Art. 10 din Legea 241/2005
Art.10 din Legea 241/2005 privind evaziunea fiscala care prevede existenta unei cauze de nepedepsire este aplicabil doar atunci când achitarea contravalorii integrala a prejudiciului se face de catre învinuit sau inculpat în cursul urmaririi penale sau al judecatii, pâna la primul termen de judecata. Achitarea de catre inculpata a contravalorii prejudiciului doar în apel, înainte de solutionarea acestuia, face ca dispozitiile art.10 din Legea 241/2005 sa nu poata fi aplicate.
Curtea de Apel Oradea, Sectia penala
Decizia penala nr.58/R din 2 februarie 2010
Prin sentinta penala nr.47/26.02.2009 pronuntata de Judecatoria Negresti Oas în dosar nr.1428/266/2006, în temeiul disp.art.345 Cod de procedura penala, a fost condamnata inculpata DA, pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. si ped. de art.9 al.1, lit”b” din Lg.241/2005 cu aplicarea art.74, lit”a” si art.76 , lit”d” Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul disp.art.71 al.1 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 al.1, lit”a” teza II si lit”b” Cod penal, iar în temeiul disp.art.81, art.71 al.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a pedepselor accesorii pe durata prev. de art.82 Cod penal, stabilindu-se termen de încercare 2 ani si 6 luni.
În temeiul disp.art.14 raportat la art.346 Cod de procedura penala si cu aplicarea art.998 a fost obligata inculpata în solidar cu partea civilmente responsabila A.F. DODA ANISOARA BIXAD, prin practician de insolventa RL, sa plateasca partii civile ANAF BUCURESTI, în reprezentarea STATULUI ROMÂN, suma de 25.489, 48 lei plus accesoriile (dobânzi si penalitati de întârziere) calculate potrivit Codului de procedura fiscala pâna la data afectiva a platii.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca la data de 8.05.2007 s-a înregistrat pe rolul acestei instante cauza penala în rejudecare sub dosar nr.unic de mai sus, conform sentintei penale nr. 70/05.04.2007 a Tribunalului Satu Mare prin care s-au admis apelurile formulate de apelanta inculpata DA si partea civila apelanta ANAF Bucuresti, prin D.G.F.P. împotriva sentintei penale nr.295/2006 privind savârsirea infractiunii de evaziune fiscala care a fost desfiintata în întregime, motivat de faptul ca prima instanta nu si-a îndeplinit obligatia de a pune în discutia contradictorie a partilor necesitatea sau nu a introducerii în cauza în calitate de parte responsabila civilmente, nu s-a dispus cu privire la luarea masurilor asiguratorii urmând ca instanta de rejudecare sa efectueze cercetarea judecatoreasca în conditiile de contradictorialitate cu toate partile inclusiv cu partea civilmente responsabila si de a avea în vedere împrejurarile de apelante prin motivele de apel.
Initial instanta a fost investita la data de 08.09.2006 prin Rechizitoriul Parchetului nr.140/P/2006 din 5.09.2006 prin care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatei DA pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. si ped. de art.9 alin.1. lit.b. din Lg. 241/2005.
În fapt s-a retinut prin Rechizitoriu ca în urma controlului fiscal efectuat la data de 16.03.2006 s-a constatat ca AF. Doda Anisoara Bixad în perioada 19.07.2005 – 31.12.2005 a încasat venituri în suma de 137.225,33 RON din activitatea de captare, tratate si distributie a apei la 23 persoane din comuna Bixad. S-a constatat totodata în urma controlului ca A.F. functioneaza începând cu data de 16.07.2005 si nu a depus declaratii de estimative si speciale la organul fiscal teritorial, nu a condus contabilitatea asociatiei cu toate ca în perioada 19.07.2005 – 31.12.2005 a încheiat contracte de prestari servicii cu un nr. de 23 persoane pentru aductiunea apei potabile la locuintele acestora, eliberând alte tipuri de chitante decât cele prevazute de Ordinul MF. 1849/2003, nefiind imprimate datele de identificare ale utilizatorului.
Situatia de fapt retinuta prin Rechizitoriu s-a întemeiat pe urmatoarele mijloace de proba: referat f.1., procese verbale f.2-4, raport de inspectie fiscala f.6-9, judiciar f.11., declaratiile învinuitei f.12-14, declaratii martori f.15,20.22,27,32, contracte prestari servicii si chitante f.17-19, 24-26, 29-31, 34-36, 39-41, 44,45, 50-52. 55-57, 60.-62, xerocopii f.111- 115, aviz de gospodarire a apelor f.116-125, dovada f.126, adrese f.127, plic cu chitante fiscale ridicate de la AF. Doda Anisoara si proces verbal de urmarire penala f.131.
În prima instanta au fost audiati inculpata si martorii CM si HG.
În rejudecare s-a reaudiat inculpata si audiati la cererea acesteia martorii HG si DV si s-a efectuat expertiza tehnica contabila f.45-48 si 62-65.
Dupa ce s-au examinat actele si lucrarile dosarului, declaratiile inculpatei si ale martorilor audiati în faza cercetarii judecatoresti, în prima instanta cât si în rejudecare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inculpata, la data de 06.07.2005 si-a înfiintat Asociatia Doda Anisoara A.F. reprezentata de inculpata având ca asociat pe sotul acesteia DV, asociatie care are activitate principala captarea, tratarea si distributia apei cod. CAEN 4100 f.111dosar urmarire penala. Dupa data înfiintarii si autorizarii, inculpata în numele asociatiei înfiintate si în calitate de reprezentant legal – administrator, a încheiat si semnat mai multe contracte de prestari servicii având ca obiect introducerea si furnizarea apei potabile în locuintele cetatenilor din loc. Bixad pentru pretul de 1000 -1200 Euro fapt recunoscut si confirmat si prin chitantele Bis 2 (contrar legii) si martori parti în contracte. Unele din aceste contracte mai aveau ca obiect si întretinerea instalatiei ori taxa anuala pentru consumul de apa la un pret de 100-200 lei RON.
Din copia chitantelor emise de DA, rezulta ca suma încasata în baza acestora reprezinta c/v introducerii apei potabile pentru beneficiarii mentionati în acestea. Conform chitantelor aflate la dosar, semnate si eliberate de inculpata în nume propriu cum sustine ea si a contractelor de prestari servicii în perioada 19.07.2005 – 31.12.2005 A.F. a realizat venituri în suma de 137.255,33 RON în anul 2005 si suma de 22.053,97 RON în anul 2006 – venituri neînregistrate în documentele legale si pentru care aceasta datora bugetului consolidat al statului impozit pe venit în suma de 25.488,48 lei (21.960,85 -2005 si 3.528,63 în 2006) aspect ce rezulta din raportul de inspectie fiscala din 18.03.2006. Cele constatate prin acest act se coroboreaza cu chitantele si contractele emise si declaratiile martorilor audiati în cauza.
Constatarile sunt în concordanta si cu cele constatate prin raportul de expertiza fiscala întocmit de expert fiscal GA dar care eronat concluzioneaza ca AF. Doda Anisoara administrata de inculpata, nu datoreaza la bugetul de stat cu titlu de impozit pe venit aferente anului 2005 (21.960,85 RON) si anului 2006 (3528,63 RON) datorita faptului ca nu au fost încasate de AF. Doda Anisoara ci de DA persoana fizica neautorizata, iar lucrarea pentru care au fost încasate sumele nu a fost realizata de AF Doda Anisoara ci de HG. Sub acest aspect concluzia expertului este eronata, în primul rând pentru ca este în totala contradictie cu probele pe care si-a fundamentat concluzia
Este evident ca aceste contracte de prestari servicii care au ca obiect aductiunea si furnizarea apei potabile, întretinerea acestora, sunt stampilate si semnate de inculpata în calitate de administrator la AF. Doda Anisoara, fapt necontestat de inculpata. Aceste înscrisuri cât si chitantele nepersonalizate (Bis.2.) sunt încheiate si respectiv emise dupa data înfiintarii asociatiei – 06.07.2005, reprezentând c/v aductiune apa, realizând practic obiectivul principal al activitatii.
Pentru întretinerea retelei si pentru furnizarea apei în perioada 2005 – 2006 inculpata nu a emis chitante.
Martorii audiati în cursul urmaririi penale, cei audiati în prima instanta HG si GM, au confirmat ca acele contracte si chitante au fost semnate, întocmite si respectiv eliberate la sediul firmei de catre inculpata.
Faptul ca asociatia administrata de inculpata executa lucrari de aductiune apa, a fost facut în mod public cetatenilor la Biserica de catre preotul satului.
Este adevarat ca pe chitantele emise nu este mentionat antetul si nici aplicata stampila, dar acest aspect luat izolat nu poate conduce la concluzia gresita ca sunt eliberate de persoana fizica Doda si cum concluzioneaza expertul si cum sustine inculpata.
Faptul ca de lucrare s-au ocupat sotul inculpatei (martor) precum si martorul HG nu are nici o importanta responsabila, de actele asociatiei ocupându-se inculpata în calitate de administrator.
S-a mai retinut si faptul ca aductiunea de apa a fost realizata din fonduri proprii de martorii HG, DV si numitul PV, dar chiar pentru recuperarea în parte a acestor investitii s-au încheiat aceste contracte, fapt prevazut expres în contracte, acesta fiind chiar scopul derularii lor, mai exact pentru recuperarea unei parti din investitii si nu numai furnizarea, întretinerea si încasarea consumatiei.
Martorul HG a aratat ca ei au finantat si alte lucrari precum constructia bazinelor de acumulare a apei, cheltuieli de proiectare, manopera, luând decizia pentru racordarea la retea si alte persoane care sa plateasca 1200 – 1500 Euro prin care sa se recupereze o parte din investitii.
Din coroborarea celor expuse a rezultat fara nicio îndoiala ca inculpata a eliberat chitantele în numele asociatiei fara sa mentioneze antetul acesteia si fara sa aplice stampila unitatii, folosind chitante contrar legii tocmai în scopul sustragerii de la plata obligatiilor fiscale.
Asa fiind, instanta de fond a înlaturat concluzia eronata a expertului, ca acele chitante au fost emise de inculpata persoana fizica si în consecinta ca nu datoreaza impozite la stat.
Apoi, inculpata a recunoscut ca nu a înregistrat contractele si celelalte înscrisuri, neachizitionând nici registrul pentru venituri si plati, nu a depus declaratiile de impozit si cele speciale prin care sa i se stabileasca obligatiile fiscale de catre organul teritorial fiscal.
Astfel, fapta inculpatei care în calitate de administrator la AF. Doda Anisoara de a încasa venituri în perioada 2005 – 2006 în suma totala de 159.309 lei si pentru care datora un impozit pe venit în suma de 25.448, 3 lei întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 9 lit.b. din Lg. 241/2005.
Potrivit acestui text de lege constituie infractiune de evaziune fiscala si se pedepseste cu închisoare de la 2 la 8 ani cu interzicerea unor drepturi, omisiunea în tot sau în parte a evidentierii în actele contabile ori în alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Nevinovatia invocata de inculpata nu a putut fi primita, ea fiind cea care a eliberat acele chitante contrat celor prev. de Ordinul MF.1849/2002 si nu a înregistrat cele 23 de contracte în baza carora a încasat sume de bani, tocmai în scopul sustragerii de la obligatiile fiscale, constând în impozit pe venit. Ea nu a mentionat pe aceste chitante nepersonificate în afara legii, denumirea firmei si nu a aplicat stampila tocmai în scopul sustragerii de la plata obligatiilor fiscale în conditiile în care aceste chitante au fost eliberate dupa înfiintarea firmei.
De altfel inculpata a recunoscut ca nu a întocmit niciun document legal.
În consecinta, fapta inculpatei în conditiile descrise mai sus întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 9 lit.b.din Lg.241/2005 motiv pentru care instanta de fond în baza acestui text de lege cu aplicarea art. 74 lit.a. si art.76 lit.d. Cod penal a condamnat-o pe inculpata la pedeapsa de 6 luni închisoare, respingând cererea de achitare formulata de aparatorul inculpatei pe temeiul disp.art.10 lit.b Cod penal – fapta nu prezinta grad de pericol social.
Fapta prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, prejudiciul cauzat statului exista, contrar concluziei eronate a expertului, iar art. 10 teza finala din Lg. 241/2005 nu a putut fi aplicata întrucât inculpata nu a achitat prejudiciul cauzat pâna la primul termen de judecata.
În cauza, Agentia Nationala de Administrare Fiscala reprezentanta Statului Român prin Directia Judeteana a Finantelor Publice s-a constituit parte civila cu suma de 25.489,48 RON reprezentând impozit pe venit pe anii 2005 – 2006 si constatând ca în speta sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prev. de art. 998 Cod civil, a admis cererea formulata obligând inculpata în solidar cu partea civilmente responsabila, sa plateasca partii civile cu titlu de despagubiri civile suma de 25.489,48 lei constituind impozit pe venit pe anii 2005 – 2006 plus dobânzile si penalitatile de majorare calculate potrivit dispozitiilor prevazute de Codul de procedura fiscala pâna la data efectiva a platii.
În temeiul disp.art.163 Cod de procedura civila raportat la art.11 din Lg. 241/2005 în vederea recuperarii prejudiciului datorat statului instanta de fond a mentinut masura de indisponibilizare a bunurilor mobile si imobile apartinând inculpatei si a persoanei civilmente responsabile, aplicata prin încheierea instantei din data de 24.01.2008 ramasa definitiva prin Decizia nr.55/R/21.03.2008 a Tribunalului Satu Mare.
Împotriva prezentei sentinte penale, a declarat apel în termenul legal, inculpata apelanta DA, solicitând admiterea apelului, desfiintarea hotarârii atacate ca fiind netemeinica si în rejudecarea cauzei, pronuntarea unei noi hotarâri prin care sa se dispuna achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 11 pct. 1 lit. c C.proc.pen.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desfiintarea sentintei si pronuntând o noua hotarâre, sa se dispuna redozarea pedepsei aplicate inculpatei, reducând cuantumul pedepsei aplicate de instanta de fond, sub minimul special prevazut de lege, cu retinerea circumstantelor atenuante prevazute la art. 74, 76 Cod pen.
În fapt, a solicitat a se constata ca inculpata a fost trimisa în judecata pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala, infractiunii prevazute de Legea nr. 87/1994, însa prejudiciul cauzat prin savârsirea acestei infractiunii a fost achitat în totalitate. Cu privire la sentinta instantei de fond solicita a fi înlaturate concluziilor formulate de expertul GA, expert numit în al doilea ciclu procesual, în rejudecare, întrucât în mod gresit instanta a retinut doar anumite parti din continutul raportului de expertiza fiscala.
Prin decizia penala nr.161/A din 15 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedura penala, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata-apelanta DA, împotriva sentintei penale nr.47/26.02.2009, pronuntata de Judecatoria Negresti-Oas, în dosar nr. 1428/266/2006.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a apreciat ca, instanta de fond, pe baza probatoriului administrat în cauza, a retinut o stare de fapt corespunzatoare realitatii, expusa în mod detaliat, pe baza careia în mod corect a stabilit vinovatia apelantei inculpate pentru infractiunea pentru care a fost trimisa în judecata prin actul de sesizare.
Declaratia data de inculpata cu ocazia solutionarii apelului, nu a reliefat împrejurari de natura a modifica situatia faptica retinuta de catre prima instanta, iar pe de alta parte apararile acesteia, nu vor putea fi primite de instanta cât timp modul si împrejurarile concrete de realizare a actiunilor, examinate prin prisma probatoriului administrat în cauza confirma existenta tuturor elementelor constitutive ale infractiunii în discutie.
De asemenea, tribunalul a constatat ca prima instanta în mod judicios a stabilit pedeapsa, în armonie atât cu elementele de circumstantiere temeinic motivate, cât si cu criteriile de individualizare judiciara prev. de art. 72 Cod Penal.
S-a mai constatat, de asemenea, ca prima instanta a dat o corecta solutionare si actiuni civile alaturate procesului penal.
Împotriva acestei decizii, inculpata a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea hotarârii recurate si încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 pct.1 lit.i/1 Cod procedura penala, pentru motivele aratate în scris si depuse la dosarul cauzei. Arata ca art.90/2 Cod procedura penala a nascut numeroase dispute juridice atât în fata Curtii Constitutionale cât si în fata instantelor europene. Totodata, arata ca în cauza s-a administrat o expertiza, însa instanta de fond cât si cea de apel au înlaturat concluziile acestei expertize cu totul nelegal, instanta de fond avea obligatia în baza art.125 Cod procedura penala sa dispuna efectuarea unei expertize contrarii în conditiile în care avea dubii asupra concluziilor formulate de catre expertul Gherasim. În acest sens, invoca decizia nr.8 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, privind recursul în interesul legii, promovat si admis de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie si publicat în Monitorul Oficial nr.866 la data de 22.12.2008.
Verificând recursul declarat în cauza prin prisma motivelor invocate si a celor care, potrivit legii se verifica din oficiu, instanta constata ca este nefondat, urmând a-l respinge în consecinta.
În mod legal si temeinic a fost condamnata inculpata DA la pedeapsa de 6 luni închisoare cu art.81 c. pen, în baza art.9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 pe motiv ca, în calitate de administrator la AF Doda Anisoara, în perioada 2005-2006 a încasat venituri în suma totala de 159.309 lei pentru care datora un impozit pe venit în suma de 25448,3 lei, si totodata, a omis sa evidentieze în actele contabile ori în alte documente legale operatiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.
În motivele de recurs invocate, inculpata solicita achitarea cu art.10 lit. c c.p.p. – fapta nu a fost comisa de aceasta, întrucât singura proba care sta la baza condamnarii acesteia este expertiza judiciara efectuata în cauza, ale carei concluzii nu au fost luate în considerare de instanta. Instanta atrage atentia asupra faptului ca si înscrisurile sunt probe în procesul penal, iar la baza pronuntarii solutiei în prezenta cauza si a efectuarii expertizei la care se face referire stau tocmai înscrisurile completate de inculpata, însa acestea nu au fost completate în nume propriu, în calitate de persoana fizica, ci au fost semnate si stampilate în calitate de administrator al AF Doda Anisoara si, ca urmare a acestui fapt, inculpat datora statului anumite sume de bani cu titlu de impozit. Astfel, contractele pentru prestari servicii privind introducerea apei potabile în casele oamenilor aflate la f. 18 s.u dosar de urmarire penala au fost întocmite de inculpata în calitate de administrator al AF Doda Anisoara, purtând semnatura inculpatei si stampila firmei respective, astfel încât, este lipsit de relevanta faptul ca, ulterior chitantele prin care inculpata a încasat sumele de bani au fost completate de catre inculpata în calitate de persoana fizica, fara a mai trece numele firmei în numele careia a prestat serviciile respective. Fata de acest aspect, concluziile expertizei prin care se sustine ca sumele de bani au fost încasate de inculpata în calitate de persoana fizica sunt eronate si contravin înscrisurilor existente la dosar si care au stat la baza întocmirii expertizei respective.
În aparare, inculpata mai invoca faptul ca, actul constatator al faptei, respectiv raportul de inspectie fiscala aflat la f.6 dosar de urmarire penala nu poate fi luat în considerare de catre instanta, întrucât, potrivit art.90 alin.2 c.p.p. numai procesele-verbale încheiate de alte organe daca legea prevede aceasta sunt mijloace de proba, iar în cauza nu a fost încheiat un astfel de proces-verbal. Trebuie reamintit faptul ca, inculpata a fost condamnata în cauza pe baza întregului probatoriu administrat în cauza, si nu doar pe baza respectivului act de constatare, probatoriu care justifica în mod cert faptul ca inculpata este autoarea infractiunii retinute în sarcina sa.
Pe de alta parte, inculpata mai solicita sa se dispuna încetarea procesului penal în privinta ei, pe motiv ca exista o cauza care de nepedepsire prevazuta de lege, respectiv aceea ca a achitat valoarea prejudiciului. În acest sens, invoca decizia nr.8 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, privind recursul în interesul legii, promovat si admis de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie si publicat în Monitorul Oficial nr.866 la data de 22.12.2008 prin care se statueaza ca, în cazul faptelor savârsite sub imperiul Legii nr. 87/1994 si a judecarii lor dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, pot beneficia de cauzele de impunitate sau de reducere a pedepsei reglementate de art.10 din aceasta lege numai cei în sarcina carora s-a retinut, prin aplicarea art.13 din Codul penal, savârsirea unei infractiuni fiscale prevazuta de art.9 din Legea nr. 241/2005. Aceste dispozitii nu sunt aplicabile în speta, întrucât nu sunt îndeplinite conditiile prevazute expres de art.10 din Legea 241/2005, inculpata achitând contravaloarea prejudiciului abia în 7.10.2009, înaintea solutionarii apelului declarat de aceasta, cu mult peste termenul prevazut expres în cuprinsul art.10 la care se face referire în recursul în interesul legii citat mai sus.
Vazând aceasta stare de fapt, în drept, dispozitiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedura penala, instanta de recurs a respins ca nefondat recursul penal declarat de inculpata recurenta DA, împotriva deciziei penale nr.161/Ap din 15 octombrie 2009 pronuntata de Tribunalul Satu Mare, pe care a mentinut-o în întregime.
