: Incadrare juridica necorespunzatoare si aplicarea in mod netemeinic a disp. Art. 18 ind 1 cod penal, de catre prima instanta.


Drept Penal: Incadrare juridica necorespunzatoare si aplicarea in modnetemeinic a disp. art. 18 ind 1 cod penal, de catre prima instanta.Dosar nr 327/316/2008Prin decizia penală nr. 192/ 16.04.2009 a Tribunalul ui Galati

S-a hotarat:Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Bujor împotriva sentinţeipenale nr. 205/24.06.2008 a Judecătoriei Tg Bujor.

Desfiinţează în totalitate sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

Condamnă pe inculpatul R C -la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentrusăvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev de art.211 alin 1 şi 21 lit b C.pen cu aplicarea art. 74alin 2 în ref la art. 76 lit b C.pen.

În baza art 85 C.pen anulează suspendarea condiţIată a executării pedepsei de 1 (un)an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.934/01.11.2006 a Judecătoriei Tg Bujor.Conform art. 36 C.pen rap la art. 33 lit a – 34 lit b C.pen în ref la art. 85 C.pen contopeştepedeapsa de 1 (un) an închisoare (aplicată prin prezenta) cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare(aplicată prin sentinţa penală nr. 934/2006 a Judecătoriei Tg. Bujor) şi dispune ca inculpatulsă execute o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, sporită la 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare.

Potrivit art. 71 alin 2 C.pen aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interziceriidrepturilor prev de art. 64 lit a teza a II-a şi lit b C.pen.

Conform art. 81 – 82 C.pen rap la art.85 alin 3 C.pen şi art 71 alin 5 C.pen suspendăcondiţIat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului deîncercare de 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţeipenale nr. 934/2006 a Judecătoriei Tg. Bujor.

În baza art. 359 C.pr.pen atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelornerespectării dispoziţiilor art. 83 C.pen, privind revocarea suspendării condiţIate.

Constată că partea vătămată C A nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin 1 C.pr.pen obligă inculpatul la plata sumei de 450 lei cu titlu decheltuieli judiciare la fond.

Conform art. 192 alin 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcinastatului.In motivarea deciziei s-au retinut urmatoarele:Prin sentinţa penală nr.205/24.06.2008 pronunţată de Judecătoria Tg. Bujor în dosarul nr.327/316/2008 s-a dispus, în baza art. 334 C.pr.pen, schimbarea încadrării juridice dininfracţiunea de tâlhărie, prev de art. 211 alin. 2 lit. b C.pr.pen în infracţiunea de furt, prev. deart. 208 alin. 1 C.pen şi, în noua încadrare juridică a fost achitat inculpatul R C, în temeiul art.11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b ind. 1 C.pr.pen.

În baza disp. art. 18 ind. 1 alin. 3 C.pen şi art. 91 lit. c C.pen i s-a aplicatinculpatului o amendă administrativă în sumă de 500 lei.

Potrivit art. 14 C.pr.pen în ref. la art. 998 C.civ inculpatul a fost obligat să plăteascăpărţii civile C A suma de 40 lei cu titlu de daune materiale.

Conform art. 189 şi 191 alin. 1 pct. 1 lit. d C.pr.pen inculpatul a fost obligat la platasumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut că partea vătămatăC A deţine în proprietate o suprafaţă de teren cultivată cu varză pe raza comunei Cuca, jud.Galaţi.

În ziua de 12.10.2003 partea vătămată s-a deplasat la tarlaua cultivată cu varză şi întimp ce muncea o suprafaţă de teren împreună cu numiţii V M, R M şi S N l-a observat peinculpatul R C care tăia căpăţâni de varză şi le punea în căruţă.

Partea vătămată l-a trezit pe martorul C I care dormea în colibă, au mers împreună lacăruţa în care se afla inculpatul şi i-au cerut să înapoieze verzele.

Pentru că inculpatul a refuzat, partea vătămată a luat singură din căruţă două verze şia plecat.

Prima instanţă a apreciat că din probele administrate nu rezultă că inculpatul aîntrebuinţat violenţe sau ameninţări pentru păstrarea bunurilor sustrase şi pentru a-şi asigurascăparea, astfel că a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prev. deart. 211 alin. 21 lit. b Cod penal în infracţiunea de furt, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal.

La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute deart. 72 C.pen şi, în raport de împrejurările în care s-a săvârşit fapta, de natura şi valoarearedusă a prejudiciului, având în vedere că inculpatul este o persoană respectată în comunitatecu o bună conduită iar cele câteva căpăţâni de varză le-a sustras pentru consumul propriu, s-aapreciat că fapta, prin conţinutul ei concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor socialeprevăzute de lege este în mod vădit lipsită de importanţă, motiv pentru care l-a achitat peinculpat în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b1 C.pr.pen şi i-a aplicat osancţiune administrativă.

Pe latură civilă s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale,prev. de art. 998 C. civ, astfel că inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C A sumade 40 lei reprezentând contravaloarea verzelor sustrase, sumă cu care aceasta s-a constituitparte civilă în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pelângă Judecătoria Tg. Bujor, care a criticat-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicieîntrucât:

1.greşit s-a schimbat încadrarea juridică, având în vedere că inculpatul a fost trimis înjudecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în modalitatea acţiunii de furt urmată deîntrebuinţarea acţiunii de constrângere având asupra sa o armă (prin ameninţare şi acte deviolenţă), pentru păstrarea bunului sustras;

2. greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 181 C.pen, având în vedere că din fişa de cazierjudiciar rezultă că inculpatul a mai săvârşit fapte antisociale de aceiaşi natură cu fapta dincauza de faţă;

3. în mod greşit a fost soluţionată latura civilă, având în vedere că prin declaraţia datăde partea vătămată în cursul urmăririi penale la data de 13.11.2007, aceasta a precizat că nu seconstituie parte civilă în cauză.

Apelul declarat este fondat.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele prev. deart. 371 alin.2 C.pr.pen, tribunalul constată că prima instanţă a pronunţat o hotărârenetemeinică şi nelegală.

Astfel, din probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în fazacercetării judecătoreşti (plângerea şi declaraţia părţii vătămate, declaraţia martorului C I şiprocesele-verbale încheiate de organele de poliţie), rezultă că la data de 12.10.2003 inculpatulR C a sustras de la partea vătămată C A mai multe căpăţâni de varză şi pentru a păstrabunurile sustrase şi pentru a-şi asigura scăparea i-a ameninţat pe martorul C I şi pe parteavătămată C A, exercitând faţă de cei doi şi acte de violenţă cu o armă.

În acest sens, martorul C I a arătat, în declaraţiile date în prima fază procesuală (filele9-14) că inculpatul i-a ameninţat cu o armă pe el şi pe partea vătămată, în sensul că a luatdin căruţă un tarpan cu coadă de lemn lungă cu care m-a ameninţat pe mine şi pe C A,agitând tarpanul cu tăişul către noi”.

Acest aspect rezultă şi din declaraţia dată de partea vătămată (filele 18-19) ..R C aluat pe rând din căruţă, când un cuţit, când o secure, când tarpanul cu care tăiase verzeleameninţându-ne că ne loveşte”.

De asemenea, din declaraţiile celor doi rezultă că inculpatul a realizat acţiunea deconstrângere şi prin acte de violenţă. În acest sens sunt declaraţiile martorului din cele douăfaze procesuale avea un cuţit mare cu mâner din aluminiu turnat pe care scria puma, aîncercat să-mi dea peste mâini, fapt pentru care m-am ferit şi m-am depărtat puţin decăruţă” (fila 12 verso dosar urmărire penală) şi i-am spus inculpatului să dea varza josdin căruţă, acesta a încercat să mă lovească cu ceva, dar m-am ferit” (fila 36 dosar fond).

Chiar dacă în faţa instanţei martorul a revenit şi a arătat că inculpatul nu ne-aameninţat”, tot este îndeplinită acţiunea de constrângere, aceasta fiind realizată prin acte deviolenţă.

Din probatoriul administrat rezultă că actele de violenţă au fost realizate în scopulpăstrării verzelor sustrase. Inculpatul a devenit nervos şi a reacţIat prin acte de violenţă şiameninţări în momentul în care partea vătămată şi martorul C încercau să-l deposedeze deverzele furate, cei doi reuşind recuperarea doar a două verze înainte ca inculpatul să se urceîn căruţă şi să fugă.

Ca atare, fapta inculpatului R C, astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşteelementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 21 lit. b Cod penal.

Pe de altă parte, tribunalul apreciază că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului,în baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b1 C.pr.pen, câtă vreme inculpatul a negatcomiterea infracţiunii şi a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, înmodalitatea suspendării condiţIate, tot pentru comiterea unei infracţiuni contra patrimoniului(fişa de judiciar – fila 35 bis dosar urmărire penală).

Or, potrivit aliniatului 2 al articolului 181 C.pen, la stabilirea în concret a gRlui depericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, deîmprejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,precum şi de persoana şi conduita infractorului.

Având însă în vedere natura bunurilor sustrase (mai multe căpăţâni de varză) şiîmprejurarea că inculpatul este căsătorit şi, în general, nu a creat probleme în comunitatea încare îşi desfăşoară activitatea, se apreciază că în favoarea acestuia poate fi reţinutăcircumstanţa atenuantă prev de art. 74 alin 2 C.pen, având ca efect aplicarea unei pedepse de1 an închisoare (sub limita minimă prevăzută de textul incriminator).

Cum prezenta infracţiune a fost comisă la data de 12.10.2003, adică înainte depronunţarea sentinţei penale nr. 934/01.11.2006 a Judecătoriei Tg. Bujor, prin careinculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiţIată,pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, în speţă devin incidente prevederile art.85C.pen, în temeiul cărora se va anula suspendarea condiţIată a executării pedepsei de 1 anînchisoare.

Potrivit art. 36 C.pen rap la art. 33 lit a – 34 lit b C.pen în ref la art. 85 C.pen, se vorcontopi cele două pedepse de câte 1 an închisoare şi se va dispune ca inculpatul să execute opedeapsă de 1 an închisoare, la care se va adăuga un spor de 10 luni închisoare.

Cât priveşte modalitatea de a pedepsei rezultante, Tribunalul îşi formeazăconvingerea că reeducarea inculpatului este posibilă şi fără executarea cu privare de libertatea acesteia.

Având în vedere că în speţă sunt întrunite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81C.pen, va dispune suspendarea condiţIată a executării pedepsei pe durata unui termen deîncercare stabilit în condiţiile art. 82 rap la art. 85 alin 3 C.pen.

Totodată, potrivit art. 71 alin 2 C.pen îi va aplica inculpatului pedeapsa accesorie ainterzicerii drepturilor prev de art. 64 lit a teza a II-a şi lit b C.pen (dreptul de a fi ales înautorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicândexerciţiul autorităţii de stat), iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen, va dispune şi suspendareaexecutării pedepsei accesorii pe durata aceluiaşi termen de încercare stabilit pentru pedeapsaprincipală.

Hotărârea primei instanţe este netemeinică şi sub aspectul laturii civile.

În acest sens tribunalul constată că partea vătămată C A a fost audiată doar în cursulurmăririi penale, dar de trei ori.

Astfel, la data de 13.10.2003 a precizat că se constituie parte civilă cu suma de400.000 lei (filele 6 şi 20), iar la data de 16.05.2007 şi-a majorat pretenţiile la suma de 60 lei(fila 19), pentru ca în ultima declaraţie, dată la 13.11.2007 (fila 20 bis), să precizeze că nu seconstituie parte civilă în cauză.

Neregularităţile menţIate vor fi remediate de tribunal în rejudecare.