In fapt s-a retinut ca in data de 07.10.2008, inculpatul nu a luat toate masurile necesare de prevenire a unui eventual atac pe care il puteau initia cainii pe care ii avea in ingrijire, fapt care a determinat muscarea de catre unul din caini (rasa Pitt Bull) a persoanei vatamate RP, atacul canin provocandu-i leziuni traumatice ce au necesit 35-40 de zile de ingrijiri medicale, cumulativ cu o infirmitate fizica permanenta.
La termenul de judecata din data de 15.03.2010, s-a pus in discutia partilor cererea formulata de reprezentanta Ministerului Public de schimbare a incadrarii juridice a faptei din infractiunile de neluare a masurilor de prevenire a atacului canin de catre detinatorul temporar al acestuia asupra unei persoane prevazuta si pedepsita de art. 11 alin.1 si 2 din OUG nr. 55/2002 si vatamare corporala din culpa prevazuta si pedepsita de art. 184 alin.2 si 4 Cp cu aplicarea art. 33 lit. b Cp, in infractiunea de neluare a masurilor de prevenire a atacului canin de catre detinatorul temporar al acestuia asupra unei persoane prevazuta si pedepsita de art. 11 alin.1 si 2 din OUG nr. 55/2002, cerere ce urmeaza a fi admisa pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 11 din OUG nr. 55/2002 „(1) Neluarea masurilor de prevenire a atacului canin de catre proprietarul cainelui sau de detinatorul temporar al acestuia asupra unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a avut ca urmare vatamarea corporala grava, pedeapsa este cea prevazuta la art. 181 – 184 Cod penal.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Actiunea penala prevazuta la alin. (1) si (2) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.”
Din modul de reglementare al infractiunii prevazute de art. 11 alin.1 si 2 din OUG nr. 55/2002, rezulta faptul ca actiunea detinatorului de caini de neluare a masurilor necesare de prevenire a atacului canin, are drept consecinta producerea de catre animal, in urma atacului acestuia asupra unei persoane, a unei vatamari corporale grave. Or, atacul animalului care are drept urmare vatamarea corporala grava a unei persoane nu poate atrage raspunderea penala a unei persoane pentru aceasta fapta, detinatorul animalului urmand sa raspunda penal doar in masura in care nu a luat masurile de prevenire a atacului canin asupra unei persoane.
Fata de aceasta interpretare si fata de situatia de fapt retinuta prin rechizitoriu, rezulta ca in sarcina inculpatului nu pot fi retinute doua infractiuni, respectiv cea prevazuta de art. 11 alin.1 si 2 din OUG nr.55/2002 si cea prevazuta de art. 184 Cp, si deci se impune schimbarea de incadrare juridica solicitata de reprezentanta Ministerului Public cu consecinta retinerii in sarcina inculpatului doar a infractiunii prevazute de art. 11 alin.1 si 2 OUG nr. 55/2002 (sp.514/22.03.2010, dosar 28748/197/2009).
