Incheierea prin care s-au respins ca nefondate cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, este supusa recursului.Prin încheierea de sedinta din 24.08.2005 pronuntata de tribunalul în dosarul penal nr.1501/2005 s-au respins ca nefondate cererile de înlocuire a masurilor arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea conform art.145 Cod pr.penala.Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatii T.B.N., I.O.L si T.L.criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.Examinând legalitatea si temeinicia încheierii recurate din prisma motivelor de recurs invocate, se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:Referitor la exceptia inadmisibilitatii recursului invocata de procuror, instanta urmeaza a o respinge ca nefondata retinând fata de obiectul cauzei si în raport de dispozitiile art.141 Cod pr.penala, ca încheierea tribunalului este supusa recursului.De asemenea, potrivit art.21 din Constitutia României ce reglementeaza accesul la justitie, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngradi acest drept.Dreptul mai sus consacarat implica în mod necesar nu numai accesul direct la justitie, ci si posibilitatea de a exercita liber si neîngradit o cale de atac.Prin rechizitoriul Ministerului Public – Directia de Investigarea a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Biroul Teritorial Constanta, s-a dispus trimiterea în judecata a recurentilor inculpati pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000.Din probele administrate în cauza rezulta ca subzista temeiurile avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive.Sub aspectul dispozitiilor art.148 Cod pr.penala, s-a constatat ca infractiunile savârsite sunt flagrante, fiind descoperite la scurt timp dupa punerea în circulatie a drogurilor de mare risc, iar pedeapsa prevazuta o constituie închisoarea mai mare de 4 ani.Exista probe certe ca, lasarea în libertate a inculpatilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, fapt ce decurge din natura infractiunilor comise, forma continuata de savârsire a acestora, caracterul comprimatelor puse în circulatie, acestea fiind droguri de mare risc, inculpatii putând fi împiedicati a comite fapte similare prin punerea în libertate.
Prin faptele savârsite s-a adus o grava atingere relatiilor sociale privind sanatatea publica, activitatile de acest gen impunându-se a fi stopate în mod ferm de catre autoritatile statului.Faptul ca inculpatii au avut o atitudine sincera în fata instantei nu înseamna ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive s-au modificat pentru a se putea aplica o masura mai blânda.Pentru buna desfasurare a procesului penal se impune ca inculpatii sa fie cercetati în continuare în stare de arest preventiv, întrucât lasarea acestora în stare de libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica prin sentimentul de insecuritate în rândul comunitatii în care locuiesc privitor la sanatatea si viata acestora.În consecinta, în mod corect prima instanta a respins ca nefondate cererile formulate de catre inculpati cu privire la înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, fapt pentru care Curtea urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpati.Decizia penala nr. 506/P din 27 august 2005In acelasi sens:Decizia penala nr. 503/P din 25 august 2005
