Încheierea unei tranzacţii sub aspectul laturii civile înainte de începerea urmăririi penale faţă de făptuitor. Consecinţe asupra modului de soluţionare a dosarului vizând dezdăunarea părţilor civile


Nu este admisibilă formularea unei noi acţiuni civile în procesul penal, în condiţiile în care pretenţiile părţii prejudiciate de infracţiunea comisă de inculpat, reprezentând cuantumul daunelor materiale şi morale, achitate în parte de acesta, înainte de începerea urmăririi penale şi a procesului penal, pot fi obţinute în temeiul unui contract de tranzacţie, ce reprezintă titlu executoriu.
Părţile civile nu pot alege să ignore efectele obligatorii ale tranzacţiei pentru că, pe de o parte, s-ar putea ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză, iar pe de altă parte beneficiază deja de un titlu executoriu potrivit art. 66 din Legea 36/1995 care poate fi adus la îndeplinire voluntar sau, în caz de nevoie, prin silită a debitorului. Victima nu are dreptul, în cazul aceleiaşi fapte ilicite şi prejudiciabile, să obţină două reparaţii, una pe temei contractual şi alta pe temei delictual sau de a invoca simultan atât norme din materia răspunderii contractuale, cât şi normele răspunderii delictuale.

Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 1397/R din 15 septembrie 2011

Judecătoria Huedin prin sentința penală nr. 99 din 11 mai 2011, în baza art. 178 alin. (1) și (2) C.pen., cu aplicarea art. 320/1 C.proc.pen. și art. 76 lit. d) raportat la art. 74 lit. a), b) și c), a condamnat inculpatul G.D.F. la pedeapsa de: 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă comisă la data de 08.07.2009.

în baza art. 87 alin. (l) din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 320/1 C.proc.pen. art. 76 lit. e) raportat la art. 74 lit. c), art. 78 raportat la art. 75 alin. (2) și art. 80 C.pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație a1coolică peste limita legală comisă la data de 19.05.2010.

în baza art. 34 lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare care se sporește cu 4 luni, inculpatul urmând să execute în final 1 an și 6 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului drepturile prevederile de art. 64 lit. a teza a II- a C.pen.

în baza art. 81 și 71 alin. final C.pen. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

în baza art. 14 și 346 C.proc.pen. raportat la art. 998 C.civ. s-au respins pretențiile civile formulate de părțile civile H.A., și H.A.F., împotriva inculpatului, constatând că între părți s-a încheiat contractul de tranzacție autentificat sub nr. 3864 din 24.11.2009 de BNP Asociați (…) prin care inculpatul s-a obligat să plătească părților civile suma de 50.000 lei, din care s-a achitat suma de 30.000 lei.

în baza art. 193 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata a câte 150 lei în favoarea părților civile H.A. și H.A.F. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.

în baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei, din care 2514,81 lei reprezintă costul rapoartelor de constatare medico-legale și a buletinelor de analize toxicologice-alcoolemie.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

în fapt, la data de 08.07.2009, în jurul orelor 09.14, organele de poliție au fost sesizate despre faptul că în centrul localității Poieni, jud. Cluj, s-a produs un accident rutier grav soldat cu decesul unei persoane de sex feminin. Cu ocazia cercetării la fața locului s-a stabilit că accidentul a avut loc în centrul localității Poieni, pe DN 1 E 60, la km. 542+350 m, fiind implicat inculpatul G.D.F. care, în timp ce conducea autoutilitara marca MERCEDES BENZ din direcția Huedin – Oradea, a părăsit banda sa de mers, a pătruns pe sensul opus de deplasare, ajungând pe trotuarul din dreptul magazinului „Poienița”, lovind-o pe partea vătămată H.M.R., în vârstă de 43 de ani, care se afla în calitate de pieton pe trotuar. S-a stabilit că după ce a acroșat-o pe partea vătămată H.M.R., autoutilitara condusă de inculpatul G.D.F., și-a continuat deplasarea, lovind un stâlp din beton, apoi a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia, aparținând numitului P.D., care se afla în staționare pe trotuar, iar apoi autoutilitara s-a oprit în zidul clădirii, aparținând Cooperativei de Consum Poieni.

Numita H.M.R. a decedat la locul accidentului. Cadavrul victimei a fost depus la morga Spitalului orășenesc Huedin, iar în urma efectuării necropsiei, s-a stabilit că moartea a fost violentă și s-a datorat unei anemii acute în cadrul unei hemoragii interne, secundară unui politraumatism cu rupturi viscerale multiple, iar leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin mecanism de lovire, basculare și proiectare.

După producerea accidentului inculpatul G.D.F. a fost testat cu aparatul etilotest, constatându-se că nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiindu-i recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1965 din 15.07.2009, al IML Cluj-Napoca, rezultând că acesta nu se afla sub influenta băuturilor alcoolice, alcoolemia fiind 0 (zero) grame la mie.

încercând să explice cauza accidentului inculpatul a declarat că s-a angajat în depășirea unei căruțe, după care nu și-a dat seama cum a ajuns pe acostamentul celuilalt sens de mers, unde a accidentat-o pe partea vătămată. Organele de urmărire penală au stabilit că acesta nu fusese angajat în depășirea vreunei căruțe.

Fiind audiat în data de 12.08.2010 inculpatul G.D.F. a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, depunând mai multe acte medicale din care a rezultat că a fost internat în unități medicale psihiatrice. Din raportul de constatare medico-legală nr. 7263/IV/b1l09 din 15.11.2010 al IML Cluj-Napoca a rezultat că inculpatul G.D.F. prezintă diagnosticul: “Tulburare organică a personalității”, însă comisia a apreciat că avea discernământ prezent la data comiterii faptelor.

II. La data de 19.05.2010 inculpatul G.D.F. s-a deplasat de la domiciliul său cu autoturismul marca FIAT DUCATO din com. Poieni, în com. Mărgău, sat Doda Pilii, având de rezolvat unele probleme pentru firma la care este administrator, ocazie cu care a consumat băuturi alcoolice. în jurul orelor 17.00 inculpatul G.D.F. a urcat la volanul autoturismului, pentru a se îndrepta spre domiciliul său, iar în timp ce circula pe DJ 108 C, din localitatea Răchitele, la orele 17.30, a fost oprit pentru control de organele de poliție. întrucât inculpatul G.D.F. emana miros de alcool și a recunoscut că consumase băuturi alcoolice, a fost testat cu aparatul etilotest, aparatul indicând valoarea de 0.55 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care acesta a fost condus la Spitalul orășenesc Huedin, unde i-au fost recoltate 2 probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prima probă la orele 18.35, iar cealaltă probă la orele 19.35.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1285/ 27.05.2010, al IML Cluj- Napoca, a rezultat că inculpatul G.D.F. avea o alcoolemie de 1 gr.%o la prima probă și 0,85 grame %o la cea de-a doua probă. Inculpatul G.D.F. a solicitat efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei care să stabilească alcoolemia din momentul conducerii autoturismului. Potrivit raportului de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei cu nr. 608/IXId/21 din 10.02.2011 al IML Cluj-Napoca “calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, la care s-a ținut cont de faza toxicocinetică a alcoolului în organism, de alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat, cât și de intervalul de timp scurs între evenimentul rutier și prima recoltare, indică pentru ora evenimentului rutier, o alcoolemie a numitului G.D.F., mai mare de 0,80 gr.%0 apropiată de 1,15 gr. %0, ce este consecința unui consum de alcool mai mare decât cel declarat”.

în drept, fapta inculpatului G.D.F., care la data de 08.07.2009, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes Benz, în localitatea Poieni, din direcția Huedin – Oradea, a părăsit banda sa de mers, ajungând pe trotuarul din fața magazinului „Poienița”, situat în partea stângă a sensului său de deplasare, unde a lovit-o pe partea vătămată H.M.R., care a decedat la scurt timp, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. (1) și (2) C.pen., faptă pentru care instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

Culpa inculpatului constă în încălcarea prevederile art. 101 alin. (3) lit. d) din O.U.G. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să circule pe sensul opus cu excepția cazului în care efectuează regulamentar manevra de depășire și prevederile art. 35 alin. (l) din același act normativ potrivit căruia participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice private.

Fapta aceluiași inculpat care la data de 19.05.2010, deși consumase băuturi alcoolice, a plecat din com. Mărgău, sat Doda Pilii, la volanul autoturismului marca FIAT, pentru a ajunge la domiciliul său în com. Poieni, și fiind oprit pentru control pe DJ 108 C, din localitatea Răchițele, s-a stabilit că avea alcoolemia peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevederile de art. 87 alin. (l) din OUG 195/2002, faptă pentru care instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.

La individualizarea și dozarea pedepselor instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului, repararea parțială a prejudiciului, împrejurări care constituie circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a), b) și c) C.pen., dar și culpa exclusivă în producerea accidentului rutier.

Pe de altă parte instanța a apreciat că la dozarea pedepsei pentru cea de-a doua infracțiune se poate reține în sarcina inculpatului ca și circumstanță agravantă împrejurarea că deși comisese un accident rutier cu consecințe grave, nerespectând dispozițiile O.U.G. 195/2002, acesta a ignorat a doua oară dispozițiile Codului rutier, conducând un autoturism după ce a consumat alcool, iar alcoolemia s-a situat peste limita legală.

De asemenea s-a făcut aplicarea art. 320/1 alin. (7) C.proc.pen. text introdus prin Legea 202/2010, care prevede că instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Or, inculpatul beneficiază de această prevedere legală întrucât până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

în cauză sunt întrunite condițiile concursului real de infracțiuni, acestea fiind săvârșite de inculpatul G.D.F. înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

în consecință instanța, în baza art. 34 lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare care se va spori cu 4 luni, inculpatul urmând să execute în final 1 an și 6 luni închisoare.

Instanța, în baza art. 71 C.pen. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 lit. a teza a II- a C.pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța, în baza art. 81 și 71 alin. final C.pen. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 C.pen.

în baza art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 15 alin. (2) C.proc.pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. în cursul urmăririi penale numiții H.A. și H.A.F., soțul respectiv fiica victimei H.M.R., au declarat că își vor formula pretențiile civile împotriva inculpatului, în fața instanței de judecată.

în cursul judecării cauzei, în termenul legal, H.A. și H.A.F. s-au constituit părți civile, solicitând obligarea inculpatului și a Asociației Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata sumei de 20.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale și materiale și 500 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 15 alin. (1) C.proc.pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.

Instanța a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și” acțiune a penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată.

în privința despăgubirilor civile instanța a constatat că între H.A. și H.A.F., pe de o parte, și inculpatul G.D.F., de cealaltă parte, s-a încheiat un contract de tranzacție prin care inculpatul se obliga să plătească moștenitorilor defunctei H.M.R. suma de 50.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale și materiale, din care suma de 30.000 de lei s-a achitat la data încheierii contractului, 24.11.2009, iar restul de 20.000 de lei urmau a fi achitați până la data de 01.12.2010. Această convenție a fost autentificată prin încheierea de autentificare nr. 3864 din 24.11.2009 la BNP Asociați (…).

Așa cum s-a reținut în rechizitoriu autoutilitara marca Mercedes condusă de inculpatul G.D.F. nu mai avea încheiată valabilă de răspundere civilă auto aceasta expirând la data de 29.02.2009. în consecință a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii potrivit Deciziei nr. III/2010 pronunțată în interesul legii de înalta Curte de Casație și Justiție.

Asociația a depus în cauză note scrise în care a invocat excepția puterii de lucru judecat a tranzacției intervenite între H.A. și H.A.F., pe de o parte, și inculpatul G.D.F., solicitând respingerea acțiunii civile formulate de părțile civile.

Pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 C.civ. trebuie să existe tripla identitate de persoane, obiect și cauză. Or, tranzacția este potrivit art. 1704 C.civ. un contract, și chiar în măsura în care este încheiată în cursul unui proces actul instanței nu este o veritabilă hotărâre judecătorească întrucât instanța nu ,judecă”, ci doar constată voința părților. Drept urmare cu toate că tranzacția are puterea unei sentințe neapelabile, forța nu se confundă cu puterea de lucru judecat.

Tranzacția, fiind esențialmente un contract încheiat între anumite părți, potrivit principiului relativității efectelor contractului rezultat din interpretarea dispozițiilor art. 969 și art. 973 C.civ. produce efecte numai între părțile contractante, în sensul că el nu poate da naștere la obligații și la drepturi în sarcina și respectiv în favoarea altor persoane (res interalios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest).

în speță H.A., H.A.F., persoane cu capacitate de exercițiu deplină, și inculpatul G.D.F. s-a încheiat contractul de tranzacție la data de 24.11.2009, înainte de a fi începută urmărirea penală, aceștia alegând să stingă acțiunea civilă care putea fi alăturată acțiunii penale, iar la încheierea convenției Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii nu a fost parte. Așadar părțile din latura civilă a cauzei au evaluat anticipat prejudiciul civil cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului, fiind achitată parțial suma convenită. Instanța apreciază că părțile civile nu pot alege să ignore efectele obligatorii ale tranzacției pentru că, pe de o parte, s-ar putea ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, iar pe de altă parte beneficiază deja de un titlu executoriu potrivit art. 66 din Legea 36/1995 care poate fi adus la îndeplinire voluntar sau, în caz de nevoie, prin executare silită a debitorului. Doctrina și jurisprudența au statuat că victima nu are dreptul, în cazul aceleiași fapte ilicite și prejudiciabile, să obțină două reparații, una pe temei contractual și alta pe temei delictual sau de a invoca simultan atât norme din materia răspunderii contractuale, cât și normele răspunderii delictuale.

Pentru aceste considerente instanța în baza art. 14 și 346 C.proc.pen. raportat la art. 998 C.civ. a respins pretențiile civile formulate de părțile civile H.A. și H.A.F., constatând că între părți s-a încheiat contractul de tranzacție autentificat sub nr. 3864 din 24.11.2009 prin care inculpatul s-a obligat să plătească părților civile suma de 50.000 lei, din care s-a achitat suma de 30.000 lei.

Părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare făcute de acestea în procesul penal.

Având în vedere chitanțele depuse la dosar care atestă achitarea sumei totale de 500 lei onorariu avocațial, reținând că pretențiile civile nu au fost admise, părțile vătămate având însă dreptul de a beneficia de asistență juridică în cursul judecării cauzei, văzând prevederile art. 193 C.proc.pen. și art. 274 și următoarele C.proc.civ. instanța a obligat inculpatul la plata a câte 150 lei în favoarea părților civile H.A. și H.A.F. cu titlul de cheltuieli judiciare parțiale.

Ca o consecință a condamnării instanța în baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei, din care 2514,81 lei reprezintă costul rapoartelor de constatare medico-legale și a buletinelor de analize toxicologice-alcoolemie.

împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile civile H.A. și H.A.F. solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea soluției judecătoriei și rejudecând, a se dispune obligarea inculpatului G.D.F. la plata despăgubirilor civile – daune materiale și morale – rămase neachitate, în sumă de 20.000 lei; obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare suportate de părțile civile în recurs în sumă de 500 lei; obligarea părții responsabile civilmente Fondul de Protecție al Victimelor Străzii să plătească în favoarea recurenților daune morale și materiale în sumă de 20.500 lei și suportarea de către inculpat și a părții responsabile civilmente a plății cheltuielilor judiciare ocazionate de recursul părților civile.

în esență, părțile civile au promovat prezentul recurs întrucât inculpatul G.D.F. nu și-a onorat în totalitate obligațiile asumate prin contractul de tranzacție depus la fila 7 din dosarul instanței, din care rezultă că la 24 noiembrie 2009, înainte de începerea urmăririi penale împotriva sa, pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 alin. (1) și (2) C.pen.și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, acesta și-a asumat răspunderea de a plăti recurentelor suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și materiale, din care 30.000 lei s-au achitat la data autentificării contractului, respectiv a prezentării părților în fața notarului public, 24 noiembrie 2009, urmând ca restul de 20.000 lei să se achite până la 1 decembrie 2010.

Din cuprinsul tranzacției rezultă că aceasta constituie titlu executoriu, conform art. 66 din Legea 36/1995.

Având în vedere că inculpatul nu și-a onorat obligația asumată de a plăti și diferența de 20.000 lei către părțile civile, până la 1 decembrie 2010, acestea au promovat prezentul recurs.

Prin sentința penală 99 din 11 mai 2011 Judecătoria Huedin a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, aceea de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 alin. (1) și 2 C.pen. și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, iar cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, a respins pretențiile civile formulate de părțile civile H.A. și H.A.F. în cursul procesului penal, constatând că între părți s-a încheiat contractul de tranzacție autentificat sub nr.3864 din 24.11.2009 prin care inculpatul s-a obligat să le achite acestora ca efect al decesului victimei H.M.R., suma de 50.000 lei, din care s-a achitat efectiv suma de 30.000 lei.

Contractul de tranzacție a fost încheiat între inculpat și părțile civile la 24 noiembrie 2009, înainte de începerea urmăririi penale împotriva acestuia de către Parchet.

Curtea examinând cele solicitate de către recurenți, ajunge la următoarele constatări:

Conform practicii constante a instanței supreme „nu este admisibilă formularea unei noi acțiuni civile în procesul penal, în condițiile în care pretențiile părții prejudiciate de infracțiunea comisă de inculpat, reprezentând cuantumul daunelor materiale și morale, achitate în parte de acesta, înainte de începerea urmăririi penale și a procesului penal, pot fi obținute în temeiul unui contract de tranzacție, ce reprezintă titlu executoriu”.

A dispune, prin sentința penală de condamnare, obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale, rămase neachitate, în sumă de 20.000 lei, ar însemna ca părțile vătămate să posede două titluri executorii pentru aceeași obligație, ceea ce este inadmisibil.

Nu în ultimul rând, pentru ca tranzacția să-și producă în plenitudine efectele, ea trebuie să fie transcrisă în dispozitivul hotărârii judecătorești, mențiune respectată în prezenta cauză. Prin tranzacție, litigiul este stins, așa încât, instanța se dezînvestește. în speță, este de remarcat că sesizarea instanței de fond a avut loc la 17 martie 2011 de către procuror, când sub aspect civil contractul de tranzacție întocmit la 24 noiembrie 2009 își produsese deja în parte efectele, prin remiterea de către inculpat în favoarea părților civile a sumei de 30.000 lei, din totalul de 50.000 lei la care se obligase.

Câtă vreme în contractul de tranzacție atașat dosarului este menționat că acesta constituie titlu executoriu, actul are forță executorie, așa încât, în temeiul acestui titlu, se poate recurge la executarea silită, fără a fi necesară obținerea unei hotărâri de condamnare.

Pentru motivele ce preced, recursul părților civile apare ca nefondat și se va respinge ca atare, în baza art. 385 15 pct.1 lit. b) C.proc.pen.

(Judecător Delia Purice)