Luarea în discuţie cu ocazia cercetării judecătoreşti a necesităţii prelungirii măsurii preventive a arestării, precum şi motivarea prelungirii acestei măsuri, nu poate fi caracterizată ca o antepronunţare a judecătorului asupra vinovăţiei inculpatului. Când însă judecătorul face referiri în încheierea de prelungire a arestării preventive la « săvârşirea faptei » de către inculpat sunt întrunite cerinţele art. 47 al. 2 C. proc. pen.
Secţia penală – decizia penală nr. 141/A/15 aprilie 2004
Prin sentinta penală nr.43/3.03.2004 a Tribunalului Hunedoara, a fost condamnat inculpatul M.F. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.211 al.1 şi 2 lit.b şi c Cod penal.
S-a reţinut în fapt că inculpatul în noaptea de 30/31.10.203, după ce în prealabil s-a înţeles cu concubina sa să-l atragă pe partea vătămată I.I. într-un loc neaccesibil publicului, pe drum i-a aplicat acestuia din urmă lovituri şi l-a sustras din portmoneu suma de 1.000.000 lei.
Împotriva sentinţei a declarat .apel inculpatul M.F., aducându-l critici pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul reţinerii vinovăţiei sale în comiterea infractiunii de tâlhărie.
Apelul este fondat.
La o examinare din oficiu a dosarului, se constată că, încă prin încheierea din 18.11.2003, instanţa prin judecătorul care a pronunţat sentinţa atacată, se pronunţa asupra vinovăţiei inculpatului, consemnându-se în încheiere că inculpatul “a săvârşit” această infracţiune, argument pentru prelungirea arestării preventive. Acelaşi judecător se mai pronunţă asupra vinovăţiei inculpatului şi prin încheierile din 3.12.2003, având în vedere gravitatea faptei comise şi din 7.01.2003 reţinând ca motiv al prelungirii “fapta săvârşită”, iar prin sentinţa penală atacată îl condamnă pentru această faptă.
Potrivit art.47 a1.2 Cod pr.penală este stabilit în mod imperativ că este incompatibil a soluţiona o cauză judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză.
Faptul că, deşi inculpatul nu recunoaşte săvârşirea faptei, judecătorul care a pronunţat sentinţa anterior acestui moment, la trei termene de judecată, s-a pronunţat constatând prin încheierile arătate că inculpatul a comis această faptă, constituie cazul de incompatibilitate prev.de art.47 a1.2 Cod pr.penaIă, motiv pentru care apelul va fi admis, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond
