Incălcarea de către o persoană condamnată a măsurilor de supraveghere de art 86 cod penal

Încălcarea cu rea credinţă a obligaţiilor şi măsurilor stabilite de instanţă conform art. 86/3 al. 1 lit. a-d Cod penal, atâta timp cât nu s-a făcut nici o dovadă de către un condamnat că ar fi fost împiedicat de împrejurări neimputabile, să respecte planul de supraveghere întocmit, conduce la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei ce i-a fost aplicată.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia penală nr. 55/22 martie 2010
Constată că prin sentinţa penală nr. 294/4.11.2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia Penală a fost respinsă cererea formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Tribunalului Hunedoara privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată condamnatului S.R., pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 76/2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, definitivă la 08.03.2006 prin neapelare.În motivarea acestei hotărâri Tribunalul a reţinut următoarele:S.R. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 76/2006 a Tribunalului Hunedoara la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni.În perioada supravegherii, persoana condamnată a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86/3 al. 1 lit. a-d Cod penal. Supravegherea respectării măsurilor a fost dispusă în sarcina Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.Sentinţa penală nr. 76/2006 a Tribunalului Hunedoara a fost înregistrată la Serviciul de Probaţiune la data de 02 august 2006.Printr-o adresă trimisă la data de 03 august 2006, S.R. a fost convocat la sediul Serviciului de Probaţiune pentru o primă întrevedere cu consilierul de probaţiune, la data de 09 august 2006. Persoana condamnată s-a prezentat la Serviciul de probaţiune la data convocării, ocazie cu care a fost întocmit planul de supraveghere nr. 1816/C/09 august 2006 .S.R. a luat la cunoştinţă şi a semnat planul de supraveghere şi procesul verbal în care i s-au comunicat măsurile impuse de către instanţa de judecată în sarcina sa. Termenele de întrevedere au fost stabilite lunar.În perioada august 2006- noiembrie 2007, au existat termene de întrevedere la care persoana condamnată s-a prezentat conform orarului stabilit, însă au fost şi situaţii în care s-a prezentat cu întârziere, motivând că a uitat data la care trebuia să se prezinte.În noiembrie 2007-noiembrie 2008, a muncit în Spania, în oraşul M., în cadrul firmei G.C.C. ca şi curăţător S.R. a depus la dosarul de supraveghere o copie tradusă şi legalizată după contractul de muncă ce i-a fost întocmit de firma angajatoare, motiv pentru care termenele de întrevedere au fost stabilite trimestrial.La întoarcerea definitivă în ţară a persoanei condamnate, în luna decembrie 2008, termenele de întrevedere au fost restabilite lunar.În data de 24 martie 2009, S.R. s-a prezentat la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru a anunţa consilierul responsabil de caz de faptul că urmează să realizeze o deplasare în Spania, în localitatea M., în vederea semnării unui nou contract de muncă cu firma la care a lucrat în anul 2008.A luat la cunoştinţă de faptul că este obligat să se prezinte la data de 27 aprilie 2009 la Serviciul de Probaţiune pentru a depune o copie legalizată şi tradusă după contractul de muncă ce urma să îi fie întocmit.În 23 aprilie 2009, persoana condamnată a contactat telefonic consilierul responsabil de caz pentru a anunţa că se află în imposibilitate de a se prezenta la termenul stabilit pentru 27 aprilie 2009, deoarece nu dispune de banii necesari pentru transport, fapt pentru care a fost reprogramat pentru data de 04 mai 2009, În urma convorbirii telefonice, consilierul de probaţiune a întocmit o notă telefonică.Deoarece nu s-a prezentat la termenul de întrevedere stabilit pentru data de 04 mai 2009, i-a fost trimisă prin poştă convocarea nr. 1399/C din 28 mai 2009, în care i se comunica faptul că are obligaţia de a se prezenta la Serviciul de probaţiune în data de 25 mai 2009, termen la care persoana condamnată nu s-a prezentat. De asemenea, i-a mai fost trimisă convocarea nr. 1498/C din 26 mai 2009, în care i se aduce la cunoştinţă faptul că este obligat să se prezinte la Serviciul de probaţiune la data de 02 iunie 2009.Consilierul de probaţiune a realizat o vizită la domiciliul persoanei condamnate în data de 10 iunie 2009. S-a constatat faptul că S.R. nu se afla la domiciliu. Din informaţiile oferite de către unchiul persoanei condamnate, S.G., a reieşit că persoana condamnată este plecată în vizită la părinţi în Spania.Prin adresa nr. 1839/C/30 iunie 2009, consilierul de probaţiune a solicitat sprijin din partea poliţiei O. în vederea contactării persoanei condamnate şi aducerii la cunoştinţă a faptului că trebuie să se prezinte la Serviciul de Probaţiune în data de 08 iulie 2009.În procesul verbal nr. 1898/C din 07 iulie 2009, organele de poliţie din cadrul Poliţiei O. au menţionat faptul că S.R. nu a fost găsit la nici una din adresele unde domiciliază, iar din discuţiile purtate cu familia, a reieşit faptul că persoana condamnată este plecat de la domiciliu de aproximativ 2 luni, iar în prezent este în Belgia, împreună cu părinţii.S.R. nu s-a prezentat la sediul serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara până la data de 17 iulie 2009.În drept s-au invocat dispoziţiile art. 447 al. 1 Cod procedură penală, art. 86/4 al. 2 Cod penal, art. 8-10 din legea nr. 275/2006. Tribunalul a reţinut că timp de aproape 3 ani condamnatul a respectat planul de supraveghere întocmit de consilierul de probaţiune şi s-a preocupat de obţinerea unui loc de muncă.Din procesul verbal nr. 1898/C din 07 iulie 2009, fila 12, a rezultat că există posibilitatea ca după luna mai 2009, condamnatul să nu fi putut reveni în ţară din motive neimputabile lui, aflându-se în Belgia, cu familia, mama sa fiind posibil să fi fost supusă unei intervenii chirurgicale.În aceste condiţii, a existat o mare posibilitate ca nerespectarea planului de supraveghere să nu fie consecinţa relei voinţe a condamnatului, ci urmarea unei situaţii dificile de familie, eventual a lipsei banilor necesari deplasării.Având în vedere această situaţie, care trebuie reţinută în favoarea condamnatului şi împrejurarea că timp de 3 ani acesta s-a supus măsurilor de supraveghere, Tribunalul a hotărât ca cererea să fie respinsă.Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara solicitând în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, art. 385/9 al. 1 pct. 17/1 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza, admiterea cererii formulate de Compartimentul de executări penale din cadrul Tribunalului Hunedoara de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni aplicată condamnatului S.R.În motivarea recursului s-a arătat că S.R. nu a ţinut seama de graficul de întâlniri stabilite cu Serviciul de Probaţiune, a părăsit ţara fără avizul acestuia, nu s-a prezentat la datele stabilite iar apoi nu s-a prezentat nici la judecarea cererii de revocare a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei denotă reaua credinţă a condamnatului iar instanţa de fond trebuia să revoce beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei ce i-a fost aplicată.Curtea de Apel, examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu, constată că acesta este fondat şi va fi admis, din următoarele considerente:În mod greşit Tribunalul Hunedoara a respins cererea de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate condamnatului S.R. – cerere formulată de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.În motivarea hotărârii atacate s-a arătat că S.R. nu ar fi respectat obligaţiile şi măsurile stabilite de instanţă şi planul întocmit de Serviciul de Probaţiune deoarece ar fi existat posibilitatea ca nerespectarea celor enunţată să se fi datorat unei situaţii dificile din familie.Curtea de Apel nu poate împărtăşi o asemenea apreciere atâta timp cât nu s-a făcut nici o dovadă de către condamnat că ar fi fost împiedicat de împrejurări neimputabile, să respecte planul de supraveghere întocmit precum şi obligaţiile şi măsurile stabilite de instanţă.Mai mult, condamnatul nu s-a prezentat nici la judecarea în fond sau recurs a cererii de revocare, ocazie cu care ar fi avut posibilitatea să justifice nerespectarea obligaţiilor şi măsurilor impuse.Împrejurarea că S.R. ar fi respectat parţial întâlnirile stabilite până în luna martie 2009 nu îl exonera de respectarea măsurilor şi obligaţiilor impuse până la împlinirea termenului de încercare stabilit de instanţă de 5 ani şi 6 luni.Curtea apreciază că S.R. a dat dovadă de rea credinţă când nu şi-a îndeplinit obligaţiile impuse, mai mult a părăsit ţara fără a anunţa şi justifica acest fapt, nici în prezent condamnatul nefiind localizat, astfel că se impunea revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei.