Prin sentinţa penală nr. 1033 din 26.10.2005 a Judecătoriei Suceava inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 142 lit. a, art. 142 lit. b şi art. 142 lit. m din Legea nr.8/1996, cu aplicarea art. 13 Cod penal, fiind obligat la plata de despăgubiri civile, reţinându-se că acesta, în calitate de asociat unic şi administrator la o societate comercială, în anul 2004 a oferit publicului, prin închiriere, videograme şi fonograme pirat, realizate de el prin descărcări de pe internet, fără acordul producătorilor, după care le-a inscripţionat prin mijloace propriii pe suporturi tip CD ŞI DVD.
Sentinţa a fost desfiinţată în parte de către Tribunalul Suceava prin decizia penală nr. 128 din 21.02.2006, dispunându-se confiscarea de la inculpat a 278 videograme şi 8 fonograme tip compact-disc.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 336 din 7.06.2006 a admis recursul inculpatului, a casat parţial decizia şi sentinţa dispunând încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 142 lit. a din Legea nr.8/1996 cu aplicarea art. 13 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală, reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 144 din lege, pentru această infracţiune acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar la dosar nu există o asemenea plângere.
Potrivit art. 283 Cod procedură penală plângerea trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părţilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.
În speţă, partea vătămată RO Act” Bucureşti a formulat doar o adresă prin care a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea operelor ilegal distribuite.
Or, fapta de distribuire a unei opere fără a avea consimţământul titularului drepturilor recunoscute de lege întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 142 lit. b din reglementarea anterioară a Legii nr.8/1996, faptă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, şi care dădea titularului dreptul la despăgubiri civile conform art. 139 alin. 4 lit. a din lege.
Cum adresa depusă la dosar de partea vătămată RO Act” Bucureşti nu conţine nici unul din elementele prevăzute de art. 283 Cod penal, în mod greşit instanţele au apreciat-o ca fiind o plângere prealabilă.
