Nesemnarea unei încheieri de şedinţă de către preşedintele completului de judecată (încheiere prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaţilor şi amânarea judecăţii), deşi sunt încălcate dispoziţiile art. 305 alin. 2 Cod procedură penală, nu constituie caz de nulitate absolută, şi nu atrage incidenţa cazului de desfiinţare totală, cu trimiterea cauzei spre rejudecare ia prima instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 130 din 17.03.1999 a Tribunalului Bucureşti – secţia a ll-a penală s-a dispus condamnarea inculpatului T.l. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. a şi e Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, la o pedeapsă de trei ani închisoare.
S-a reţinut, în fapt, că, în cursul lunii septembrie 1999, inculpatul, împreună cu numitul C.D., l-au deposedat prin violenţe fizice, pe strada Turda, pe numitul M.M., de un autoturism marca „Dacia 1300″, aplicându-i multiple lovituri cu pumnii şi deposedându-l prin forţă de cheile de contact auto.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o, ca nelegală, sub aspectul nesocotirii dispoziţiilor art. 305 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că încheierea de şedinţă din data de 23.12.1998 nu este semnată de preşedintele completului de judecată, şi solicitând, în consecinţă desfiinţarea totală a acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Critica invocată este nefondată.
Este adevărat că încheierea din 23.12.1998, aflată la fila 3 din dosar, nu este semnată de preşedintele completului de judecată, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 305 alin. 2 Cod procedură penală.
Trebuie observat însă că, prin această încheiere, nu s-a dispus altceva decât prelungirea arestării preventive a inculpaţilor.
Asa fiind, în primul rând, această încheiere nu se atacă cu apel, o dată cu fondul, ci trebuie atacată separat, cu recurs, în termen de 3 zile, potrivit art. 159 alin. 7 Cod procedură penală.
în prezent, orice discuţie despre nelegalitatea acestei încheieri este inutilă, deoarece, nefiind atacată separat cu recurs, ea a intrat în puterea lucrului judecat.
în al doilea rând, solutionându-se această cerere adiacentă de prelungire a arestării preventive, cu privire la fondul cauzei, instanţa nu a luat nici o măsură, dispunând amânarea la data de 28.01.1999.
Este adevărat că nesemnarea unei încheieri de preşedintele completului, cum sunt cele privitoare la şedinţele în care s-au administrat probe ori s-au judecat cereri ori excepţii sau au avut loc dezbaterile, echivalează cu lipsa încheierii şi se sancţionează cu nulitatea absolută.
Dar, în speţă, nu ne aflăm în prezenţa unei astfel de încheieri, ci a unui act procesual fără nici o semnificaţie, sub raportul operei de judecată, având un caracter predominant administrativ.
Simpla dispoziţie de amânare a cauzei, luată de instanţă, prin încheierea criticată, este lipsită de orice influenţă asupra soluţiei şi, ca atare, a considera că nesemnarea ei atrage desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, ceea ce înseamnă că este considerată a fi lovită de nulitate absolută, este lipsită de orice raţiune şi justificare legală, fiind expresia unui formalism excesiv. (Judecator Iulian Dragomir – Sectia a II-a penala)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 356/1999)
