Instanţa nu a aplicat corect dispoziţiile legale prevăzute de art.171 pct.4, atunci când a reţinut cauza spre soluţionare în aceeaşi zi în care a numit pentru inculpat un apărător din oficiu, fără a-i da posibilitatea de a-şi pregăti apărarea şi fără a da curs solicitării depusă în scris de apărătorul ales al inculpatului – de a repune cauza pe rol pentru probatorii.
Soluţia pronunţată în acest mod încalcă dreptul la apărare al inculpatului consacrat de legislaţia în vigoare -atât cea internă – art.171 şi urm.-c.p.p, cât şi disp.art.6 par.3 lit.c al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, findi aplicabilă în speţă Hotărârea nr.9 din aprilie 1984 – cauza Goddi contra Italiei – prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că avocatul numit din oficiu nu s-a bucurat de timpul şi de facilităţile de care ar fi avut nevoie pentru studierea dosarului, pregătirea pledoariei şi luarea legăturii efective cu inculpatul aflat în stare de deţinere.
Prin sentinţa penală nr.2321 din 3 iulie 2007 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.3949/215/2007, în baza art.334 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C. N., din infracţiunea prevăzută de art.26 C.pen. rap. la art.211 alin.1 şi alin.21 lit.a, b C.pen. în infracţiunea prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c şi afin.21 lit.a, b C.pen. şi din infracţiunea prevăzută de art.26 C.pen. rap. la art.189 alin.1, 2 C.pen. în două infracţiuni prevăzute de art.31 alin.2 C.pen. rap. la art.189 alin.1, 2 C.pen.
În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c şi alin.21 lit.a,b C.pen. a fost condamnat inculpatul Chiciu Narcis la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art.31 alin.2 C.pen. rap. la art.189 alin.1, 2 C.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la două pedepse de câte 9 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de participaţie improprie la lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art.78 alin.1 din OUG nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare pentru fapta din 28.10.2006.
În baza art. art.11 din Legea nr.61/1991 republicată a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
În baza art.85 C.pen. a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.4511/17.10.2006 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b şi art.36 alin.1 C.pen. au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta cauză, precum şi pe cea aplicată prin sentinţa penală nr. 4511/17.10.2006 a Judecătoriei Craiova, în pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare.
Au fost aplicate dispoziţiile art.71, 64 lit.a, b C.pen.
În temeiul art.88 C.pen. din pedeapsa aplicată a fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 28.10.2006 la zi, iar în baza art.350 C.pr.pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauza penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin actul de sesizare – rechizitoriul nr.8368/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.26 rap. la art.211 alin.1 şi alin.21 lit.a,b C.pen., art.26 rap. la art.189 alin.1, 2 C.pen., art.78 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, art.11 din Legea nr.61/1991 republicată, totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen
După administrarea probatoriului, instanţa de fond a reţinut ca stare de fapt că, la data de 28.10 2006, inculpatul, având asupra sa o sabie şi împreună cu făptuitorul N. D. D., prin ameninţări, a deposedat pe părţile vătămate, de autoturismul marca Renault Twingo”, faptă pe care a calificat-o ca fiind infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. c şi alin.21 lit.a, b C.pen.
De asemenea, a mai reţinut că inculpatul, în aceeaşi împrejurare a ajutat pe făptuitorul N. D. D., care a săvârşit fapta fără discernământ, să lipsească de libertate pe părţile vătămate P. D. M. şi P. R. M., acesta din urmă minoră, faptă pe care a calificat-o ca întrunind elementele constitutive ale două infracţiuni de participaţie improprie la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.31 alin.2 C.pen. rap. la art.189 alin.1, 2 C.pen..
Că, inculpatul a condus la data de 28.10.2006, pe drumurile publice autoturismul marca BMW” cu numărul de înmatriculare PS 443136, fără a poseda permis de conducere, faptă pe care a calificat-o ca infracţiunea prevăzută de art.78 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Că, inculpatul a purtat fără drept, în loc public o sabie, faptă pe care a calificat-o ca infracţiunea prevăzută de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991.
Cu motivarea că infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune complexă, iar coautoratul se poate realiza prin acte de diferite şi, întrucât inculpatul a exercitat actele de ameninţare specifice acestei infracţiuni, într-un loc public, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din complicitate în participatie improprie, conform art.31 rap. la art.211 alin.1, 2 lit.c şi 21 lit.a, b C.pen.
De asemenea, reţinând că făptuitorul N. D. a acţionat fără discernământ, a fost schimbată calificarea juridică dată faptelor inculpatului în legătură cu lipsirea de libertate în mod nelegal, în art.31 alin.2 rap. la art.189 alin.1, 2 C.pen.
La individualizarea juridică a pedepselor stabilite în sarcina inculpatului instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen., împrejurările concrete în care s-au comis faptele.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, solicitând desfiinţarea sentinţei de condamnare şi achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen., susţinând că în cauză lipseşte ca element constitutiv al infracţiunilor intenţia; că, orice culpă s-ar reţine în cauză, acesta este minimă şi, raportat la lipsa oricăror antecedente penale, vârsta apropiată de cea a minoratului şi posibilităţile certe de atingere a scopului educativ preventiv, se pot aplica dispoziţiile art.81 C.pen.; s-a mai solicitat ca, reţinând circumstanţele personale indicate, instanţa de apel că reducă pedeapsa la durata arestului preventiv executat.
Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 2321 din 03.07.2007 pronunţată de Judecătoria Craiova, a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare în pedepsele componente, a redus cuantumul pedepselor stabilite în sarcina inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c şi alin.21 lit.a, b C.pen., precum şi pentru două infracţiuni prevăzute de art.31 alin.2 C.pen. rap. la art.189 alin.1, 2 C.pen., de la câte 9 ani închisoare la câte 7 ani închisoare.
În temeiul art.33-34 C.pen., a contopit pedepsele stabilite de 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 7 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 6 luni închisoare şi respectiv 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie şi interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a -II a şi lit.b C.pen., ce va fi executată pe durata executării pedepsei principale.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând decizia penală pronunţată de Tribunalul Dolj pentru motive de nelegalitate ce atrag casarea acesteia conform dispoziţiilor art.38515 pct.2 lit.c şi 3859 pct.6 teza a II-a şi trimiterea spre rejudecare în apel – în teză principală şi trimiterea spre rejudecare la fond în teză subsidiară.
Un prim motiv de nelegalitate îl vizează încălcarea dreptului la apărare al inculpatului ( art.3851 pct.6 teza a II-a rap.la art.171 pct.41 c.p.p) în cauză neavându-se un termen minim de 3 zile pentru pregătirea apărării pentru apărătorul din oficiu numit în cauză la 18.09.2007 când a şi pus concluzii în lipsa apărătorului ales de inculpat.
Cel de-al doilea motiv de casare cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond îl constituie nesocotirea de către instanţele de fond şi apel a dispoziţiilor art.289 c.p.p, acestea nefăcând decât o expunere a celor reţinute prin rechizitoriu, fără a proceda la un examen coroborat al probelor administrate şi fără a face referiri la rezultatul evaluării acestora.
S-au invocat şi motive de netemeinicie referitoare la individualizarea pedepsei, fără a se ţine cont de împrejurările comiterii faptei, culpa minimă, lipsa antecedentelor penale, vârsta apropiată de cea a minorului cu un discernământ încă în formare şi posibilităţi certe de atingere a scopului preventiv – educativ al măsurii de siguranţă în cuantumul existent până în prezent.
S-a motivat faptul că trimiterea în judecată a inculpatului s-a realizat ca infractor primar, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.189 al.1 şi 2 c.p.p şi art.211 c.p pentru fapte reţinute a fi fost săvârşite prin simpla prezenţă alături de o persoană cu discernământ abolit şi faţă de care nu s-a dispus trimiterea în judecată.
Analizând decizia formulată în apel prin prisma criticilor formulate în recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.
Curtea a constată că în faţa instanţei de apel, inculpatul în stare de arest preventiv, a fost asistat de apărător ales, în persoana doamnei avocat D. M.
La 18 septembrie 2007 – data soluţionării cauzei, în lipsa apărătorului ales, inculpatul a solicitat instanţei amânarea cauzei, dar instanţa de apel, apreciind că în cauză sunt incidente disp.art.171 art.41 c.p.p, precum şi cele ale art.293 c.p.p, văzând lipsa nejustificată a apărătorului ales, a procedat la numirea unui apărător in oficiu, care la a doua strigare a dosarului a şi pus concluzii în dosar.
Potrivit notei existente la dosarul de apel la fila 29, după strigarea dosarului şi terminarea şedinţei(rezoluţie a judecătorului) dar mai înainte de pronunţarea deciziei, apărătorul ales al inculpatului s-a prezentat, solicitând repunerea dosarului pe rol, invocând solicitarea administrării de probatorii – reaudierea părţilor vătămate şi depunerea de înscrisuri în circumstanţiere – cerere care a fost nesocotită de instanţa de apel.
Procedând astfel, instanţa de apel a pronunţat o decizie afectată de motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art.3859 alin.1 pct.6 c.p.p, încălcând dreptul la apărare al inculpatului.
S-a constatat că, deşi instanţa de apel a constatat la ultimul termen de judecată în mod corect incidenţa disp. art. 171 pct.4 c.p.p,. totuşi nu a făcut aplicarea aceloraşi dispoziţii – respectiv teza finală a aceluiaşi articol, după începerea dezbaterilor, când asistenţa juridică este obligatorie, în lipsa apărătorului ales, care lipseşte nejustificat- să iau măsuri de desemnare a unui apărător din oficiu, care să-l înlocuiască pe apărătorul ales, acordând un termen de minim 3 zile pentru pregătirea apărării.
Instanţa de apel nu a fost consecventă în aplicarea dispoziţiilor legale prevăzute de art.171 pct.4, reţinând cauza spre soluţionare în aceeaşi zi în care a numit pentru inculpat un apărător din oficiu, fără a-i da posibilitatea de a-şi pregăti apărarea şi fără a da curs solicitării depusă în scris de apărătorul ales al inculpatului – de a repune cauza pe rol pentru probatorii.
Soluţia pronunţată în acest mod încalcă dreptul la apărare al inculpatului consacrat de legislaţia în vigoare -atât cea internă – art.171 şi urm.-c.p.p, cât şi disp.art.6 par.3 lit.c al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Curtea a reţinut a fi aplicabilă în speţă Hotărârea nr.9 din aprilie 1984 – cauza Goddi contra Italiei – prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că avocatul numit din oficiu nu s-a bucurat de timpul şi de facilităţile de care ar fi avut nevoie pentru studierea dosarului, pregătirea pledoariei şi luarea legăturii efective cu inculpatul aflat în stare de deţinere.
Văzând lipsa avocatului ales, CEDO a statuat că instanţele, respectând principiul independenţei baroului, cel puţin trebuie să adopte măsurile pozitive destinate să permită avocatului din oficiu să-şi îndeplinească sarcina în cele mai bune condiţii.
Curtea a constatat deci şi încălcarea art.6 pct.3 lit.c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recursul urmând a fi admis în baza disp.art.38515 pct.2 lit.c rap.la art.385 al.1 pct.6 şi art.171 pct.41 teza finală şi pct.6 c.p.p. al aceluiaşi articol, cu consecinţa casării decizii cu trimiterea spre rejudecare de instanţa de apel.
Curtea, constatând menţinerea temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului Chiciu Narcis şi lipsa elementelor care să impună punerea sa în libertate de instanţă, indiciilor temeinice potrivit art.143 al.1 şi art.681 c.p.p, respectiv a motivelor verosimile prev.de art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO, a menţinut starea de arest a inculpatului.1
