Prin încheierea nr.202 din 2 iunie 2006 a Tribunalului Suceava – Secţia penală s-a admis cererea inculpatului S.N. şi s-a revocat măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului prin încheierea nr.16A din 7 martie 2006 a aceleiaşi instanţe. Totodată s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă.
Instanţa de fond a reţinut că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art.148 lit.h Cod procedură penală.
Recursul declarat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Suceava a fost respins ca nefondat prin încheierea nr.38R din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia Minori şi Familie.
S-a reţinut că inculpatul este arestat din 7 martie 2006 iar în acest interval de timp arestarea a fost prelungită justificat de incidenţa art.143 şi 148 lit.h Cod procedură penală.
Termenul rezonabil trebuie analizat în fiecare caz în parte în funcţie de natura cauzei şi complexitatea ei dar durata procedurilor nu poate fi justificată pe termen nelimitat de complexitatea cauzei.
Fără discuţie că indiciile despre care face vorbire textul art.143 Cod procedură penală există şi au justificat arestarea. Având în vedere însă ritmul în care se desfăşoară cercetările s-a apreciat că durata arestării inculpatului este suficientă raportat şi la actele efectuate în cursul urmăririi penale.
Infracţiunea de trafic de persoane este într-adevăr foarte grevă şi amploarea fenomenului impune o reacţie eficientă din partea autorităţilor fiind necesar a se crea însă un echilibru între interesele societăţii şi ale individului. Nu s-a făcut dovada faptului că eliberarea inculpatului în această fază a procedurii, când urmărirea penală este aproape de sfârşit şi când se aşteaptă doar rezultatul unei comisii rogatorii pe care inculpatul nu ar putea oricum să o influenţeze ar tulbura în mod real ordinea publică.
Prelungirea privării de libertate justificat doar de gravitatea infracţiunilor şi de complexitatea cauzei înseamnă o limitare la analiza abstractă a criteriilor enumerate.
Hotărâtoare în luarea deciziei a fost şi necesitatea garantării egalităţii de tratament între inculpaţi cercetaţi pentru aceleaşi fapte, în acelaşi dosar, arestaţi în baza aceloraşi temeiuri şi care cu doar trei zile înainte au fost puşi în libertate.
Sigur că pentru fiecare în parte instanţele au avut în vedere temeiuri specifice însă solicitarea de prelungire a arestării preventive a fost justificată pe acelaşi motiv.
(încheierea nr.38R din 5 iunie 2006)
