Prin Sentinţa penală nr.1576/16.06.2006, pronunţată de Judecătoria Galaţi, a fost condamnat inculpatul P. A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.266 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal şi art.74 lit.a Cod penal.În baza dispoziţiilor art.81 – 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe perioada termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.În baza dispoziţiilor art.191 alin.1 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:La data de 15.09.1998, inculpatul a devenit acţionar al SC Nigerol SRL Galaţi, soţia sa, P. L., fiind administrator, iar de la data de 05.01.2001, inculpatul P. A. a fost numit în funcţia de director al societăţii, el ocupându-se în fapt de activitatea acesteia şi de semnarea declaraţiilor de impunere către organele fiscale.În luna iunie 2003, Direcţia de Control Fiscal Galaţi a verificat activitatea societăţii pe perioada 05.02.1998 – 30.04.2003, constatând cu acest prilej că în balanţa de verificare întocmită de societate la data de 30.04.2003, inculpatul figurează cu avansuri de la trezorerie ridicate în perioada iunie 2001 – iulie 2002, în cuantum de 2.385.000.000 lei, pe care nu le-a justificat cu documente.De asemenea, la data de 30.04.2003, societatea figurează cu sold debitor în contul 456 de decontări cu asociaţii privind capitalul în sumă totală de 839.936.152 lei. S-a constatat că suma respectivă a fost ridicată din contul bancar şi din casieria unităţii în perioada iulie 2002 – decembrie 2002, pentru folosirea ei nefiind prezentate acte justificative.Din probele administrate în cauză rezultă că, din dispoziţia inculpatului, contabilul societăţii a întocmit dispoziţii de plată în numele acestuia, al soţiei sale, P. L., şi al altor persoane, salariaţi ai societăţii fără ca aceştia să fie încunoştinţaţi şi să semneze, a ridicat sumele respective, pe care le-a folosit, conform recunoaşterii inculpatului, în scopuri personale, pentru derularea unor afaceri în nume propriu, care nu au dat rezultatele scontate.În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului P. A., de a folosi cu rea-credinţă bani de la societatea a cărui director era, în sumă totală de 3.224.936 lei, în perioada iunie 2001 – decembrie 2002, pe care a utilizat-o în scopuri personale, în derularea altor afaceri, în nume propriu, constituie infracţiunea prevăzută de art.266 alin.2 din Legea nr.31/1990, privind societăţile comerciale, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi inculpatul P. A..Primul apelant a criticat soluţia instanţei de fond pe motive de netemeinicie, invocând următoarele aspecte:
Instanţa de fond nu a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, raportat la dispoziţiile art.72 Cod penal şi nu a avut în vedere nici dispoziţiile art.80 Cod penal, care fac referire la concursul dintre circumstanţele agravante şi cele atenuante.În motivarea apelului declarat, inculpatul a solicitat încetarea procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art.10 lit.f din Codul de procedură penală, motivat de faptul că partea vătămată nu a înţeles să formuleze plângere prealabilă sau să sesizeze organul competent pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.Prin Decizia penală nr.60/A/14.02.2007, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondate ambele apeluri.Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că organele de urmărire penală au fost legal sesizate cu infracţiunea săvârşită de inculpat, că vinovăţia acestuia a fost dovedită prin probele administrate în cauză şi că pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios individualizată, fiind respectate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi criticându-le ca nelegale şi ca netemeinice, pentru următoarele motive:- instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra unui motiv suplimentar de apel, invocat de procurorul de şedinţă, privitor la nepronunţarea de către instanţa de fond asupra sumei de bani cu care a fost prejudiciată partea vătămată SC NIGEROL SRL, în urma activităţii infracţionale a inculpatului;- pedeapsa aplicată inculpatului este prea redusă, în raport cu gradul de pericol social al faptei şi cu circumstanţele personale.Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:Potrivit dispoziţiilor art.3852 cu referire la art.362 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, recursul procurorului în ce priveşte latura civilă este inadmisibil în lipsa recursului formulat de partea civilă, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu.Acţiunea civilă se porneşte şi se exercită din oficiu, potrivit art.17 alin.1 Cod procedură penală, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitatea de exerciţiu restrânsă.
Cum, în speţă, partea vătămată SC NIGEROL SRL Galaţi, care are capacitate de exerciţiu deplină, nu s-a constituit parte civilă în cauză, nu a atacat cu apel hotărârea primei instanţe şi nu a formulat recurs împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de apel, primul motiv de recurs al procurorului, care priveşte latura civilă a cauzei, este inadmisibil.În ce priveşte al doilea motiv de recurs, care vizează cazul de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 Cod procedură penală, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului P. A. a fost judicios individualizată, fiind respectate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal.Având în vedere lipsa antecedentelor penale şi buna conduită a inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii, în mod corect prima instanţă a considerat că se justifică reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege – precum şi aplicarea dispoziţiilor art.81 Cod penal, privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
