împotriva deciziei nr. 856/A/04.12.2006 pronunţată dc Curtea de Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., min. şi fam., a declarat recurs inculpatul care a invocat, printre altele, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 2 CPP. Acesta a solicitat casarea ambelor hotărâri şi restituirea cauzei la procuror, întrucât nu i-a fost prezentat din nou materialul de urmărire penală după ce s-au efectuat noi acte de cercetare penală în cauză, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 253 CPP, fapt ce atrage nulitatea absolută a actului de sesizare a instanţei, conform art. 300 alin. (2) raportat la art. 197 alin. (2) CPP.
Examinând recursul declarat de inculpat, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a respins ca nefondat, considerând că respectivele critici aduse de inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 2 CPP.
Potrivit cazului de casare invocat de inculpat, hotărârea recurată este supusă casării atunci când instanţa nu a fost sesizată legal.
Acest caz de casare are în vedere nerespectarea dispoziţiilor care reglementează sesizarea primară a primei instanţe de judecată, în ceea ce priveşte organul sau persoana care o face şi actul prevăzut de lege, prin care este învestită instanţa de judecată.
Rezultă că acest caz de casare are în vedere numai situaţiile în care, spre exemplu:
– instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriu, ci printr-un alt act al procurorului;
– rechizitoriul a fost emis cu nerespectarea unor dispoziţii esenţiale (de un procuror necompetent ori cu depăşirea limitelor prevăzute de lege – art. 263 CPP);
– contrar dispoziţiilor art. 317 CPP, inculpatul este judccat şi condamnat pentru o altă faptă decât cea la care se referă rechizitoriul, dacă nu s-a procedat la suplimentarea sesizării potrivit legii;
– inculpatul a fost judecat şi pentru alte acte materiale aparţinând infracţiunii supuse judecăţii, fară a exista o extindere a acţiunii penale din partea instanţei.
Din modul de redactare a dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 2 CPP rezultă, fară echivoc, că acest caz de casare este indisolubil legat de prevederile art. 300 CPP, potrivit cărora „instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare”, respectiv dacă acesta a fost emis în condiţiile legii.
Dacă actul de sesizare nu a fost legal întocmit se dispune înlăturarea lipsurilor fie de îndată, dacă este posibil, fie acordându-se un termen în acest scop. Numai când înlăturarea lipsurilor nu este posibilă în cursul judecăţii, se procedează la restituirea cauzei procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare.
Ca atare, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 2 CPP se referă exclusiv la neregularităţi ale actului de sesizare a instanţei.
Rezultă că nerespectarea de către organul de urmărire penală a obligaţiei prevăzute în art. 253 CPP, de a proceda din nou la prezentarea materialului de urmărire penală, dacă a efectuat noi acte de cercetare penală, nu vizează neregularitatea actului de sesizare a instanţei, ci poate atrage nulitatea urmăririi penale.
Nulitatea nu este însă una absolută [pentru că nu este expres prevăzută între cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispoziţiile art. 197 alin. (2) CPP], ci relativă, ceea ce înseamnă că încălcarea unei dispoziţii legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal – în speţă a prevederilor art. 253 CPP-trebuie invocată, conform art. 197 alin. (4) CPP, în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.
In speţă, deşi la prima instanţă inculpatul a fost asistat de apărător ales, nu a învederat încălcarea de către organul de urmărire penală a prevederilor art. 253 CPP.
Ca atare, nulitatea invocată – pentru prima dată în recurs – fiind relativă, a fost acoperită prin administrarea de către prima instanţă şi cea de apel atât a probelor în acuzare, cât şi a celor în apărare, solicitate de inculpat, nefiind justificată restituirea cauzei la procuror şi, în consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.
I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2431/07.05.2007
Notă. 1. Cu privire la acest caz de casare, „Instanţa nu a fost legal sesizată” [art. 3859 alin. (1) pct. 2, în prezent abrogat, şi pct. 12 teza a ll-a], în doctrină111 s-a arătat că nulitatea absolută operează atât în cazul sesizării primare, cât şi al sesizării suplimentare şi derivate. Normele de sesizare primară sunt încălcate atunci când instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriu, ci printr-un alt act al procurorului, când rechizitoriul a fost emis cu nerespectarea unor dispoziţii esenţiale [de un procuror necompetent, fără verificarea de către procurorul ierarhic superior – art. 264 alin. (3) şi (4), cu depăşirea limitelor prevăzute de lege (art. 263)]. Când reţinerea cauzei spre judecare s-a dispus prin încălcarea legii (art. 2781), este o sesizare nelegală; de exemplu, s-a admis de către judecător plângerea persoanei vătămate împotriva ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale, fără ca aceasta să fi fost atacată, în prealabil, la procurorul ierarhic superior, o astfel de plângere fiind considerată inadmisibilă.
Se încalcă normele de sesizare când, contrar dispoziţiilor art. 317, este judecat şi condamnat inculpatul pentru o altă faptă decât cea la care se referă rechizitoriul, dacă nu s-a procedat la schimbarea încadrării juridice (art. 334) sau la suplimentarea sesizării potrivit legii (art. 335-337), fiind astfel incident cazul de casare prevăzut la pct. 12 teza a ll-a. în cazul sesizării suplimentare, nulitatea absolută operează dacă inculpatul a fost judecat şi pentru alte acte materiale aparţinând infracţiunii supuse judecăţii, fără a exista o extindere a acţiunii penale din partea instanţei, ori pentru alte fapte penale pentru care nu s-a dispus, potrivit legii, extinderea procesului penal şi punerea în mişcare a acţiunii penale ori a fost judecată o persoană pentru care nu au fost îndeplinite formele legale de sesizare suplimentară a instanţei.
Atunci când legea permite o sesizare derivată – declinare de competenţă, sesizare după rezolvarea unui conflict de competenţă sau a unei cereri de strămutare, sesizare cu judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii în apel sau după casarea hotărârii în recurs -, încălcarea normelor de sesizare este sanctionată cu nulitatea absolută.
