Opinie majoritară: Judecătorul ce a judecat în fond cauza, condamnând pe inculpat, nu este compatibil să judece aceeaşi cauză într-o cale extraordinară de atac (revizuire).
Opinie separată: Nu este incompatibil judecătorul care a soluţionat cererea de revizuire în primă instanţă, având în vedere că, până la momentul admiterii în principiu, judecătorul nu analizează fondul acesteia, ci numai dacă motivele invocate se încadrează sau nu în dispoziţiile art. 394 C.proc.pen., nefiind incidente prevederile art. 47-48 C.proc.pen. privind cazurile de incompatibilitate.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1146 din 3 noiembrie 2011
Prin sentința penală nr. 222 din 29.09.2011 a Judecătoriei Curtea de Argeș, în baza art. 403 alin. (3) C.proc.pen. raportat la art. 401 C.proc.pen., combinat cu art. 394 C.proc.pen., s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul C.M.C. împotriva sentinței penale nr. 98/13.04.2009 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 706/R/24.11.2009 a Curții de Apel Pitești.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că situația prezentată de revizuent în sensul reținerii declarației numitei T.V. nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., nefiind vorba de o împrejurare nouă, ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei.
în al doilea rând, nici împrejurarea că, în sediul poliției, revizuentul ar fi avut o altercație cu un polițist în seara comiterii infracțiunii și acel polițist ar fi presat-o pe partea vătămată să depună plângere împotriva lui nu constituie un motiv de revizuire reglementat de art. 394 C.proc.pen.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, hotărârea atacată fiind nelegală, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 47 alin. (1) C.proc.pen., privind incompatibilitatea.
Prin decizia penală nr. 1146 din 3.11.2011, Curtea, cu opinie majoritară, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea reține ca situație premisă că sentința penală nr. 98 din 13.04.2009 a Judecătoriei Curtea de Argeș, prin care s-a dispus condamnarea lui C.M.C., a fost pronunțată de dl judecător M.B.
Același judecător a pronunțat ulterior și sentința penală nr. 222 din 29.09.2011 a Judecătoriei Curtea de Argeș, ce vizează cererea de revizuire a sentinței penale nr. 98/2009.
în continuare, Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) teza I C.proc.pen., „judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac”, indiferent dacă este o cale de atac ordinară sau o cale de atac extraordinară, legiuitorul nefăcând nici o distincție între ele.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac a hotărârilor judecătorești definitive.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că dl judecător M.B. era incompatibil să participe la soluționarea dosarului nr. 2493/216/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș.
Participarea unui judecător incompatibil la judecarea cauzei constituie o încălcare a dispozițiilor privind compunerea instanței și atrage, conform art. 197 alin. (2) C.proc.pen., nulitatea absolută a hotărârii.
Opinia separată a deciziei a fost în sensul netemeiniciei criticii Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, vizând incompatibilitatea judecătorului care a soluționat cererea de revizuire in prima instanță, având in vedere că, până la momentul admiterii in principiu a cererii de revizuire, judecătorul nu analizează fondul acesteia, ci numai dacă motivele invocate se încadrează sau nu în dispozițiile art. 394 C.proc.pen., nefiind incidente prevederile art. 47-48 C.proc.pen. privind cazurile de incompatibilitate.
Potrivit art. 47 alin. (1) teza I C.proc.pen., „judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac”.
Delimitarea sferei de aplicare a acestor dispoziții legale presupune identificarea în concret a căilor de atac la care face referire norma juridică.
în aplicarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitate (Secțiunea I din Capitolul II al Codului de procedură penală), constant, înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat noțiunea „căi de atac” contextual, prin angajarea tuturor regulilor formale, a structurilor deductive și a analogiei în respectarea principiului unității dintre litera și spiritul legii.
Astfel, s-a statuat că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, și nu de reformare. Aceasta nu vizează fondul procesului, ci modul cum au fost aplicate și respectate drepturile și garanțiile procesuale, ce se fundamentează pe motive referitoare la încălcările prevăzute expres și limitativ de art. 394 C.proc.pen. și a căror nesocotire atrage schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate.
Bazată pe fapte și probe noi, judecata în revizuire implică examinarea pricinii în lumina unor împrejurări asupra cărora instanța nu se pronunțase la judecarea acesteia în fond.
S-a stabilit că nu se pune problema realizării unui control judiciar în căile extraordinare de atac, ci se realizează o nouă judecată, prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunțate anterior (decizia penală nr. 342/1979 a Tribunalului Suprem).
Astfel, se configurează o conduită obiectivă a judecătorului în raport cu imperativele legii, în analiza admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
Din economia dispozițiilor art. 47-48 C.proc.pen., rezultă că judecătorul nu poate verifica în mod critic propria soluție sau hotărârea pronunțată de soțul sau de ruda sa, pe baza acelorași date ale dosarului.
Or, în situația intervenirii unor aspecte noi, neavute în vedere în momentul judecății, astfel cum sunt cele reglementate în cadrul căilor de atac extraordinare, nu subzistă cauza de incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. (1) teza I C.proc.pen.
Prin modul în care sunt formulate prevederile art. 47 alin. (1) și art. 48 alin. (2) C.proc.pen., legiuitorul consfințește principiul separării funcțiilor procesuale.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. LX/2007 pronunțată în interesul legii de înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, obligatorie potrivit art. 4145 C.proc.pen., s-a statuat că revizuirea care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C.proc.pen., este inadmisibilă.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în analiza acestor principii, a constatat că trebuie verificate în concret circumstanțele fiecărei cauze pentru a identifica atitudinea judecătorului în diferitele momente în care intervine.
în raport de motivele cererii de revizuire și de circumstanțele concrete ale cauzei, cu atât mai mult cu cât în concluziile procurorului înaintate instanței s-a precizat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și d) C.proc.pen., s-a considerat că prin soluționarea cauzei în primă instanță nu s-au încălcat prevederile art. 47 alin. (1) C.proc.pen., fiind respectat principiul imparțialității judecătorilor, statuat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care stipulează că „orice persoană are dreptul la o judecată echitabilă, în mod public și într-un termen rezonabil, a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege”.
(Judecător Marius Gabriel Săndulescu)
