Având în vedere că încadrarea juridică a faptei este de esenţa conţinutului unei hotărâri judecătoreşti penale, descrierea faptei şi încadrarea juridică fiind obligatorii potrivit art. 356 C.proc.pen., menţionarea greşită în minută şi sentinţă nu poate fi apreciată ca simplă eroare materială, ci ţine de însăşi legalitatea hotărârii.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1147 din 7 septembrie 2012
Prin decizia penală nr. 1147/07.09.2012 au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina și inculpatul C.R.S. împotriva sentinței penale nr. 220 din 22.06.2012 a Judecătoriei Câmpina, care a fost casată în parte, în latură penală, după cum urmează:
– s-au înlăturat de la încadrarea juridică a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen. dispozițiile alin. (2) lit. b) C.pen. și menținută pedeapsa aplicată;
– conform art. 71 alin. (2) C.pen. s-a aplicat inculpatului C.R.S. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., după împlinirea vârstei de 18 ani;
– potrivit art. 118 lit. e) C.pen. s-a confiscat de la inculpatul C.R.S. și suma de 90 lei, beneficiu realizat din infracțiune.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței primei instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 220 din 22.06.2012 a Judecătoriei Câmpina a fost condamnat inculpatul minor C.R.S. în temeiul dispozițiilor art. 208-209 alin. (1) lit. g), i), alin. (2) lit. b) C.pen. cu aplicarea C.pen. (trei acte materiale), art. 109 C.pen., C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) cu referire la art. 3201alin. (7) C.proc.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 192 alin. (2) lit. b) C.pen. cu aplicarea C.pen. (trei acte materiale), art. 109 C.pen., C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) cu referire la art. 3201alin. (7) C.proc.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C.pen. au fost contopite aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 71 C.pen. s-a aplicat inculpatului, după majorat, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
Potrivit dispozițiilor art. 350 alin. (1) C.proc.pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat, iar în baza dispozițiilor C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ), s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu 19.02.2012, la zi.
împotriva sentinței penale nr. 220 din 22.06.2012 a Judecătoriei Câmpina au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina și inculpatul C.R.S., care au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
în recursul declarat de unitatea de parchet, sentința a fost criticată de nelegalitate, susținându-se că în mod greșit instanța de fond a omis să confiște suma de 90 lei dobândită de inculpatul C.R.S. prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate M.D. ce a fost sustrasă odată cu portofelul victimei și folosită de inculpat în scop personal, în condițiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
De asemenea, sentința a fost criticată de nelegalitate, susținându-se că între minută și dispozitivul hotărârii redactate și considerentele acesteia există neconcordanțe în sensul că, deși în minută s-a menționat că în conformitate cu art. 71 alin. (2) C.pen. se aplică inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., în dispozitivul și considerentele hotărârii se precizează că pedeapsa accesorie se aplică după majorat, așa încât nu se poate ști ce anume a hotărât instanța.
Invocându-se Decizia în interesul legii nr. 51/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a susținut că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi este aplicabilă și inculpaților minori, pedeapsă a cărei va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, dispoziții aplicabile de deplin în cauza de față întrucât inculpatul C.R.S. este născut la 30.01.1996.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul celor invocate.
Recurentul inculpat C.R.S., prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor, atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare.
S-a susținut, astfel, că instanța de fond nu a acordat eficiența cuvenită circumstanțelor personale atenuante ce operează în favoarea inculpatului, respectiv că este o persoană tânără, de numai 16 ani, nu este recidivist, iar faptele deduse judecății au fost săvârșite pe fondul carenței educaționale, motive pentru care s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora și schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 861C.pen.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 14, 171 și 18 C.proc.pen., pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856alin. (3) C.proc.pen., a constatat că aceasta este parțial afectată de nelegalitate, iar recursurile declarate în cauză sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate M.D., F.M., V.C., C.C.V., procesele-verbale de cercetare la fața locului însoțite de planșele foto, procesele-verbale de predare-primire, procesele-verbale de control corporal, procesele-verbale de identificare, fișe evidență, răspuns Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, certificat de naștere și declarațiile date de inculpat, atât în timpul urmăririi penale cât și în fața instanței, în condițiile prevăzute de art. 3201C.proc.pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, introdus prin Legea nr. 202/2010, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, ce nu a fost contestată de către inculpat.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanța de fond, care, reținând vinovăția inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv intenția conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.pen., în mod temeinic și legal a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, trei acte materiale, și violare de domiciliu, în formă agravată și continuată.
în ceea ce privește însă încadrarea juridică a faptelor, dacă în privința infracțiunii de furt calificat prima instanță a reținut în mod corect incidența dispozițiilor art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) i) și alin. (2) lit. b) C.pen., cu aplicarea C.pen. și art. 109 C.pen., dat fiind că infracțiunea a fost comisă pe timp de noapte, prin efracție, iar printre bunurile sustrase au existat și acte de identitate, referitor la infracțiunea de violare de domiciliu în formă agravată și continuată, încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen., infracțiunea fiind săvârșită pe timp de noapte, astfel că nu se justifică reținerea alineatului (2) lit. b) C.pen., așa cum s-a menționat în sentință, o asemenea încadrare fiind inexistentă.
Drept urmare, având în vedere că încadrarea juridică a faptei este de esența conținutului unei hotărâri judecătorești penale, descrierea faptei și încadrarea juridică fiind obligatorii potrivit art. 356 C.proc.pen., menționarea greșită în minuta și sentința pronunțate nu poate fi apreciată ca simplă eroare materială, ci ține de însăși legalitatea hotărârii, motiv pentru care recursurile declarate în cauză au fost admise și în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. s-a dispus casarea în parte, în latură penală, a sentinței primei instanțe, cu înlăturarea de la încadrarea juridică a infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen., a dispozițiilor alineatului (2) lit. b) C.pen.
Referitor la individualizarea juridică a sancțiunilor, Curtea, în acord cu argumentele avute în vedere de prima instanță, a constatat că pedepsele aplicate inculpatului C.R.S. sunt urmarea corectei evaluări a tuturor criteriilor prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) și corespund cerințelor impuse de art. 52 C.pen. privind scopul preventiv, educativ și sancționator al pedepsei.
S-a observat, astfel, că instanța de fond a avut în vedere atât dispozițiile cuprinse în art. 109 C.pen. ce reglementează pedepsele pentru minori și în privința cărora limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, precum și cele prevăzute de C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: ) cu referire la art. 3201alin. (7) C.proc.pen., în conformitate cu care limitele de pedeapsă, determinate potrivit dispozițiilor legale anterior arătate, sunt reduse cu încă o treime, așa încât aplicarea de sancțiuni la limita minimă a textului de lege încriminator corespunde exigențelor unei juste individualizări și nu se impune redozarea sancțiunilor și nici schimbarea modalității de executare.
Așa cum a reținut și judecătoria, inculpatul C.R.S., minor în vârstă de 16 ani, într-o singură zi a săvârșit trei acte materiale de sustragere de bunuri din locuințe, prin pătrunderea, fără drept, pe timp de noapte, în casele părților vătămate, aspecte ce conduc la concluzia unui grad de pericol social ridicat al faptelor și a unei periculozități sporite a infractorului care a dovedit o temeritate de excepție.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, din fișa de judiciar a acestuia reieșind că prin ordonanța nr. 561/P/2010 din 21.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina acesta a fost sancționat administrativ pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, iar potrivit referatului întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova rezultă că minorul manifestă disponibilitate pentru implicarea în situații de risc, fiind predispus la comiterea și a altor fapte antisociale.
Printre factorii de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului deviant, același raport a evidențiat dificultățile de natură financiară existente în familie, lipsa supravegherii și a neimplicării părinților în procesul de creștere și educare, existența unor negative de comportament în cadrul familiei, anturajul pro-infracțional, concepția sa deviantă cu privire la obținerea de venituri din activități ilicite, debut infracțional precoce, consum de băuturi alcoolice și practicarea jocurilor de noroc, ca și minimalizarea implicațiilor din punct de vedere legal a adoptării unei conduite ilicite.
Drept urmare, având în vedere concluziile raportului, precum și celelalte circumstanțe legate de infracțiunile săvârșite și persoana inculpatului, Curtea a concluzionat că instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare, reeducarea inculpatului neputând fi eficient realizată decât în regim privativ de libertate, neexistând temeiuri care să determine concluzia că luarea unei măsuri educative dintre cele prevăzute de art. 101 C.pen. este suficientă pentru îndreptarea minorului, așa cum impun dispozițiile art. 100 alin. (2) C.pen.
Ca atare, criticile invocate de inculpat vizând netemeinicia sentinței au fost apreciate ca nefondate.
Referitor la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., s-a constatat că aceasta este nu doar legală, ci și întemeiată, pentru argumentele arătate pe larg de prima instanță, însă s-a constatat, așa cum se arată și în motivele de recurs formulate de unitatea de parchet, că între dispozitiv și hotărârea motivată există neconcordanțe în sensul că doar cea din urmă a dispus ca aceasta să se aplice după împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat.
într-adevăr, în conformitate cu art. 71 alin. (1) și (3) cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a), b) și d) C.pen., astfel cum au fost interpretate prin Decizia în interesul legii nr. 51/2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, pedeapsa accesorie prevăzută de respectivele norme este aplicabilă și inculpaților minori, însă pedeapsa urmează să se execute la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.
Prin urmare, constatând că această nelegalitate nu poate fi calificată ca o eroare materială, în urma admiterii căilor de atac formulate în cauză, s-a dispus ca, în conformitate cu art. 71 alin. (2) C.pen., să se aplice inculpatului C.R.S. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.
în ceea ce privește ultima critică invocată de procuror, respectiv omisiunea confiscării sumei de 90 lei, reprezentând beneficiul realizat din infracțiune, s-a constatat că și aceasta este fondată.
A rezultat, astfel, din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, că în noaptea de 18/19.02.2012 inculpatul a pătruns în imobilul aparținând părții vătămate M.D., poarta nefiind încuiată, a pătruns în interior de unde a sustras două poșete, un telefon mobil și un portofel, în acesta din urmă fiind găsită suma de 90 de lei pe care inculpatul a cheltuit-o în interes personal în cursul aceleiași nopți.
întrucât partea vătămată a declarat că nu se mai constituie parte civilă deoarece unele dintre bunurile sustrase au fost recuperate, în cauză erau incidente dispozițiile cuprinse în art. 118 alin. (1) lit. e) C.pen. și, prin urmare, se impunea luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale și cu privire la suma de 90 lei, sustrasă de la partea vătămată M.D.
Ca atare, și sub acest aspect sentința primei instanțe a fost reformată în sensul celor arătate anterior.
întrucât nu au mai fost invocate alte critici, iar la examinarea din oficiu a cauzei nu s-au constatat nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea sentinței, vor fi menținute, în rest, dispozițiile acesteia.
(Judecător Ioana Nonea)
