netemeinic a disp. art. 18 ind 1 cod penal, de catre prima instanta.
Dosar nr 327/316/2008
Prin decizia penală nr. 192/ 16.04.2009 a T r i b u n a l u l ui Galati
S-a hotarat:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Bujor împotriva sentinţei
penale nr. 205/24.06.2008 a Judecătoriei Tg Bujor.
Desfiinţează în totalitate sentinţa penală apelată şi în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul R C –la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru
săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev de art.211 alin 1 şi 21 lit b C.pen cu aplicarea art. 74
alin 2 în ref la art. 76 lit b C.pen.
În baza art 85 C.pen anulează suspendarea condiţIată a executării pedepsei de 1 (un)
an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.934/01.11.2006 a Judecătoriei Tg Bujor.
Conform art. 36 C.pen rap la art. 33 lit a – 34 lit b C.pen în ref la art. 85 C.pen contopeşte
pedeapsa de 1 (un) an închisoare (aplicată prin prezenta) cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare
(aplicată prin sentinţa penală nr. 934/2006 a Judecătoriei Tg. Bujor) şi dispune ca inculpatul
să execute o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, sporită la 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare.
Potrivit art. 71 alin 2 C.pen aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prev de art. 64 lit a teza a II-a şi lit b C.pen.
Conform art. 81 – 82 C.pen rap la art.85 alin 3 C.pen şi art 71 alin 5 C.pen suspendă
condiţIat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de
încercare de 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei
penale nr. 934/2006 a Judecătoriei Tg. Bujor.
În baza art. 359 C.pr.pen atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor
nerespectării dispoziţiilor art. 83 C.pen, privind revocarea suspendării condiţIate.
Constată că partea vătămată C A nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin 1 C.pr.pen obligă inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare la fond.
Conform art. 192 alin 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina
statului.
In motivarea deciziei s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinţa penală nr.205/24.06.2008 pronunţată de Judecătoria Tg. Bujor în dosarul nr.
327/316/2008 s-a dispus, în baza art. 334 C.pr.pen, schimbarea încadrării juridice din
infracţiunea de tâlhărie, prev de art. 211 alin. 2 lit. b C.pr.pen în infracţiunea de furt, prev. de
art. 208 alin. 1 C.pen şi, în noua încadrare juridică a fost achitat inculpatul R C, în temeiul art.
11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b ind. 1 C.pr.pen.
În baza disp. art. 18 ind. 1 alin. 3 C.pen şi art. 91 lit. c C.pen i s-a aplicat
inculpatului o amendă administrativă în sumă de 500 lei.
Potrivit art. 14 C.pr.pen în ref. la art. 998 C.civ inculpatul a fost obligat să plătească
părţii civile C A suma de 40 lei cu titlu de daune materiale.
Conform art. 189 şi 191 alin. 1 pct. 1 lit. d C.pr.pen inculpatul a fost obligat la plata
sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut că partea vătămată
C A deţine în proprietate o suprafaţă de teren cultivată cu varză pe raza comunei Cuca, jud.
Galaţi.
În ziua de 12.10.2003 partea vătămată s-a deplasat la tarlaua cultivată cu varză şi în
timp ce muncea o suprafaţă de teren împreună cu numiţii V M, R M şi S N l-a observat pe
inculpatul R C care tăia căpăţâni de varză şi le punea în căruţă.
Partea vătămată l-a trezit pe martorul C I care dormea în colibă, au mers împreună la
căruţa în care se afla inculpatul şi i-au cerut să înapoieze verzele.
Pentru că inculpatul a refuzat, partea vătămată a luat singură din căruţă două verze şi
a plecat.
Prima instanţă a apreciat că din probele administrate nu rezultă că inculpatul a
întrebuinţat violenţe sau ameninţări pentru păstrarea bunurilor sustrase şi pentru a-şi asigura
scăparea, astfel că a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prev. de
art. 211 alin. 21 lit. b Cod penal în infracţiunea de furt, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de
art. 72 C.pen şi, în raport de împrejurările în care s-a săvârşit fapta, de natura şi valoarea
redusă a prejudiciului, având în vedere că inculpatul este o persoană respectată în comunitate
cu o bună conduită iar cele câteva căpăţâni de varză le-a sustras pentru consumul propriu, s-a
apreciat că fapta, prin conţinutul ei concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale
prevăzute de lege este în mod vădit lipsită de importanţă, motiv pentru care l-a achitat pe
inculpat în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b1 C.pr.pen şi i-a aplicat o
sancţiune administrativă.
Pe latură civilă s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale,
prev. de art. 998 C. civ, astfel că inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C A suma
de 40 lei reprezentând contravaloarea verzelor sustrase, sumă cu care aceasta s-a constituit
parte civilă în faza de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe
lângă Judecătoria Tg. Bujor, care a criticat-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie
întrucât:
1.greşit s-a schimbat încadrarea juridică, având în vedere că inculpatul a fost trimis în
judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în modalitatea acţiunii de furt urmată de
întrebuinţarea acţiunii de constrângere având asupra sa o armă (prin ameninţare şi acte de
violenţă), pentru păstrarea bunului sustras;
2. greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 181 C.pen, având în vedere că din fişa de
judiciar rezultă că inculpatul a mai săvârşit fapte antisociale de aceiaşi natură cu fapta din
cauza de faţă;
3. în mod greşit a fost soluţionată latura civilă, având în vedere că prin declaraţia dată
de partea vătămată în cursul urmăririi penale la data de 13.11.2007, aceasta a precizat că nu se
constituie parte civilă în cauză.
constituie parte civilă în cauză.
Apelul declarat este fondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele prev. de
art. 371 alin.2 C.pr.pen, tribunalul constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre
netemeinică şi nelegală.
Astfel, din probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faza
cercetării judecătoreşti (plângerea şi declaraţia părţii vătămate, declaraţia martorului C I şi
procesele-verbale încheiate de organele de poliţie), rezultă că la data de 12.10.2003 inculpatul
R C a sustras de la partea vătămată C A mai multe căpăţâni de varză şi pentru a păstra
bunurile sustrase şi pentru a-şi asigura scăparea i-a ameninţat pe martorul C I şi pe partea
vătămată C A, exercitând faţă de cei doi şi acte de violenţă cu o armă.
În acest sens, martorul C I a arătat, în declaraţiile date în prima fază procesuală (filele
9-14) că inculpatul i-a ameninţat cu o armă pe el şi pe partea vătămată, în sensul că „a luat
din căruţă un tarpan cu coadă de lemn lungă cu care m-a ameninţat pe mine şi pe C A,
agitând tarpanul cu tăişul către noi”.
Acest aspect rezultă şi din declaraţia dată de partea vătămată (filele 18-19) „..R C a
luat pe rând din căruţă, când un cuţit, când o secure, când tarpanul cu care tăiase verzele
ameninţându-ne că ne loveşte…”.
De asemenea, din declaraţiile celor doi rezultă că inculpatul a realizat acţiunea de
constrângere şi prin acte de violenţă. În acest sens sunt declaraţiile martorului din cele două
faze procesuale „… avea un cuţit mare cu mâner din aluminiu turnat pe care scria puma, a
încercat să-mi dea peste mâini, fapt pentru care m-am ferit şi m-am depărtat puţin de
căruţă…” (fila 12 verso dosar urmărire penală) şi „…i-am spus inculpatului să dea varza jos
din căruţă, acesta a încercat să mă lovească cu ceva, dar m-am ferit…” (fila 36 dosar fond).
Chiar dacă în faţa instanţei martorul a revenit şi a arătat că „inculpatul nu ne-a
ameninţat”, tot este îndeplinită acţiunea de constrângere, aceasta fiind realizată prin acte de
violenţă.
Din probatoriul administrat rezultă că actele de violenţă au fost realizate în scopul
păstrării verzelor sustrase. Inculpatul a devenit nervos şi a reacţIat prin acte de violenţă şi
ameninţări în momentul în care partea vătămată şi martorul C încercau să-l deposedeze de
verzele furate, cei doi reuşind recuperarea doar a două verze înainte ca inculpatul să se urce
în căruţă şi să fugă.
Ca atare, fapta inculpatului R C, astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 21 lit. b Cod penal.
Pe de altă parte, tribunalul apreciază că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului,
în baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b1 C.pr.pen, câtă vreme inculpatul a negat
comiterea infracţiunii şi a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, în
modalitatea suspendării condiţIate, tot pentru comiterea unei infracţiuni contra patrimoniului
(fişa de cazier judiciar – fila 35 bis dosar urmărire penală).
Or, potrivit aliniatului 2 al articolului 181 C.pen, la stabilirea în concret a gRlui de
pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de
împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,
precum şi de persoana şi conduita infractorului.
Având însă în vedere natura bunurilor sustrase (mai multe căpăţâni de varză) şi
împrejurarea că inculpatul este căsătorit şi, în general, nu a creat probleme în comunitatea în
care îşi desfăşoară activitatea, se apreciază că în favoarea acestuia poate fi reţinută
circumstanţa atenuantă prev de art. 74 alin 2 C.pen, având ca efect aplicarea unei pedepse de
1 an închisoare (sub limita minimă prevăzută de textul incriminator).
Cum prezenta infracţiune a fost comisă la data de 12.10.2003, adică înainte de
pronunţarea sentinţei penale nr. 934/01.11.2006 a Judecătoriei Tg. Bujor, prin care
inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiţIată,
pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, în speţă devin incidente prevederile art.85
C.pen, în temeiul cărora se va anula suspendarea condiţIată a executării pedepsei de 1 an
închisoare.
Potrivit art. 36 C.pen rap la art. 33 lit a – 34 lit b C.pen în ref la art. 85 C.pen, se vor
contopi cele două pedepse de câte 1 an închisoare şi se va dispune ca inculpatul să execute o
pedeapsă de 1 an închisoare, la care se va adăuga un spor de 10 luni închisoare.
Cât priveşte modalitatea de a pedepsei rezultante, Tribunalul îşi formează
convingerea că reeducarea inculpatului este posibilă şi fără executarea cu privare de libertate
a acesteia.
Având în vedere că în speţă sunt întrunite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81
C.pen, va dispune suspendarea condiţIată a executării pedepsei pe durata unui termen de
încercare stabilit în condiţiile art. 82 rap la art. 85 alin 3 C.pen.
Totodată, potrivit art. 71 alin 2 C.pen îi va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit a teza a II-a şi lit b C.pen (dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând
exerciţiul autorităţii de stat), iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen, va dispune şi suspendarea
executării pedepsei accesorii pe durata aceluiaşi termen de încercare stabilit pentru pedeapsa
principală.
Hotărârea primei instanţe este netemeinică şi sub aspectul laturii civile.
În acest sens tribunalul constată că partea vătămată C A a fost audiată doar în cursul
urmăririi penale, dar de trei ori.
Astfel, la data de 13.10.2003 a precizat că se constituie parte civilă cu suma de
400.000 lei (filele 6 şi 20), iar la data de 16.05.2007 şi-a majorat pretenţiile la suma de 60 lei
(fila 19), pentru ca în ultima declaraţie, dată la 13.11.2007 (fila 20 bis), să precizeze că nu se
Neregularităţile menţIate vor fi remediate de tribunal în rejudecare.
