Art. 313 din Legea nr.95/2006
Art.998-999 Cod civil
În caz de împăcare a părţilor, inculpatul este obligat să plătească despăgubiri civile unităţii spitaliceşti pentru cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată părţii vătămate, fiind întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale.
Decizia penală nr. 38/R din 17 ianuarie 2012
Prin sentinţa penală nr.2336 din 10 noiembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h C.p.p., s-a încetat procesul penal privind pe partea vătămată C, şi pe inculpatul M, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2, 4 C.p..
În art. 346 C.p.p., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă a părţii civile Spitalul JU.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în data de 02.07.2009, a provocat un accident de circulaţie, intrând în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată C, care a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 90 de zile de îngrijiri medicale.
In prezenta cauză, Spitalul JU, unitate medicală la care a fost internată partea vătămată şi a primit îngrijiri medicale pentru refacerea stării de sănătate a învederat ca se constituie parte civilă în cauză cu suma de 528,51 lei, reprezentând despăgubiri materiale (cheltuielile medicale ocazionate de asistenţa medicală acordată părţii vătămate C).
In cauză a fost introdusă şi societatea de E cu care inculpatul se afla în relaţii contractuale de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse terţelor persoane la momentul producerii accidentului.
Partea vătămată C şi inculpatul, prezenţi la termenul de judecată din data de 10.11.2011, au arătat că s-au împăcat şi au solicitat să se ia act de manifestarea lor de voinţă şi să se dispună încetarea procesului penal.
Ţinând cont de poziţia exprimată de părţi şi de dispoziţiile art. 132 C.p., conform cărora împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, instanţa a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.p.p..
Instanţa de fond a avut în vedere şi modificarea art. 184 C.p. adusă de art. XX pct. 3 din Legea nr. 202/2010, potrivit căreia „Pentru faptele prevăzute la alin. 2 şi 4, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.”, fapt ce conduce la posibilitatea stingerii litigiului pe cale amiabilă chiar în situaţia infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2, 4 C.p..
In ceea ce priveşte acţiunea civilă a părţii civile Spitalul JU instanţa de fond a constatat, că raportat la modalitatea de stingere a litigiului de care părţile au înţeles să se prevaleze, se găseşte în imposibilitate de a evalua condiţiile răspunderii civile delictuale, aşa cum sunt prevăzute de art.998 şi următoarele Cod civil. In lipsa unei cercetări judecătoreşti efective, condiţiile răspunderii civile delictuale nu pot fi apreciate, pentru a se stabili existenta sau inexistenta prejudiciului invocat de partea civilă, a faptei ilicite a inculpatului, a culpei acestuia şi respectiv a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului şi prejudiciul suferit de partea civilă.
Prin urmare, în baza art. 346 C.p.p., instanţa de fond a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă a părţii civile Spitalul JU, aceasta având posibilitatea să-şi valorifice pretenţiile faţă de inculpat şi faţă de asiguratorul de răspundere civilă printr-o acţiune distinctă.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs partea civilă Spitalul Judeţean Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că în mod greşit prima instanţă luând act de împăcarea părţilor pentru infracţiunea prevăzută de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal, nu a dispus şi obligarea inculpatului şi a părţii responsabile civilmente la plata cheltuielilor de spitalizare, în cuantum de 528,51 lei, aşa cum au fost solicitate.
In acest sens, arată partea civilă, că deşi a suportat întregul cost al asistenţei medicale acordată victimei C, internat în spital datorită accidentului rutier produs de inculpat, în urma căruia aceasta a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 90 zile de îngrijiri medicale, prima instanţă în mod nelegal a lăsat nesoluţionată acţiunea sa civilă introdusă în cauză.
Acţiunea civilă, arată partea civilă, nu putea fi stinsă, întrucât împăcarea părţilor a operat numai între inculpat şi partea vătămată nu şi faţă de spital, constituit parte civilă în cauză, care trebuie să-şi recupereze prejudiciul conform legii şi pe care l-a dovedit în întregime cu actele şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
In speţă, sunt întrunite cumulativ condiţiile răspunderii civile delictuale, şi anume existenţa unei fapte ilicite, săvârşirea cu vinovăţie a acestei fapte, existenţa unui prejudiciu şi un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, fiind aplicabile astfel atât dispoziţiile art.998 – 999 Cod civil, cât şi ale art.313 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia penală nr. 38/R din 17 ianuarie 2012, a admis recursul partii civile Spitalul JU, a casat sentinţa, obligand inculpatul, în solidar cu asigurătorul E la 528,51 lei către partea civilă Spitalul JU, reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală a părţii vătămate C.
Pentru a pronunta decizia, Curtea a prezentat urmatoarele argumente:
Temeiul juridic invocat de prima instanţă, şi anume art.346 Cod pr.penală, vizând lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile a părţii civile Spitalul JU, nu corespunde situaţiilor exprese prevăzute de acest text, cu referire la nesoluţionarea acţiunii civile, respectiv atunci când instanţa pronunţă achitarea pentru cazul prevăzut în art.10 alin.1 lit.b Cod pr.penală, ori când pronunţă încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art.10 alin.1 lit.f şi j, precum şi în caz de retragere a plângerii prealabile.
Aceasta, deoarece în cauză temeiul juridic al încetării procesului penal a fost împăcarea părţilor, care este exclus de la lăsarea nesoluţionată a laturii civile a cauzei, aşa cum se observă faţă de cele menţionate mai sus.
Cum legea procesuală penală este de strictă interpretare, curtea consideră că soluţia pronunţată de către instanţă, sub aspectul lăsării nesoluţionate a acţiunii civile a părţii civile Spitalul JU, este nelegală.
In acest sens, curtea arată că se impun a fi aplicate prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, în care se arată în mod expres că „Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane, răspund, potrivit legii, şi sunt obligate să suporte cheltuielile efectiv ocazionate de asistenţa medicală acordată”.
Aşadar, potrivit acestui text de lege special, care se coroborează cu prevederile art.998-999 Cod civil, inculpatul trebuie să răspundă şi să suporte cheltuielile ocazionate de internarea medicală a unei părţi vătămate, desigur, dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, şi anume existenţa unei fapte ilicite, săvârşirea cu vinovăţie a acesteia, existenţa unui prejudiciu şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.
Or, în cauză, se constată chiar din faza de urmărire penală, din probele administrate în această fază, cum este recunoaşterea faptei inculpatului, care a pătruns pe sensul de mers al părţii vătămate, intrând în coliziune cu maşina acesteia – parte vătămată care nu a mai putut evita accidentul şi care a suferit leziunile menţionate în certificatul medico-legal de circa 90 zile îngrijiri medicale în vederea vindecării – care se coroborează cu declaraţiile martorilor, precum şi cu concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, că inculpatul este vinovat de producerea accidentului, existând şi celelalte condiţii pentru antrenarea răspunderii civile delictuale menţionate, printre care li legătura de cauzalitate între fapta inculpatului şi rezultatul produs, respectiv leziunile suferite de victimă şi, implicit, cheltuielile efectuate de spital pentru tratarea şi vindecarea acesteia.
Aşadar, în cauză sunt incidente prevederile legii speciale ale art.313 din Legea nr.95/2006, aşa cum au fost menţionate mai sus, inculpatul urmând a fi obligat să suporte el cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată, chiar dacă s-a împăcat cu partea vătămată.
De altfel, ar fi nefiresc ca prin împăcarea părţilor, instanţa să fie împiedicată să rezolve pretenţiile părţii civile Spitalul JU, deoarece nici partea vătămată, nici inculpatul, nu pot să dispună asupra drepturilor terţei persoane, ci numai asupra propriilor lor drepturi conferite de lege.
