Judecătoria Huedin prin sentinţa penală nr.99 din 11 mai 2011, în baza art. 178 alin. 1 şi 2 C.Pen., cu aplicarea art. 320/1 C.Pr.Pen. şi art. 76 lit. d) rap. la art. 74 lit. a), b) şi c), a condamnat inculpatul G.D.F. la pedeapsa de: 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă comisă la data de 08.07.2009.
În baza art. 87 alin.l din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320/1 c.Pr.Pen., art. 76 lit. e) rap. la art. 74 lit. c), art. 78 rap. la art. 75 alin. 2 şi art. 80 C.Pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de: 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie a1coolică peste limita legală comisă la data de 19.05.2010.
În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C.Pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare care se sporeşte cu 4 luni, inculpatul urmând să execute în final 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.Pen.
În baza art. 81 şi 71 alin. final C. Pen. s-a suspendat condiţionat executarea atât a pedepsei principale, cât şi a pedepsei accesorii pe o durată de 3 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 CPen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C.Pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 şi 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C.Civ. s-au respins pretenţiile civile formulate de părţile civile H.A., şi H.A.F., împotriva inculpatului, constatând că între părţi s-a încheiat contractul de tranzacţie autentificat sub nr. 3864 din 24.11.2009 de BNP Asociaţi (…) prin care inculpatul s-a obligat să plătească părţilor civile suma de 50.000 lei, din care s-a achitat suma de 30.000 lei.
În baza art. 193 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata a câte 150 lei în favoarea părtilor civile H.A. şi H.A.F. cu titlul de cheltuieli judiciare parţiale.
In baza art. 191 alin. 1 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei, din care 2514,81 lei reprezintă costul rapoartelor de constatare medico-legale şi a buletinelor de analize toxicologice-alcoolemie.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În fapt, la data de 08.07.2009, în jurul orelor 09.14, organele de poliţie au fost sesizate despre faptul că în centrul localităţii Poieni, jud. Cluj, s-a produs un accident rutier grav soldat cu decesul unei persoane de sex feminin. Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a stabilit că accidentul a avut loc în centrul localităţii Poieni, pe DN 1 E 60, la km. 542+350 m, fiind implicat inculpatul G.D.F. care, în timp ce conducea autoutilitara marca MERCEDES BENZ din direcţia Huedin – Oradea, a părăsit banda sa de mers, a pătruns pe sensul opus de deplasare, ajungând pe trotuarul din dreptul magazinului „Poieniţa, lovind-o pe partea vătămată H.M.R., în vârstă de 43 de ani, care se afla în calitate de pieton pe trotuar. S-a stabilit că după ce a acroşat-o pe partea vătămată H.M.R., autoutilitara condusă de inculpatul G.D.F., şi-a continuat deplasarea, lovind un stâlp din beton, apoi a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia, aparţinând numitului P.D., care se afla în staţionare pe trotuar, iar apoi autoutilitara s-a oprit în zidul clădirii, aparţinând Cooperativei de Consum Poieni.
Numita H.M.R. a decedat la locul accidentului. Cadavrul victimei a fost depus la morga Spitalului orăşenesc Huedin, iar în urma efectuării necropsiei, s-a stabilit că moartea a fost violentă şi s-a datorat unei anemii acute în cadrul unei hemoragii interne, secundară unui politraumatism cu rupturi viscerale multiple, iar leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin mecanism de lovire, basculare şi proiectare.
După producerea accidentului inculpatul G.D.F. a fost testat cu aparatul etilotest, constatându-se că nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, fiindu-i recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1965 din 15.07.2009, al IML Cluj-Napoca, rezultând că acesta nu se afla sub influenta băuturilor alcoolice, alcoolemia fiind 0 (zero) grame la mie.
Încercând să explice cauza accidentului inculpatul a declarat că s-a angajat în depăşirea unei căruţe, după care nu şi-a dat seama cum a ajuns pe acostamentul celuilalt sens de mers, unde a accidentat-o pe partea vătămată. Organele de urmărire penală au stabilit că acesta nu fusese angajat în depăşirea vreunei căruţe.
Fiind audiat în data de 12.08.2010 inculpatul G.D.F. a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, depunând mai multe acte medicale din care a rezultat că a fost internat în unităţi medicale psihiatrice. Din raportul de constatare medico-legală nr. 7263/IV/b1l09 din 15.11.2010 al IML Cluj-Napoca a rezultat că inculpatul G.D.F. prezintă diagnosticul: “Tulburare organică a personalităţii”, însă comisia a apreciat că avea discernământ prezent la data comiterii faptelor.
II. La data de 19.05.2010 inculpatul G.D.F. s-a deplasat de la domiciliul său cu autoturismul marca FIAT DUCATO din com. Poieni, în com.Mărgău, sat Doda Pilii, având de rezolvat unele probleme pentru firma la care este administrator, ocazie cu care a consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 17.00 inculpatul G.D.F. a urcat la volanul autoturismului, pentru a se îndrepta spre domiciliul său, iar în timp ce circula pe DJ 108 C, din localitatea Răchitele, la orele 17.30, a fost oprit pentru control de organele de poliţie. Întrucât inculpatul G.D.F. emana miros de alcool şi a recunoscut că consumase băuturi alcoolice, a fost testat cu aparatul etilotest, aparatul indicând valoarea de 0.55 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care acesta a fost condus la Spitalul orăşenesc Huedin, unde i-au fost recoltate 2 probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prima probă la orele 18.35, iar cealaltă probă la orele 19.35.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1285/ 27.05.2010, al IML Cluj- Napoca, a rezultat că inculpatul G.D.F. avea o alcoolemie de 1 gr.%o la prima probă şi 0,85 gr.%o la cea de-a doua probă. Inculpatul G.D.F. a solicitat efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei care să stabilească alcoolemia din momentul conducerii autoturismului. Potrivit raportului de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei cu nr. 608/IXId/21 din 10.02.2011 al IML Cluj-Napoca “calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, la care s-a ţinut cont de faza toxicocinetică a alcoolului în organism, de alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat, cât şi de intervalul de timp scurs între evenimentul rutier şi prima recoltare, indică pentru ora evenimentului rutier, o alcoolemie a numitului G.D.F., mai mare de 0,80 gr.%0 apropiată de 1,15 gr. %0, ce este consecinţa unui consum de alcool mai mare decât cel declarat”.
În drept, fapta inculpatului G.D.F., care la data de 08.07.2009, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes Benz, în localitatea Poieni, din direcţia Huedin – Oradea, a părăsit banda sa de mers, ajungând pe trotuarul din faţa magazinului „Poieniţa”, situat în partea stângă a sensului său de deplasare, unde a lovit-o pe partea vătămată H.M.R., care a decedat la scurt timp, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 178 alin. 1 şi 2 CPen., faptă pentru care instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.
Culpa inculpatului constă în încălcarea prev. art. 101 alin. 3 lit. d) din OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, potrivit căruia conducătorului de vehicul îi este interzis să circule pe sensul opus cu excepţia cazului în care efectuează regulamentar manevra de depăşire şi prev. art. 35 alin.l din acelaşi act normativ potrivit căruia participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice private.
Fapta aceluiaşi inculpat care la data de 19.05.2010, deşi consumase băuturi alcoolice, a plecat din com.Mărgău, sat Doda Pilii, la volanul autoturismului marca FIAT, pentru a ajunge la domiciliul său în com.Poieni, şi fiind oprit pentru control pe DJ 108 C, din localitatea Răchiţele, s-a stabilit că avea alcoolemia peste limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.l din OUG 195/2002, faptă pentru care instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an Închisoare.
La individualizarea şi dozarea pedepselor instanţa a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziţia sinceră a inculpatului, repararea parţială a prejudiciului, împrejurări care constituie circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a, b şi c c.pen., dar şi culpa exclusivă în producerea accidentului rutier.
Pe de altă parte instanţa a apreciat că la dozarea pedepsei pentru cea de-a doua infracţiune se poate reţine în sarcina inculpatului ca şi circumstanţă agravantă împrejurarea că deşi comisese un accident rutier cu consecinţe grave, nerespectând dispoziţiile OUG 195/2002, acesta a ignorat a doua oară dispoziţiile Codului rutier, conducând un autoturism după ce a consumat alcool, iar alcoolemia s-a situat peste limita legală.
De asemenea s-a făcut aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.Pr.Pen., text introdus prin Legea 202/2010, care prevede că instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Or, inculpatul beneficiază de această prevedere legală întrucât până la începerea cercetării judecătoreşti, a declarat personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În cauză sunt întrunite condiţiile concursului real de infracţiuni, acestea fiind săvârşite de inculpatul G.D.F. înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
În consecinţă instanţa, în baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C.Pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni Închisoare care se va spori cu 4 luni, inculpatul urmând să execute în final 1 an şi 6 luni Închisoare.
Instanta, în baza art. 71 C.Pen. şi văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunţată în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C.Pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalităţii de a pedepsei, reţinând ca sunt întrunite dispoziţiile art. 81 alin. 1 lit. a şi b c.Pen. şi apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim privativ de libertate instanţa, în baza art. 81 şi 71 alin. final C.Pen. s-a suspendat condiţionat executarea atât a pedepsei principale, cât şi a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 C.Pen.
În baza art. 359 c.Pr.Pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C.Pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 15 alin. 2 C.Pr.Pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. În cursul urmăririi penale numiţii H.A. şi H.A.F., soţul respectiv fiica victimei H.M.R., au declarat că îşi vor formula pretenţiile civile împotriva inculpatului, în faţa instanţei de judecată.
În cursul judecării cauzei, în termenul legal, H.A. şi H.A.F. s-au constituit părţi civile, solicitând obligarea inculpatului şi a Asociaţiei Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata sumei de 20.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale şi materiale şi 500 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 15 alin. 1 C.Pr.Pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente.
Instanţa a reţinut că în procesul penal acţiunea civilă, având acelaşi izvor ca şi” acţiune a penală, nu poate avea ca şi obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracţiune, cu îndeplinirea următoarelor condiţii: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracţiune şi persoana vătămată să declare că înţelege să devină parte vătămată.
În privinţa despăgubirilor civile instanţa a constatat că între H.A. şi H.A.F., pe de o parte, şi inculpatul G.D.F., de cealaltă parte, s-a încheiat un contract de tranzacţie prin care inculpatul se obliga să plătească moştenitorilor defunctei H.M.R. suma de 50.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale şi materiale, din care suma de 30.000 de lei s-a achitat la data încheierii contractului, 24.11.2009, iar restul de 20.000 de lei urmau a fi achitaţi până la data de 01.12.2010. Această convenţie a fost autentificată prin încheierea de autentificare nr. 3864 din 24.11.2009 la BNP Asociaţi (…).
Aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu autoutilitara marca Mercedes condusă de inculpatul G.D.F. nu mai avea încheiată valabilă de răspundere civilă auto aceasta expirând la data de 29.02.2009. În consecinţă a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii potrivit Deciziei nr. III/2010 pronunţată în interesul legii de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asociaţia a depus în cauză note scrise în care a invocat excepţia puterii de lucru judecat a tranzacţiei intervenite între H.A. şi H.A.F., pe de o parte, şi inculpatul G.D.F., solicitând respingerea acţiunii civile formulate de părţile civile.
Pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunţată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 C.Civ. trebuie să existe tripla identitate de persoane, obiect şi cauză. Or, tranzacţia este potrivit art. 1704 C.Civ. un contract, şi chiar în măsura în care este încheiată în cursul unui proces actul instanţei nu este o veritabilă hotărâre judecătorească întrucât instanţa nu ,judecă”, ci doar constată voinţa părţilor. Drept urmare cu toate că tranzacţia are puterea unei sentinţe neapelabile, forţa nu se confundă cu puterea de lucru judecat.
Tranzacţia, fiind esenţialmente un contract încheiat între anumite părţi, potrivit principiului relativităţii efectelor contractului rezultat din interpretarea dispoziţiilor art. 969 şi art. 973 C.Civ. produce efecte numai între părţile contractante, în sensul că el nu poate da naştere la obligaţii şi la drepturi în sarcina şi respectiv în favoarea altor persoane (res interalios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest).
În speţă H.A., H.A.F., persoane cu capacitate de exerciţiu deplină, şi inculpatul G.D.F. s-a încheiat contractul de tranzacţie la data de 24.11.2009, înainte de a fi începută urmărirea penală, aceştia alegând să stingă acţiunea civilă care putea fi alăturată acţiunii penale, iar la încheierea convenţiei Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii nu a fost parte. Aşadar părţile din latura civilă a cauzei au evaluat anticipat prejudiciul civil cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului, fiind achitată parţial suma convenită. Instanţa apreciază că părţile civile nu pot alege să ignore efectele obligatorii ale tranzacţiei pentru că, pe de o parte, s-ar putea ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză, iar pe de altă parte beneficiază deja de un titlu executoriu potrivit art. 66 din Legea 36/1995 care poate fi adus la îndeplinire voluntar sau, în caz de nevoie, prin executare silită a debitorului. Doctrina şi jurisprudenţa au statuat că victima nu are dreptul, în cazul aceleiaşi fapte ilicite şi prejudiciabile, să obţină două reparaţii, una pe temei contractual şi alta pe temei delictual sau de a invoca simultan atât norme din materia răspunderii contractuale, cât şi normele răspunderii delictuale.
Pentru aceste considerente instanţa în baza art.14 şi 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C.Civ. a respins pretenţiile civile formulate de părţile civile H.A. şi H.A.F., constatând că între părţi s-a încheiat contractul de tranzacţie autentificat sub nr. 3864 din 24.11.2009 prin care inculpatul s-a obligat să plătească părţilor civile suma de 50.000 lei, din care s-a achitat suma de 30.000 lei.
Părţile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare făcute de acestea în procesul penal.
Având în vedere chitanţele depuse la dosar care atestă achitarea sumei totale de 500 lei onorariu avocaţial, reţinând că pretenţiile civile nu au fost admise, părţile vătămate având însă dreptul de a beneficia de asistenţă juridică în cursul judecării cauzei, văzând prevederile art. 193 C.Pr.Pen. şi art. 274 şi urm. C.Pr.Civ. instanţa a obligat inculpatul la plata a câte 150 lei în favoarea părţilor civile H.A. şi H.A.F. cu titlul de cheltuieli judiciare parţiale.
Ca o consecinţă a condamnării instanţa în baza art. 191 alin. 1 C.Pr.Pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei, din care 2514,81 lei reprezintă costul rapoartelor de constatare medico-legale şi a buletinelor de analize toxicologice-alcoolemie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs părţile civile H.A. şi H.A.F. solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea soluţiei judecătoriei şi rejudecând, a se dispune obligarea inculpatului G.D.F. la plata despăgubirilor civile – daune materiale şi morale – rămase neachitate, în sumă de 20.000 lei; obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare suportate de părţile civile în recurs în sumă de 500 lei; obligarea părţii responsabile civilmente Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii să plătească în favoarea recurenţilor daune morale şi materiale în sumă de 20.500 lei şi suportarea de către inculpat şi a părţii responsabile civilmente a plăţii cheltuielilor judiciare ocazionate de recursul părţilor civile.
În esenţă, părţile civile au promovat prezentul recurs întrucât inculpatul G.D.F. nu şi-a onorat în totalitate obligaţiile asumate prin contractul de tranzacţie depus la fila 7 din dosarul instanţei, din care rezultă că la 24 noiembrie 2009, înainte de începerea urmăririi penale împotriva sa, pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1 şi 2 C.pen.şi conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, acesta şi-a asumat răspunderea de a plăti recurentelor suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale şi materiale, din care 30.000 lei s-au achitat la data autentificării contractului, respectiv a prezentării părţilor în faţa notarului public, 24 noiembrie 2009, urmând ca restul de 20.000 lei să se achite până la 1 decembrie 2010.
Din cuprinsul tranzacţiei rezultă că aceasta constituie titlu executoriu, conform art.66 din Legea 36/1995.
Având în vedere că inculpatul nu şi-a onorat obligaţia asumată de a plăti şi diferenţa de 20.000 lei către părţile civile, până la 1 decembrie 2010, acestea au promovat prezentul recurs.
Prin sentinţa penală 99 din 11 mai 2011 Judecătoria Huedin a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, aceea de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1 şi 2 C.pen.şi conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, iar cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, a respins pretenţiile civile formulate de părţile civile H.A. şi H.A.F. în cursul procesului penal, constatând că între părţi s-a încheiat contractul de tranzacţie autentificat sub nr.3864 din 24.11.2009 prin care inculpatul s-a obligat să le achite acestora ca efect al decesului victimei H.M.R., suma de 50.000 lei, din care s-a achitat efectiv suma de 30.000 lei.
Contractul de tranzacţie a fost încheiat între inculpat şi părţile civile la 24 noiembrie 2009, înainte de începerea urmăririi penale împotriva acestuia de către Parchet.
Curtea examinând cele solicitate de către recurenţi, ajunge la următoarele constatări:
Conform practicii constante a instanţei supreme „nu este admisibilă formularea unei noi acţiuni civile în procesul penal, în condiţiile în care pretenţiile părţii prejudiciate de infracţiunea comisă de inculpat, reprezentând cuantumul daunelor materiale şi morale, achitate în parte de acesta, înainte de începerea urmăririi penale şi a procesului penal, pot fi obţinute în temeiul unui contract de tranzacţie, ce reprezintă titlu executoriu”.
A dispune, prin sentinţa penală de condamnare, obligarea inculpatului la plata daunelor materiale şi morale, rămase neachitate, în sumă de 20.000 lei, ar însemna ca părţile vătămate să posede două titluri executorii pentru aceeaşi obligaţie, ceea ce este inadmisibil.
Nu în ultimul rând, pentru ca tranzacţia să-şi producă în plenitudine efectele, ea trebuie să fie transcrisă în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, menţiune respectată în prezenta cauză. Prin tranzacţie, litigiul este stins, aşa încât, instanţa se dezînvesteşte. În speţă, este de remarcat că sesizarea instanţei de fond a avut loc la 17 martie 2011 de către procuror, când sub aspect civil contractul de tranzacţie întocmit la 24 noiembrie 2009 îşi produsese deja în parte efectele, prin remiterea de către inculpat în favoarea părţilor civile a sumei de 30.000 lei, din totalul de 50.000 lei la care se obligase.
Câtă vreme în contractul de tranzacţie ataşat dosarului este menţionat că acesta constituie titlu executoriu, actul are forţă executorie, aşa încât, în temeiul acestui titlu, se poate recurge la executarea silită, fără a fi necesară obţinerea unei hotărâri de condamnare.
Pentru motivele ce preced, recursul părţilor civile apare ca nefondat şi se va respinge ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen. (Judecător Delia Purice)
