Cu privire la obligatia de verificarea temeiniciei si legalitatii arestarii preventive a inculpatului C. I. R. inauntrul termenului de 60 de zile prevazut de art.3002 rap. la art. 160b C.p.p. Tribunalul Olt prin incheierea din 27 oct. 2911 pronuntata in dosarul nr. 5318/104/2010 a constatat ca aceasta a incetat de drept si totodata ca aceasta obligatie a ramas fara obiect.
Pentru concluzia de mai sus instanta a retinut mai multe argumente.
In dosarul cu nr. 5318/104/2010 aflat pe rolul Tribunalului Olt cu privire la inculpatul C I R s-a dispus masura arestarii preventive de catre Tribunalul Dolj prin incheierea cu nr. 16 din 5.10 2010 pronuntata in dosarul nr. 12222/63/2010, cu mentiunea ca masura nu a fost pusa in decat la data de 18 iulie 2010 de catre autoritatile italiene pe baza unui mandat european de arestare.
Cu dosarul mentionat cu nr. 5318/104/2010 Tribunalul Olt a fost sesizat de procurorii DIICOT la data de 23.12.2010 iar, ca urmare, in aceasta cauza s-a procedat la verificarea arestarii preventive la primirea dosarului la instanta si apoi la cea periodica inauntrul termenului de 60 de zile , cu mentiunea ca incheierea din 27 mai 2011 pronuntata de Tribunalul Olt prin care se mentinea arestarea preventiva pentru acest inculpat a fost casata de Curtea de apel Craiova prin decizia nr. 940/ 1 iunie 2011 pronuntata in dosarul nr. 5318/104/2010 sub aspectul dispozitiei de mentinere a arestarii preventive a acestui inculpat pe considerente tinand de faptul canu este incidenta obligatia de a face aceasta verificare in cazul dat al inculpatului pentru care masura nu a fost pusa in executare. Este de retinut ca ulterior o cerere a inculpatului depusa in dosar la data de 10.08.2011 prin care se solicita sa se constate ca a incetat de drept masura arestarii sale preventive ca urmare a depasirii termenului de 60 de zile a fost admisa de Tribunalul Olt prin incheierea pronuntata la data de deoarece intre timp ca urmare a acestei casari acesta s-a implinit, dar si aceasta a fost casata de Curtea de apel Craiova prin decizia din 25 august 2011 pronuntata in dosarul nr. 5318/104/2010. Ca urmare, nu s-a mai procedat de Tribunalul Olt ulterior datei de 27 mai 2011 la verificarea periodica a arestarii acestui inculpat ci a fost pusa in dezbatere la termenul din data de 25 oct. 2011,in conditiile in care la termenul din data de 10 oct. 2011 s-au amanat procedurile judiciare pentru a se indeplini obligatii vizand dreptul la aparare prin comunicarea rechizitoriului catre inculpat care a fost prezentat instantei.
Se mai retine ca potrivit adresei M.A.I. Centrul de cooperare politieneasca internationala Biroul SIRENE din 28 sept. 2011 cu nr. 3215298/D.G.F.SID la data de 26 sept. 2011 acest inculpat a fost predat de autoritatile italiene unei escorte a politiei romane in baza mandatului european de arestare nr. 5 emis de Tribunalul Dolj si a fost incarcerat in aceiasi zi in arestul D.G.P. a mun. Bucuresti.
Se mai retine ca potrivit adresei fara data referitoare la dosarul nr. 12222/63/2010 emisa de Tribunalul Dolj ,sectia de minori si familie se comunica faptul ca s-a procedat de instanta din cadrul acestui tribunal si s-a consemnat in incheierea de sedinta la indeplinirea obligatiilor prevazute de art. 150 alin. 2 si art. 152 alin. 4 C.p.p. si totodata se ,,constata ca termenul de 30 de zile pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului C. I. R. curge incepand cu data de 26.09.2011 si pana la data de 25.10.2011 “.
Instanta investita cu judecata cauzei din cadrul Tribunalul Olt in sedinta din data de 25 oct. 2011 a constatat, dupa dezbateri adecvate, ca termenul de 30 de zile invocat in incheierea de sedinta din data de 26.09.2011 a Tribunalului Dolj mentionat in adresa emisa in dosarul nr. 12222/63/2010 nu este in conformitate cu continutul normelor de procedura in materie penala si ca urmare nu poate da nastere la obligatii pentru mai multe considerente. Astfel :
1.potrivit art. 149 alin. 1 C.p.p. ,,durata arestarii preventive a inculpatului IN CURSUL URMARIRII PENALE nu poate depasi 30 de zile….” iar acest termen ,, curge … in cazul in care arestarea a fost dispusa in lipsa acestuia … de la data punerii in executare a mandatului de arestare”. Ori dupa cum se observa acest termen la care face referire incheierea Tribunalului Dolj este incident doar in cursul urmaririi penale deci nu si in cazul nostru in care inca din 23 dec. 2010 ca urmare a sesizarii instantei ne aflam in faza de judecata.
2. instanta din cadrul Tribunalului Dolj si-a depasit prin aceasta constatare competentele care erau decat cele referitoare la indeplinirea obligatiilor prevazuite de art. 150 alin. 2 si art. 152 alin. 4 C.p.p. si anume limitate doar la ascultarea inculpatului
3. pentru Tribunalul Olt ca prima instanta, investita cu judecata cauzei,in baza art. 3002 rap. la art. 160b Cpp , obligatia de verificare periodica in cursul judecatii a arestarii preventive a acestui inculpat este afectata de un termen de 60 de zile care nu distinge sub aspectul situatiei daca masura procesuala a fost pusa sau nu in executare.Mai mult, aceasta obligatie are valoare de norma FUNDAMENTALA ,deci cu forta juridica superioara, deoarece art. 23 alin. 6 din CONSTITUTIE reia identic in continut normele de procedura aratate (,,In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile legii, sa verifice periodic, si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea in libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate”). Acest termen se calculeaza potrivit interpretarii logice a textului,de la data verificarii anterioare a acestei masuri preventive.
Pentru a se evita pe viitor sa se faca astfel de confuzii asupra termenelor incidente asupra obligatiei de verificare in cursul judecatii a arestarii preventive consider ca se impune sa se schimbe practica judiciara in sensul de a se admite ca EXISTA OBLIGATIA DE VERIFICARE PERIODICA IN TERMENUL PREVAZUT DE ART. 3002 RAP. LA ART. 160B Cpp, inclusiv in cazul in care masura preventiva nu a fost executata.
In acest sens sunt mai multe argumente :
1.normele mentionate ale art. 3002 C.p.p. si art. 160b C.p.p. nu disting asupra situatiei inculpatului de a fi incarcerat sau nu atunci cand impun in cursul judecatii obligatia de verificare inauntrul termenului de 60 de zile.Ori daca organele judiciare trec la o interpretare restrictiva a normei legale, in sensul de a-l exclude pe inculpatul neincarcerat de la verificarea masurii preventive a arestarii rezulta ca nu respecta litera si spiritul acesteia dar ,mai mult, ca ii incalca drepturile procesuale care ii garanteaza conform art. 5 alin. 2 C.p.p. libertatea prin dispozitia ca nici o persoana sa nu fie arestata sau privata de libertate in alt mod …decat in cazurile si conditiile prevazute de lege care are si forta juridica superioara de norma fundamerntala in raport de prevederile art. 23 alin. 2 din Constitutie(,, Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.”) .De aceea, consider ca a nu se proceda la verificarea periodica in limita termenului de 60 de zile a arestarii preventive a acestui inculpat reprezinta o incalcare a libertatii acestuia de a nu fi mentinut in arest preventive decat in cazurile si conditiile prevazute de lege.
2.ceea ce se verifica in baza acestor obligatii este masura preventiva din punct de vedere juridic sub aspectul concordantei sale cu situatia de fapt si de drept sub toate aspectele (ce constituie obiect al acestei verificari) iar nu daca in fapt masura preventiva a fost executata. Asa fiind ,argumentul invocat de Curtea de apel Craiova,sectia penala si pentru cauze cu minori in decizia nr. 940 din 1 iunie 2011 in sprijinul opiniei sale potrivit caruia doar in cazul in care masura preventiva ar fi pusa in executare ar fi incidente institutiile juridice privind inlocuirea ,revocarea , mentinerea si incetarea de drept a arestarii preventive consider ca este neconcludent deoarece, in raport de cele mentionate sub aspectul obiectului acestei verificari , aceste institutii juridice sunt pe deplin aplicabile in cazul unui inculpat neincarcerat.
3.casarea de catre Curtea de apel Craiova a incheierii din data de 27 mai 2011 pronuntata de Tribunalul Olt a determinat ca sub aspectul calculului termenului de 60 de zile de verificare periodica a arestarii preventive in cursul judecatii a acestei masuri preventive sa existe dubii asupra termenului de raportare de la care curge acesta. Se pune astfel intrebarea daca acest termen trebuie calculat de la data de 18 iulie 2011 cand mandatul european de arestare a fost executat de autoritatile italiene sau de la data de 26 iulie 2011 cand acesta a fost predat Politiei romane ori potrivit celor sustinute de Tribunalul Olt de la data ultimei verificari facute de instanta.Evident ca un astfel de dubiu putea si trebuie sa fie eliminat prin admiterea in practica judiciara a incidentei obligatiei de verificare a arestarii preventive, inclusiv in cazul inculpatului neincarcerat, prin raportare la termenul verificarii anterioare.
4. intelesul notiunii de ,,inculpat arestat” la care se refera ipoteza normei de procedura de la art. 3002 Cpp, care este unul din cele in care se afla sediul acestei obligatii de verificare a arestarii preventive , este acela de inculpat fata de care s-a luat masura arestarii preventive indiferent daca s-a pus sau nu in executare aceasta masura atata timp cat ,dupa cum s-a aratat, ceea ce se verifica este masura procesuala sub aspectul concordantei cu cazurile de arestare preventiva prevazute de art. 143 rap. la art. 148 alin. 1 Cpp, adica temeinicia si legalitatea acesteia.In plus, a nu se proceda la aceasta verificare inseamna a-l priva pe inculpatul neincarcerat de dreptul de a-i fi verificata de instanta masura preventiva ,ceea ce inseamna de fapt de a-I refuza dreptul de ACCES LA JUSTITIE.
5.este adevarat ca atata timp cat masura arestarii preventive nu a fost pusa in executare trebuie admis ca dreptul la libertate al inculpatului a fost atins in masura mai mica decat in cazul contrariu, insa existenta vatamarii nu poate fi negata atata timp cat o astfel de masura preventiva privativa de libertate a fost pronuntata. Aceasta nu inseamna insa ca dreptul de a pretinde executarea de catre instanta a obligatiei de verificare a temeiniciei si legalitatii arestarii preventive,eventual prin reprezentantii sai , nu este actual si exigibil.
6.existenta unei reglementari la art. 149 alin. 1 Cpp care exclude ,in cursul URMARIRII PENALE, pe procuror de la obligatia de a cere prelungirea duratei de pana la 30 de zile a arestarii preventive ,in cazul in care arestarea a fost dispusa in lipsa inculpatului,pana la prinderea sa, prin dispozitia ca acest termen sa curga de la data punerii in executare a mandatului de arestare preventiva pleaca de la premisa neacceptata de legiuitor la data edictarii acestei norme ca este posibil ca sustragerea de la arestare a inculpatului sa ajunga chiar pana in faza de judecata. Dar ,mai mult,lipsa unei prevederi exprese care sa excluda de la acesata verificare, in cursul judecatii, pe inculpatul fata de care s-a dispus arestarea dar neincarcerat nu poate duce decat la concluzia ca intentia legiuitorului a fost aceea ca si fata de acesta sa opereze indeplinirea de catre instanta a obligatiei mentionate
7.continuarea practicii criticate consider ca asigura incalcarea nu numai a formelor procedurale ci mai ales a fondului cauzei care este garantarea libertatii persoanei.
In raport de cele mentionate se retine ca la data 25 iulie 2011 s-a implinit termenul de 60 de zile de verificare a arestarii preventive prevazut de art. 3002 rap. la art. 160b Cpp ,calculat de la data de 27 mai 2011 la care s-a facut verificarea anterioara (sau, in ipoteza ca incheierea data de Tribnalulul Olt a fost casata de Curtea de apel Craiova, la data de 27 mai 2011 calculata fata de verificarea anterioara din 29 martie 2011 ) iar neindeplinirea obligatiei de vrificare a arestarii inauntrul acestuia este prevazuta conform art. 140 alin. 1 litera a C.p.p. drept cauza de incetare de drept a acestei masuri preventive.De aceea , s-a constatat ca a incetat de drept masura preventiva a arestarii inculpatului Cocirlau Ion Robertin iar ,ca urmare ,ca obligatia in chestiune este fara obiect.
In plus, consider ca dispozitia din 25 oct. 2011 de amanare a pronuntarii asupra obligatiei de verificare a arestarii preventive a inculpatului neincarcerat la data de 27 oct. 2011 se incadreaza in prevederile legale, cu atat mai mult cu cat in cauza se pun probleme de drept controversate,dupa cum s-a mentionat.
Data publicarii pe portal: 03.12.2011
