Art.320/1 Cod procedură penală
Decizia nr.1470 din 8 noiembrie 2011 a
Referitor la aplicarea dispoziţiilor art.320/1 Cod procedură penală, se constată că prin O.U.G. nr.121 din 22.12.2011 în articolul XI, capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale s-a decis că, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art.320/1 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezente ordonanţe de urgenţă.
Cum posibilitatea de a beneficia de această cauză de reducere a pedepsei există în cauzele aflate în curs de judecată, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal, rezultă că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute de art.461 Cod procedură penală, iar dispoziţiile art.320/1 Cod procedură penală introduse prin Legea nr.202/2010 nu sunt incidente în cauză.
(Decizia penală NR.394/R din data de 03 mai 2012)
Prin sentinţa penală nr. 39 din 21 martie 2012, Tribunalul Vâlcea, a respins ca neîntemeiată contestaţia la formulată de contestatorul – condamnat ., împotriva sentinţei penale nr. 7/29 ianuarie 2003 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute de art.461 Cod procedură penală, pentru că dispoziţiile art.3201Cod procedură penală introdus prin Legea nr. 202/2010 nu sunt incidente în cauză.
Prin decizia penală nr.394/R din 3 mai 2012, Curtea de Apel Piteşti, a respins, ca nefondat, recursul contestatorului – condamnat reţinând următoarele:
Prin sentinţa penală nr.7/ din 20.01.2003, rămasă definitivă prin respingerea recursului, Tribunalul a condamnat pe contestator la pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de înşelăciune.
Sentinţa a fost menţinută prin decizia nr.159/A/10.06.2003 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat împotriva deciziei penale a Curţii de Apel Piteşti de către ÎCCJ.
Referitor la aplicarea dispoziţiilor art.320/1 Cod procedură penală, se constată că prin O.U.G. nr.121 din 22.12.2011 în articolul XI, capitolul Dispoziţii tranzitorii şi finale s-a decis că, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art.320/1 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezente ordonanţe de urgenţă.
Cum posibilitatea de a beneficia de această cauză de reducere a pedepsei există în cauzele aflate în curs de judecată, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal, rezultă că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute de art.461 Cod procedură penală, iar dispoziţiile art.320/1 Cod procedură penală introduse prin Legea nr.202/2010 nu sunt incidente în cauză.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile Deciziei nr.1470 din 8 noiembrie 2011, instanţa constituţională constatând că art.320 /1 din Codul de procedură penală este neconstituţional în măsura în care nu permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Acest fapt ţine de respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă judecării.
