nu este întrunită latura obiectivă a infracţiunilor de înşelăciune prev. de art.215 cod penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cod penal, soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale fiind legală şi temeinică.
Aşa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de petentă.
Intimatul IDD a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea carburantului consumat cu ocazia deplasării sale pe ruta Bucureşti-Bistriţa şi retur.
În acest sens intimatul a depus la dosar un bon fiscal emis de SC” Alex Dora Lux Com „SRL Bistriţa la 8 februarie 2011, însă cum acesta nu face dovada faptului că intimatul s-a deplasat cu autoturismul din Bucureşti în Bistriţa aceste pretinse cheltuieli nu pot fi acordate.
