Incompatibilitatea judecătorului. Încetarea cauzei de incompatibilitate.Posibilitatea reînvestirii acestuia după admiterea cererii de abţinere.Art.46-48 Cod procedură penalăArt.50 şi urm. Cod procedură penală
Incompatibilitatea magistratului odată constatată produce consecinţejuridice în sensul că magistratul în cauză, în nici o împrejurare nu maipoate participa la soluţionarea cauzei.
Codul de procedură penală nu reglementează posibilitatea reinvestiriimagistratului pentru care s-a admis declaraţia de abţinere cu soluţionareaaceleiaşi cauze pe considerentul că motivele care au determinatincompatibilitatea au încetat.
(Decizia penală nr.66/A/MF/27.10.2009)
În momentul în care s-a pus problema specializării sale însoluţionarea cauzelor cu minori, constatând că nu era nominalizat potrivitlegii, a adus la cunoştinţă această situaţie printr-o declaraţie de abţinereînsă, ulterior, fiind investiţi toţi judecătorii secţiei penale, în acest sens, înmod corect cauza a trecut la magistratul a cărei cerere de abţinere a fostadmisă.(Opinie separată a deciziei penale nr.66/A/MF/27.10.2009 – cu majoritate)
Prin sentinţa penală nr.201/F/21.11.2007 pronunţată de TribunalulVâlcea, mai mulţi inculpaţi, printre care unul minor, au fost condamnaţi pentrusăvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art.365/2002, la pedeapsa închisorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a constatat că inculpaţii ausăvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângăTribunalul Vâlcea şi inculpaţii, unul din motivele de apel vizând nelegalacompunere a completului de judecată care a soluţionat cauza la Tribunalul Vâlcea.
Astfel, se învederează faptul că prin încheierea nr.32 din 2 aprilie 2007pronunţată de Tribunalul Vâlcea în acest dosar, s-a admis cererea de abţinereformulată de judecătorul investit iniţial cu soluţionarea acestei cauze.
Cu toate acestea, acelaşi magistrat s-a pronunţat asupra fondului cauzeiprin sentinţa supusă apelului.
Apelantul consideră că magistratul era incompatibil să soluţionezeaceastă cauză, având în vedere că anterior instanţa admisese cererea de abţinere pecare o formulase.
Prin decizia penală nr.66 nr.66/A/MF/27.10.2009 a Curţii de ApelPiteşti – cu majoritate au fost admise apelurile inculpaţilor, desfiinţată sentinţa şitrimisă cauza spre rejudecare, Tribunalului Vâlcea.
Pentru a pronunţa această decizie, în opinia majoritară, înpreambulul considerentelor curtea a prezentat succesiunea evenimentelor până lapronunţarea sentinţei apelate.
Astfel, magistratul investit cu soluţionarea acestei cauze la TribunalulVâlcea, doamna judecător B.L. a formulat cerere de abţinere (fila 285), motivând cănu este compatibilă să soluţioneze această cauză, deoarece nu este nominalizatăprintre magistraţii ce pot soluţiona cauze cu minori.
Tribunalul Vâlcea, prin încheierea nr.32 din 2 aprilie 2007, pronunţatăîn dosarul nr.4516/90/2006 a admis declaraţia de abţinere formulată de doamnajudecător B.L.. fiind desemnat ca judecător al cauzei magistratul D.P., reţinându-secă doamna judecător B.L. nu este desemnată pentru a soluţiona cauze cu minori şitotodată s-a mai constatat că toţi judecătorii ce au fost desemnaţi să soluţionezecauze cu minori şi care formează completele speciale din cadrul secţiei penale atribunalului sunt incompatibili să soluţioneze prezenta cauză.
În aceste condiţii, a fost desemnat să soluţioneze această cauză domnuljudecător D.P., membru al completului P.1, primul complet specializat pentruminori şi familie din cadrul secţiei civile a Tribunalului Vâlcea.
Ulterior, prin încheierea pronunţată la 16 mai 2007 în dosarulnr.4516/90/2006 Tribunalul Vâlcea a dispus întoarcerea dosarului spre secţiapenală la completul specializat pentru minori şi familie F.9 -MIF din cadrul acesteisecţii, urmând ca în completul respectiv să intre un judecător din cadrul secţieipenale care este compatibil să soluţioneze cauza”.
Pentru a pronunţa această încheiere s-a avut în vedere că în completelespecializate pentru soluţionarea cauzelor cu minori ale secţiei penale poate intra oricealt judecător al acestei secţii.
Ca urmare, începând cu termenul de judecată din data de 30 mai 2007,judecarea acestei cauze s-a realizat din nou de către magistratul L. B.
Sentinţa penală nr.201/F din 21 noiembrie 2007 care formează obiectulprezentului apel a fost pronunţată de acelaşi magistrat, respectiv doamna judecătorL. B.
Asupra temeiniciei motivelor de apel, în opinie majoritară, curtea areţinut următoarele:
Dispoziţiile art.46/48 din Codul de procedură penală, reglementeazăcauzele de incompatibilitate ale magistraţilor. În situaţia în care există o astfel desituaţie judecătorul devine incompatibil să soluţioneze cauza cu care a fost investit.
Potrivit dispoziţiilor art.50 din Codul de procedură penală, judecătorulincompatibil este obligat să facă o declaraţie în acest sens. Declaraţia de abţinere sesoluţionează potrivit art.52 din Codul de procedură penală. În cazul în care aceastădeclaraţie este admisă, judecătorul nu mai poate soluţiona cauza respectivă.
Potrivit dispoziţiilor art.52 alin.6 din Codul de procedură penală,încheierea prin care s-a admis abţinerea nu este supusă nici unei căi de atac.
În raport cu aceste dispoziţii procedurale se constată că în speţă, a fostadmisă cererea de abţinere a doamnei judecător L. B., pentru motivele mai susarătate, însă, acelaşi magistrat a soluţionat şi fondul cauzei.
Argumentarea instanţei de fond potrivit căreia dispariţia motivelor deincompatibilitate care au determinat admiterea declaraţiei de abţinere, justificăreinvestirea aceluiaşi magistrat cu soluţionarea cauzei este nelegală.
Din conţinutul şi interpretarea textelor procedurale mai sus amintite,rezultă că incompatibilitatea magistratului odată constatată, inclusiv prin admitereaunei declaraţii de abţinere, produce consecinţe juridice în sensul că magistratul încauză în nici o împrejurare nu poate să participe la soluţionarea cauzei în raport decare a devenit incompatibil.
Codul de procedură penală nu reglementează posibilitatea reinvestiriimagistratului pentru care s-a admis declaraţia de abţinere cu soluţionarea aceleiaşicauze pe considerentul că motivele care au determinat incompatibilitatea au încetat.Dispoziţiile procedural penale sunt de strictă interpretare. Caracterul definitiv alîncheierii prin care s-a admis cererea de abţinere reprezintă un alt argument pentru anu admite posibilitatea reinvestirii magistratului care a formulat declaraţia de abţinerecu soluţionarea aceleiaşi cauze.
În consecinţă, se constată că judecătorul care a pronunţat sentinţapenală nr.201/F/2007 a Tribunalului Vâlcea era incompatibil să soluţioneze aceastăcauză.
În conformitate cu dispoziţiile art.197 alin.2 din Codul de procedurăpenală, nerespectarea dispoziţiilor privind compunerea instanţei sunt sancţionate cunulitatea absolută a actelor juridice întocmite.
Prin urmare, sentinţa penală supusă apelului fiind pronunţată de unmagistrat incompatibil, este lovită de nulitate absolută, cu toate consecinţele juridice.
În opinia separată, s-a considerat că excepţia de nulitate absolută asentinţei atacate trebuia respinsă, ca neîntemeiată, întrucât cazul de nulitate invocat,nelegala compunere a completului de judecată, nu se regăseşte în speţă.
Este adevărat că judecătorul care a pronunţat această sentinţăformulase anterior, la data de 02.04.2007, o declaraţie de abţinere, în care preciza cănu a fost desemnat prin hotărâre a C.S.M. să soluţioneze cauze cu minori – aşa cumeste prezenta cauză -, şi că, la aceeaşi dată, Tribunalul Vâlcea a admis aceadeclaraţie, pentru motivul invocat (f. 287 vol. I dosar fond).
În continuare, s-a constatat că toţi judecătorii din cadrul secţiei penalea tribunalului erau incompatibili să soluţioneze dosarul, astfel încât acesta a trecut launul dintre judecătorii Secţiei civile din cadrul aceleiaşi instanţe, ce aveaspecializarea respectivă şi învestirea de a soluţiona cauze cu minori.
După mai multe termene de judecată, magistratul desemnat înmodalitatea mai sus descrisă a soluţiona dosarul a constatat că, prin HotărâreaConsiliului Superior al Magistraturii, s-a stabilit că în completele specializate pentrusoluţionarea cauzelor cu minori ale secţiei penale poate intra orice alt judecător alsecţiei penale.
Cum magistratul respectiv făcea parte din secţia civilă a tribunalului,iar nu penală fiind, deci, specializat în dreptul civil, la data de 16.05.2007 a pus îndiscuţie excepţia de nelegală constituire a completului de judecată şi, prin încheiereapronunţată la aceeaşi dată (f. 380, 381 vol. II dosar fond), a admis această excepţie,dispunând trimiterea dosarului la completul iniţial învestit din cadrul secţiei penale,singurul care era compatibil a soluţiona dosarul, întrucât faţă de ceilalţi judecători seconstatase cauza de incompatibilitate prevăzută de art. 48 alin. 1 lit. a) din Codul deprocedură penală.
Acest complet este şi cel care a pronunţat sentinţa penală nr. 201/Fdin 21.11.2007, atacată cu apel.
Pentru judecătorul care a soluţionat cauza nu exista, din punctul devedere al textelor de lege ce se invocă (art. 46 – 48 Cod de procedură penală), niciun impediment pentru ca acesta să pronunţe o hotărâre în dosar.
Aceasta, întrucât faţă de el nu s-a constatat existenţa vreunui caz deincompatibilitate din cele prevăzute de dispoziţiile legale în materie.
Este adevărat că, în momentul în care s-a pus problema specializăriisale în soluţionarea cauzelor cu minori, constatând că nu era nominalizat potrivitlegii, a adus la cunoştinţă această situaţie, printr-o cerere pe care a intitulat-odeclaraţie de abţinere”.
A fost aleasă, din punct de vedere formal, atare cale, singura pe careCodul de procedură penală o prevede, pentru a se trece cauza la un alt complet, fărăînsă a se invoca vreun caz de incompatibilitate dintre cele strict prevăzute de art. 46,47 şi art. 48 alin. 1 lit. a) – i) Cod de procedură penală, din simplul motiv că nuexista nicio incompatibilitate.
Cum ulterior au fost învestiţi toţi judecătorii secţiei penale cusoluţionarea dosarelor cu inculpaţi minori, dându-se astfel prioritate principiuluispecializării magistraţilor, apreciez că în mod corect cauza a trecut la magistratulcare, în final, a şi pronunţat sentinţa.La data pronunţării sentinţei, acesta dobândise calitatea cerută de lege, în art. 483alin. 1 Cod de procedură penală, aşa încât compunerea instanţei era legală, iarexcepţia se impunea a fi respinsă.
