In motivarea apelului, inculpatul susţine ca nu se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost condamnat in prima instanţa.
In cursul cercetării judecătoreşti în apel, s-a asigurat asistenta juridica din oficiu pentru inculpat.
Inculpatul a dat declaraţie în fata instanţei de control judiciar..
Analizând actele si lucrările dosarului, Tribunalul retine următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa penală nr. 537/20.11.2008 pronunţata de Judecătoria Reghin in Dos nr. 1725/289/2008., instanţa în baza art.197 alin.1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul XX, la o pedeapsă de 4 ani şi 7 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal.
In baza art. 192 alin. 2 cod penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, cu reţinerea art. 37 lit. a cod penal.
In baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. g, i cod penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, cu reţinerea art. 37 lit. a cod penal.
In baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b cod penal inculpatul urmează să execute pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare.
In baza art. 61 alin. 1 cod penal, a menţinut liberarea condiţionată privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 64 de către Judecătoria Zalău.
In baza art. 71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b cod penal pe durata executării pedepsei principale.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi deduce din pedeapsa aplicată pedeapsa reţinerii şi a arestului preventiv, respectiv perioada 7.06.2008- 20.11.2008.
In baza art. 14 şi art. 346 cod procedură penală, raportat la art. 998 şi următoarele a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă XX.
A respins acţiunea civilă formulată de către partea civilă Xx, xx, jud. Mureş, ca nedovedită.
In baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in sumă de 460 lei din care suma de 200 lei se va vira către Baroul Mureş cu titlu de onorariu avocat din oficiu, pentru ambele faze procesuale.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
În fapt, în noaptea de 6/7.06.2008 inculpatul, fără drept, a pătruns în curtea şi apoi, forţând uşa, în locuinţa părţii vătămate Xxdin localitatea Lefaia, după care prin violenţă şi ameninţare a întreţinut, împotriva voinţei acesteia, raport sexual, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile îngrijiri medicale.
În cursul aceleiaşi nopţi de 6/7.06.2008, inculpatul, prin efracţie, a pătruns în casa de vacanţă aparţinând părţii vătămate Xxdin localitatea Lefaia, de unde, dintr-o sticlă (pet) de 2 l din plastic a consumat aproximativ 500 ml ţuică. (f.95-96)
Inculpatul nu a recunoscut ca a comis faptele nici in cursul urmăririi penale, şi nici in faza de cercetare judecătorească, insă fără putinţă de tăgadă intreg materialul probator administrat demonstrează faptul că inculpatul este cel care a comis faptele.
Astfel imediat după comiterea faptei lucrătorii de politie au identificat o persoană de sex masculin , in timp ce se deplasa spre localitatea Milăşel.
Persoana a fost legitimată insă a lut-o la fugă spre câmp, iar după o distanţă parcursă a abandonat rucsacul din piele aruncându-l intr-un tufiş. După alţi 3 km de urmărire, a fost identificată persoana ca fiind inculpatul acesta era desculţ şi fără şapcă in cap.
Pentru identificarea încălţămintei şi a şepcii abandonate lucrătorii de poliţie au procedat la căutarea acestora. Câinele de poliţie de urmărire a găsit obiectele acestea fiind aruncate intr-un tufiş. In rucsac s-a identificat şi un levier metalic şi un briceag, şi un radio cu lanternă.
Totodată câinele de urmărire preluând urme dinspre satul Milăşel înspre satul Lefaia, a intrat in curtea părţii vătămate, Xxaspect ce reiese din procesul verbal întocmit in cauză.
Din susţinerile părţii vătămate Xxa reieşit faptul că in cursul nopţii in timp ce dormea, prin fereastră a văzut in curte o lumină de culoarea roşie care se stingea şi se aprindea intermitent. După ce a intrebat cine este, imediat a fost forţată uşa de acces in locuinţă. Apoi aceasta a fost prinsă de gât şi lovită in zona feţei, a umărului şi ameninţată că va fi omorâtă.
Inculpatul in acest context împotriva voinţei părţii vătămate a întreţinut raport sexual cu aceasta.
Partea vătămată a mai arătat că din cauză întunericului şi a loviturilor aplicate nu a recunoscut-o pe partea vătămată, insă a descris-o ca având atletică, înălţimea de aproximativ 1,80 m, îmbrăcăminte de culoare închisă, iar pe cap purta o şapcă de culoare deschisă.
După comiterea faptei inculpatul a părăsit curtea prin escaladarea gardului din partea dreaptă, zonă înspre care au fost găsite îndreptate şi cele două urme de încălţăminte identificate de către organele de poliţie cu ocazia cercetării la faţa locului, aspecte ce rezultă din declaraţiile părţii vătămate susţinute in cursul urmăririi penale, şi in cursul cercetării judecătoreşti, filele 68, 69-70 şi 153, precum şi din procesele verbale de cercetare la faţa locului, filele25- 26, schiţa locului faptei, fila 27, planşele fotografice filele 30- 46, 48-50, raportul de constatare fila 53-54, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură traseologică fila 71, raportul de expertiză biocriminalistică fila74, raport medico legal de constatare, fila 75, procesul verbal de cercetare la faţa locului fila 94.
Instanţa a reţinut din cuprinsul înscrisurilor reţinute mai sus că fragmentul de încălţăminte ridicat din curtea interioară a imobilului părţii vătămate a fost creat de pantoful corespunzător piciorului stâng aparţinând inculpatului fila 56- 63.
Totodată partea vătămată prezintă leziuni la nivelul introitului vaginal, leziuni care pot sugera un raport sexual de dată recentă in raport cu data comiterii faptei.
Este evident că prezenţa urmelor de încălţăminte ale inculpatului in curtea părţii vătămate denotă că acesta nu este străin de acţiunea ce a avut loc in noaptea respectivă.
Partea vătămată in cursul cercetării judecătoreşti l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana ce a intrat in locuinţa sa in împrejurările descrise anterior, fila 153 din dosar.
Totodată aceasta a arătat că l-a văzut mai bine pe inculpat pe fereastră întrucât avea un obiect care lumina şi purta o şapcă pe cap.
Inculpatul a susţinut că nu-şi poate explica apariţia unei bucăţi de papuci in imobilul părţii vătămate, insă a susţinut că este hoţ de profesie, fila 151.
Martora Buta Maria, fila 193, este persoana care a văzut-o pe partea vătămată imediat după comiterea infracţiunii. Această martoră a descris starea in care se afla partea vătămată.
Privitor la cea de a doua infracţiune, instanţa reţine faptul că in cursul aceleiaşi nopţi inculpatul prin efracţie a pătruns in casa de vacanţă aparţinând părţii vătămate Xx, din localitatea Lefaia, de unde, dint-o sticlă de 2 litri din plastic a folosit o anumită cantitate.
Este adevărat că proba alcoolscop cu etilotestul din dotarea Poliţiei relevă drept rezultat 0,00 mg l alcool pur in aerul expirat, deci implicit faptul că acesta nu a consumat cantitatea de ţuică, insă atâta timp cât din raportul de constatare tehnico ştiinţifică de natură dactiloscopică nr. 164383 din data de 23.06.2008, rezultă faptul că urmele papilare identificate pe sticla de doi litri au fost create de impresiunile papilare ale degetului mare, arătător şi mijlociu de la măna dreaptă ale inculpatului, este evident ca acesta este autorul.
In opinia instanţei lipsa cantităţii de alcool se poate justifica fie prin trecerea conţinutului intr-o altă sticlă, fie prin aruncarea acestuia in curtea părţii vătămate.
Pentru cea de a doua faptă comisă instanţa a reţinut drept mijloace de probă plângerea şi declaraţia părţii vătămate, filele 95, 96, in cursul urmăririi penale, şi fila 192 in cursul cercetării judecătoreşti, planşa fotografică filele 97- 105, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură dactiloscopică filele 107- 115.
Fapta inculpatului, XX, care in noaptea de 6/7.06.2008 a pătruns fără drept in curtea şi locuinţa părţii vătămate XX, şi de a întreţine raport sexual cu aceasta prin lovire şi ameninţare întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 192 alin. 2 cod penal, art. 197 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
Fapta inculpatului care in aceeaşi noapte a sustras prin efracţie bunuri, din casa de vacanţă aparţinând părţii vătămate Xxin scopul însuşirii pe nedrept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit.g, i cod penal.
Aşa cum s-a arătat, faptele comise de către inculpat in contextul redat anterior sunt pe deplin probate cu mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior, probe ce se afla ataşate in dosarul de urmărire penală.
Din fisa de a inculpatului a reieşit că acesta a comis faptele reţinute mai sus in stare de recidivă postcondamnatorie.
Astfel prin sentinţa penală nr.64 a Judecătoriei Zalău a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 19.02.2008.
Inculpatul este cercetat şi in dosarul penal nr. 806 din 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de tâlhărie, fapte comise asupra a două părţi vătămate, in noaptea de 28, 29.05.2008.
S-a reţinut totodată că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 18 din data de 08.06.2008 a Judecătoriei Reghin, dosar nr.1313/289/2008 începând cu data de 08.06.2008 ora 13 până la data de 06.07.2008, după ce inculpatul a fost reţinut 24 de ore din data de 07.06.2008, ora 20,30, apoi prin încheierile ulterioare s-a dispus prelungirea măsurii preventive.
La operaţiunea de individualizare a pedepsei, instanţa a avut in vederea gradul concret de pericol social al faptelor determinat de împrejurările concrete in care acestea au fost comise, de comportamentul inculpatului manifestat in faza de cercetare penala precum şi in faza de cercetare judecătorească, gradul de pericol social ridicat, vârsta victimei, precum şi antecedenţa penală.
In contextul celor arătate, instanţa a apreciat ca prin aplicarea pedepsei constând în închisoare se va realiza in mod eficient scopul pedepsei sub ambele sale aspecte.
Aşa fiind şi totodată văzând şi disp.art.72 şi art.52 Cod penal, instanţa a condamna inculpatul după cum urmează: în baza art.197 alin.1 Cod penal, a condamnat pe inculpatul XX, la o pedeapsă de 4 ani şi 7 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal; în baza art. 192 alin. 2 cod penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, cu reţinerea art. 37 lit. a cod penal; în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. g, i Cod penal, a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, cu reţinerea art. 37 lit. a cod penal; în baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b cod penal inculpatul urmează să execute pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare; în baza art. 61 alin. 1 Cod penal, a menţinut liberarea condiţionată privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 64 de către Judecătoria Zalău; în baza art. 71 cod penal instanţa a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Totodată instanţa a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi va deduce din pedeapsa aplicată pedeapsa reţinerii şi a arestului preventiv, respectiv perioada 7.06.2008 – 20.11.2008.
Instanţa a reţinut faptul ca partea vătămata XX, s-a constituit parte civila in prezenta cauza, cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale pentru suferinţa cauzată.
In baza art. 14 şi art. 346 cod procedură penală, raportat la art. 998 şi următoarele Cod civil instanţa a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă Xx.
La aprecierea daunelor instanţa a avut in vedere trauma psihică suferită de către aceasta, precum şi faptul că datorită acţiunii inculpatului aceasta va fi marcată pe tot parcursul vieţii, iar potrivit dispoziţiilor art. 998 cod civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu este obligat al repara.
Cât priveşte cererea părţii vătămate Xx, de obligare a inculpatului la plata sumei de 130 lei reprezentând contravaloarea zarului de la uşă distrus in urma pătrunderii in casa de vacanţă şi a manoperei ocazionate de repararea acestuia, fila 96, instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de către partea civilă ca fiind nedovedită, întrucât potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Examinând apelul promovat, din prisma dispoziţiilor art.372 Cod pr. penală, art. 378 rap la art 197 alin 2 Cod pr. penală, instanţa de control judiciar îl găseşte fondat, pentru următoarele considerente.
Prin încheierea penală nr.20/CC din 03.07.2008 a Judecătoriei Reghin, judecătorul delegat, in persoana d-nei judecător Xxa dispus prelungirea cu 30 de zile a duratei măsurii arestării preventive a acuzatului, pe perioada cuprinsă între 07.07.2008 – 05.08.2008, conform prevederilor art.159 şi urm. Cod procedură penală.
Analizând actele dosarului de primă instanţă, observăm faptul că, la data de 25 iulie 2008, d-na judecător Xxa procedat la verificarea legalităţii si temeiniciei luării măsurii arestării preventive si a menţinut aceasta măsura, in baza disp art 300 ind 1 si 3 C pr pen.
La data de 8 septembrie 2008, acelaşi judecător care a dispus asupra cererii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, în faza de urmărire penală, respectiv d-na judecător Xx, deşi incompatibil în lumina art.48 lit.a Cod procedură penală, a procedat la efectuarea verificărilor prescrise de art.300 ind.2 rap la art 160 ind b. Cod procedură penală, a efectuat cercetarea judecătoreasca si a pronunţat sentinţa atacata.
În această situaţie, judecata în prima instanţa este lovită de o nulitate absolută dintre cele înscrise în art.197 alin.2 Cod procedură penală care poate fi invocata oricând în cursul procesului, chiar şi din oficiu. Actele efectuate de judecătorul incompatibil atrag nulitatea prevăzută de art.197 alin.2 Cod procedură penală, deoarece neregula semnalată atenuează echitatea procedurilor sub forma dreptului de a fi judecat de o instanţă care oferă garanţii solide de imparţialitate, cu implicaţii referitoare, deci, la compunerea completului de judecată.
Pentru aceste considerente, instanţa de control judiciar urmează sa admită apelul inculpatului, însa nu pentru motivele invocate, ci va constata nulitatea absoluta a hotărârii atacate, urmând sa o desfiinţeze integral si sa trimită cauza spre rejudecare.
Ultimul act valabil rămas, de la care va fi reluata judecata in fond, este Încheierea de şedinţa din 25 iulie 2008.
Cheltuielile judiciare aferente judecării apelului vor rămâne in sarcina statului.
Asupra măsurii arestării preventive a inculpatului, constatând si nulitatea încheierii din 8 septembrie 2008, pronunţata de judecătorul incompatibil Xx, prin care s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, acesta a rămas în detenţie nu în baza dispoziţiei instanţei din 08.09.2008, ci în baza dispoziţiei instanţei din 25.07.2008, când s-a procedat la verificarea legalităţii si temeiniciei măsurii si s-a menţinut arestarea preventiva, astfel ca, potrivit disp art 160 ind b C pr pen, cea de a 60-a zi de arest preventiv (ultima zi) cade în data de 22.09.2008, dată când, în lipsa valabilităţii încheierii din 8 septembrie 2008, măsura privativă de libertate a încetat de drept.
Pentru motivele prezentate, potrivit art.140 alin.1 lit.a rap la art 160 ind b alin 1 C.pr.pen., vom constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului Xxşi vom dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în alta cauza, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.19 din 08 iunie 2008, emis în baza încheierii penale nr.18/CC din 08 iunie 2008 pronunţată de judecătorul delegat de la Judecătoria Reghin, în dosarul nr.1313/289/2008.
