Judecătorul care a făcut parte din completul care a admis plângerea petenţilor, a desfiinţat ordonanţa şi rezoluţia atacată, şi a dispus reţinerea cauzei spre judecare de către instanţa de fond, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, a devenit incompatibil să judece cauza în apel deoarece şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză, fiind încălcate şi dispoziţiile privind separarea atribuţiilor funcţionale în cadrul procesului penal.
Secţia penală – Decizia penală nr. 7/07 ianuarie 2010
Prin sentinţa penală nr. 184/2009 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 934/176/2007 a fost condamnată inculpata T.E. pentru comiterea infracţiunilor de fals în declaraţii prev. de art. 292 Cp. şi de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 Cp.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile şi, în consecinţă, s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 350 lei reprezentând sumele dobândite de inculpată ca urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.
A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut în esenţă că inculpata a încheiat cu părţile vătămate C.V.C şi C.N. un contract de vânzare cumpărare în formă autentică având ca obiect un teren, fără a le aduce la cunoştinţă faptul că încheiase anterior un cu o altă persoană cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren, aspect ce a viciat consimţământul acestora cu privire la un aspect esenţial al contractului.
Cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii instanţa a stabilit că la data de 29.04.2002 inculpata T.E. a solicitat Comisiei de fond funciar Alba eliberarea unui nou titlu de proprietate asupra terenului în litigiu, invocând faptul că a pierdut exemplarul iniţial, împrejurare necorespunzătoare realităţii, întrucât aceasta a remis înscrisul numitului I.I.T. cu care încheiase antecontractul de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia aducându-i critici de netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia penală nr. 182/A/2009 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 934/176/2007 s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 184/2009 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 934/176/2007, a fost desfiinţată sentinţa atacată numai sub aspectul omisiunii reţinerii art. 13 Cp şi incidenţa acestuia asupra pedepselor accesorii şi procedând la o nouă judecată în aceste limite, s-a făcut aplicarea art. 13 Cp şi s-au înlăturat pedepsele accesorii aplicate inculpatei.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, criticând hotărârea atacată întrucât au fost încălcate dispoziţiile privind compunerea completului de judecată, existând un caz de incompatibilitate, deoarece judecătoarea L.C., care a făcut parte din completul de recurs care a admis recursul declarat de petenţii părţi vătămate, a casat sentinţa penală atacată şi a desfiinţat ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia şi a dispus ca instanţa de fond să aplice disp. art. 278 ind. 1 alin.8 lit.c Cod procedură penală, respectiv să reţină cauza spre rejudecare.
Parchetul a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 3 Cod procedură penală.
Din perspectiva cazului de casare invocat, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor şi materialului probator din dosar, Curtea a apreciat că recursul este fondat.
În conformitate cu disp. art. 47 alin.2 Cod procedură penală nu poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză.
Prin decizia nr. 15/22 mai 2006 a ÎCCJ – Secţiile Unite, judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre rejudecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia.
Prin decizia penală nr. 7/2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 772/107/2006 s-a admis recursul petenţilor C.V. şi C.N., a fost casată sentinţa penală atacată, fiind admisă plângerea formulată de petenţi împotriva rezoluţiei nr. 199/II/2/2006 şi a ordonanţei nr. 1647/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, pe care le-a desfiinţat şi a trimis cauza la instanţa de fond pentru a proceda la judecarea acesteia, potrivit art. 278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală.
Din completul de judecată care a pronunţat decizia penală nr. 7/2007 din dosarul nr. 772/107/2006 a Tribunalului Alba a făcut parte şi judecătoarea L.C., aceasta făcând parte şi din completul care a soluţionat ulterior apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 184/2009 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 934/176/2007 (hotărârea a fost pronunţată ca urmare a sesizării secundare a Judecătoriei prin decizia penală nr. 7/2007 a Tribunalului Alba).
Având în vedere considerentele de mai sus în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 2 lit.c Cod procedură penală Curtea a admis recursul parchetului, a casat hotărârea atacată şi a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Alba.