Incompatibilitatea magistratului odată constatată produce consecinţe juridice în sensul că magistratul în cauză, în nici o împrejurare nu mai poate participa la soluţionarea cauzei.
Codul de procedură penală nu reglementează posibilitatea reinvestirii magistratului pentru care s-a admis declaraţia de abţinere cu soluţionarea aceleiaşi cauze pe considerentul că motivele care au determinat incompatibilitatea au încetat.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 66 din 27 octombrie 2009
Prin sentința penală nr. 201/F/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, mai mulți inculpați, printre care unul minor, au fost condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 365/2002, la pedeapsa închisorii.
Pentru a pronunța această sentință s-a constatat că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpații, unul din motivele de apel vizând nelegala compunere a completului de judecată care a soluționat cauza la Tribunalul Vâlcea.
Astfel, se învederează faptul că prin încheierea nr. 32/02.04.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în acest dosar, s-a admis cererea de abținere formulată de judecătorul investit inițial cu soluționarea acestei cauze.
Cu toate acestea, același magistrat s-a pronunțat asupra fondului cauzei prin sentința supusă apelului.
Apelantul consideră că magistratul era incompatibil să soluționeze această cauză, având în vedere că anterior instanța admisese cererea de abținere pe care o formulase.
Prin decizia penală nr. 66/A/MF/27.10.2009 a Curții de Apel Pitești, cu majoritate au fost admise apelurile inculpaților, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, Tribunalului Vâlcea.
Pentru a pronunța această decizie, în opinia majoritară, în preambulul considerentelor Curtea a prezentat succesiunea evenimentelor până la pronunțarea sentinței apelate.
Astfel, magistratul investit cu soluționarea acestei cauze la Tribunalul Vâlcea, doamna judecător B.L. a formulat cerere de abținere, motivând că nu este compatibilă să soluționeze această cauză, deoarece nu este nominalizată printre magistrații ce pot soluționa cauze cu minori.
Tribunalul Vâlcea, prin încheierea nr. 32/02.04.2007, pronunțată în dosarul nr. 4516/90/2006 a admis declarația de abținere formulată de doamna judecător B.L. fiind desemnat ca judecător al cauzei magistratul D.P., reținându-se că doamna judecător B.L. nu este desemnată pentru a soluționa cauze cu minori și, totodată, s-a mai constatat că toți judecătorii ce au fost desemnați să soluționeze cauze cu minori și care formează completele speciale din cadrul secției penale a tribunalului sunt incompatibili să soluționeze prezenta cauză.
în aceste condiții, a fost desemnat să soluționeze această cauză domnul judecător D.P., membru al completului P.1, primul Complet specializat pentru minori și familie din cadrul Secției civile a Tribunalului Vâlcea.
Ulterior, prin încheierea pronunțată la 16.05.2007 în dosarul nr. 4516/90/2006 Tribunalul Vâlcea a dispus „întoarcerea dosarului spre Secția penală la Completul specializat pentru minori și familie F.9-MIF din cadrul acestei secții, urmând ca în completul respectiv să intre un judecător din cadrul secției penale care este compatibil să soluționeze cauza”.
Pentru a pronunța această încheiere s-a avut în vedere că în completele specializate pentru soluționarea cauzelor cu minori ale secției penale poate intra orice alt judecător al acestei secții.
Ca urmare, începând cu termenul de judecată din data de 30.05.2007, judecarea acestei cauze s-a realizat din nou de către magistratul L.B.
Sentința penală nr. 201/F/21.11.2007 care formează obiectul prezentului apel a fost pronunțată de același magistrat, respectiv doamna judecător L.B.
Asupra temeiniciei motivelor de apel, în opinie majoritară, Curtea a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 46-48 C.proc.pen., reglementează cauzele de incompatibilitate ale magistraților. în situația în care există o astfel de situație judecătorul devine incompatibil să soluționeze cauza cu care a fost investit.
Potrivit dispozițiilor art. 50 C.proc.pen., judecătorul incompatibil este obligat să facă o declarație în acest sens. Declarația de abținere se soluționează potrivit art. 52 C.proc.pen. în cazul în care această declarație este admisă, judecătorul nu mai poate soluționa cauza respectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (6) C.proc.pen., încheierea prin care s-a admis abținerea nu este supusă nici unei căi de atac.
în raport cu aceste dispoziții procedurale se constată că în speță, a fost admisă cererea de abținere a doamnei judecător L.B., pentru motivele mai sus arătate, însă, același magistrat a soluționat și fondul cauzei.
Argumentarea instanței de fond potrivit căreia dispariția motivelor de incompatibilitate care au determinat admiterea declarației de abținere, justifică reinvestirea aceluiași magistrat cu soluționarea cauzei este nelegală.
Din conținutul și interpretarea textelor procedurale mai sus amintite, rezultă că incompatibilitatea magistratului odată constatată, inclusiv prin admiterea unei declarații de abținere, produce consecințe juridice în sensul că magistratul în cauză în nici o împrejurare nu poate să participe la soluționarea cauzei în raport de care a devenit incompatibil.
Codul de procedură penală nu reglementează posibilitatea reinvestirii magistratului pentru care s-a admis declarația de abținere cu soluționarea aceleiași cauze pe considerentul că motivele care au determinat incompatibilitatea au încetat. Dispozițiile procedural penale sunt de strictă interpretare. Caracterul definitiv al încheierii prin care s-a admis cererea de abținere reprezintă un alt argument pentru a nu admite posibilitatea reinvestirii magistratului care a formulat declarația de abținere cu soluționarea aceleiași cauze.
în consecință, se constată că judecătorul care a pronunțat sentința penală nr. 201/F/2007 a Tribunalului Vâlcea era incompatibil să soluționeze această cauză.
în conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. (2) C.proc.pen., nerespectarea dispozițiilor privind compunerea instanței sunt sancționate cu nulitatea absolută a actelor juridice întocmite.
Prin urmare, sentința penală supusă apelului fiind pronunțată de un magistrat incompatibil, este lovită de nulitate absolută, cu toate consecințele juridice.
în opinia separată, s-a considerat că excepția de nulitate absolută a sentinței atacate trebuia respinsă, ca neîntemeiată, întrucât cazul de nulitate invocat, nelegala compunere a completului de judecată, nu se regăsește în speță.
Este adevărat că judecătorul care a pronunțat această sentință formulase anterior, la data de 2.04.2007, o declarație de abținere, în care preciza că nu a fost desemnat prin hotărâre a C.S.M. să soluționeze cauze cu minori așa cum este prezenta cauză și că, la aceeași dată, Tribunalul Vâlcea a admis acea declarație, pentru motivul invocat.
în continuare, s-a constatat că toți judecătorii din cadrul secției penale a tribunalului erau incompatibili să soluționeze dosarul, astfel încât acesta a trecut la unul dintre judecătorii Secției civile din cadrul aceleiași instanțe, ce avea specializarea respectivă și învestirea de a soluționa cauze cu minori.
După mai multe termene de judecată, magistratul desemnat în modalitatea mai sus descrisă a soluționa dosarul a constatat că, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, s-a stabilit că în completele specializate pentru soluționarea cauzelor cu minori ale secției penale poate intra orice alt judecător al secției penale.
Cum magistratul respectiv făcea parte din secția civilă a tribunalului, iar nu penală fiind, deci, specializat în dreptul civil, la data de 16.05.2007 a pus în discuție excepția de nelegală constituire a completului de judecată și, prin încheierea pronunțată la aceeași dată, a admis această excepție, dispunând trimiterea dosarului la completul inițial învestit din cadrul secției penale, singurul care era compatibil a soluționa dosarul, întrucât față de ceilalți judecători se constatase cauza de incompatibilitate prevăzută de art. 48 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.
Acest complet este și cel care a pronunțat sentința penală nr. 201/F/21.11.2007, atacată cu apel.
Pentru judecătorul care a soluționat cauza nu exista, din punctul de vedere al textelor de lege ce se invocă (art. 46-48 C.proc.pen.), nici un impediment pentru ca acesta să pronunțe o hotărâre în dosar.
Aceasta, întrucât față de el nu s-a constatat existența vreunui caz de incompatibilitate din cele prevăzute de dispozițiile legale în materie.
Este adevărat că, în momentul în care s-a pus problema specializării sale în soluționarea cauzelor cu minori, constatând că nu era nominalizat potrivit legii, a adus la cunoștință această situație, printr-o cerere pe care a intitulat-o „declarație de abținere”.
A fost aleasă, din punct de vedere formal, atare cale, singura pe care Codul de procedură penală o prevede, pentru a se trece cauza la un alt complet, fără însă a se invoca vreun caz de incompatibilitate dintre cele strict prevăzute de art. 46, 47 și art. 48 alin. (1) lit. a)-i) C.proc.pen., din simplul motiv că nu exista nici o incompatibilitate.
Cum ulterior au fost învestiți toți judecătorii secției penale cu soluționarea dosarelor cu inculpați minori, dându-se astfel prioritate principiului specializării magistraților, apreciez că în mod corect cauza a trecut la magistratul care, în final, a și pronunțat sentința.
La data pronunțării sentinței, acesta dobândise calitatea cerută de lege, în art. 483 alin. (1) Cod de procedură penală, așa încât compunerea instanței era legală, iar excepția se impunea a fi respinsă.
(Judecător Doru Mercan)
