Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, recurs considerat nefondat, constatîndu-se că în speţă, instanţa de fond în mod justificat a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, s-a apreciat că probele administrate în faza urmăririi penale, chiar în situaţia în care inculpatul a revenit asupra declaraţiei date anterior, negînd săvîrşirea faptei, sunt suficiente pentru a constata existenţa suspiciunilor rezonabile de a-l suspecta pe inculpat de comiterea infracţiunii alegate.
Referitor la existenţa în continuare a pericolului social pentru ordinea publică, s-a apreciat că şi acest temei subzistă, avîndu-se în vedere în acest sens pe lîngă garantarea infracţiunii săvîrşite şi antecedentele penale ale inculpatului, infracţiunea de care acesta este acuzat fiind de natură că suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie, în acest sens pronunţîndu-se şi CEDO în cauzele Letteliere c.Franţei, Tomasi c. Franţei.
