Încetare masura de siguranta. instanta competenta Competenţă teritorială


În speta data, Spitalul Municipal de Urgenta “Elena Beldiman” – Bârlad, judetul Vaslui, prin reprezentantii sai legali, a solicitat prin cererea formulata incetarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, prevazuta de art. 113 din Codul penal, masura ce a fost luata fata de bolnavul M.M. prin sentinta penala nr. 4725 din data de 18.10.2001 a Judecatoriei Iaşi, pronuntata in dosarul penal nr. 15088/2001 al aceleiasi instante, ramasa definitivă prin nerecurare la data de 14.11.2001.

La termenul de judecata din data 28.07.2011, instanta, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Iaşi in ce priveste solutionarea cauzei.

În raport de exceptia invocata, s-a retinut ca, prin sentinta penala nr. 4725 din data de 18.10.2001, ramasa defintiva prin nerecurare, s-a dispus – in baza dispozitiilor art. 434 din Codul de procedura penala – inlocuirea masurii de siguranta a internarii medicale, ce a fost dispusa fata de bolnavul M.M., prin sentinta penala nr. 1018 din data de 15.09.1998 a Judecatoriei Bârlad (dosarul nr. 3456/1998), ramasa definitiva prin neapelare, cu masura de siguranta a obligarii bolnavului la tratament medical, prev. de art. 113 din Codul penal – masura dispusa de catre instanta a se executa la nivelul unitatii sanitare stabilite in acest sens de catre Directia Sanitara a Judetului Vaslui, respectiv la nivelul Spitalului Municipal de Urgenta „Elena Beldiman” – Bârlad (din judetul Vaslui), ca localitate de domiciliu a bolnavului.

Instanta a retinut ca fata de dispozitiile art. 430 alin.(2) din Codul de procedura penala, potrivit carora in cazul in care unitatea sanitara la care bolnavul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical – unitate care, potrivit dispozitiilor art. 430 alin.(1) lit. a) – c) din Codul de procedura penala, este obligata sa comunice instantei fie daca persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul, fie sustragerea de la efectuarea tratamentului dupa prezentare, fie daca masura dispusa de catre instanta nu este sau nu mai este necesara – nu se afla in raza teritoriala a instantei care a dispus executarea (asa cum este cazul in speta de fata, intrucat instanta care a dispus executarea masurii de siguranta a obligarii bolnavului la tratament medical, masură prev. de art. 113 din Codul penal, este Judecatoria Iaşi, in vreme ce unitatea sanitara la care bolnavul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical – in speta, Spitalul Municipal „Elena Beldiman” – se afla in municipiul Bârlad, judetul Vaslui), comunicarea datelor/relatiilor sus-referite se fac judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla unitatea sanitara – judecatorie care, in speta data, este Judecatoria Bârlad.

Fata de aceasta situatie, constatând ca Spitalul Municipal de Urgenta “Elena Beldiman” – Bârlad, judetul Vaslui, prin reprezentantii sai legali, trebuia sa se adreseze cu cererea formulata, privind incetarea masurii de siguranta a obligarii la tratament medical, prevazuta de art. 113 din Codul penal, masura ce a fost luata fata de bolnavul M.M., prin sentinta penala nr. 4725 din data de 18.10.2001 a Judecatoriei Iaşi, pronuntata in dosarul penal nr. 15088/2001 al aceleiasi instante, ramasa definitivă prin nerecurare la data de 14.11.2001, Judecatoriei Bârlad, judetul Vaslui (ca judecatorie in a carei raza teritoriala se afla unitatea sanitara la care bolnavul M.M. a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical), instanta a admis exceptia privind necompetenţa teritoriala a Judecătoriei Iasi si a dispus declinarea competentei de solutionare a cererii in favoarea Judecatoriei Bârlad, judetul Vaslui.