Decizia penală nr. 125/A/21.08.2007
Potrivit art.314 C.pr.pen., judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
Potrivit art.314 C.pr.pen., judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
Potrivit art.298 al.4 C.pr.pen., când o parte sau oricare altă persoană tulbură şedinţa sau nesocoteşte măsurile luate, preşedintele îi atrage atenţia să respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de tulburări grave, dispune îndepărtarea ei din sală.
Potrivit art.298 al.4 C.pr.pen., când o parte sau oricare altă persoană tulbură şedinţa sau nesocoteşte măsurile luate, preşedintele îi atrage atenţia să respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de tulburări grave, dispune îndepărtarea ei din sală.
Partea îndepărtată este chemată în sală înainte de începerea dezbaterilor. Preşedintele îi aduce la cunoştinţă actele esenţiale efectuate în lipsă şi îi citeşte declaraţiile celor ascultaţi. (art.298 al.5 C.pr.pen.).
Partea îndepărtată este chemată în sală înainte de începerea dezbaterilor. Preşedintele îi aduce la cunoştinţă actele esenţiale efectuate în lipsă şi îi citeşte declaraţiile celor ascultaţi. (art.298 al.5 C.pr.pen.).
Neaducerea inculpatului arestat la judecarea cauzei în primă instanţă, şi anume la dezbateri, atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, deoarece potrivit art. 314 alin. (2) C. proc. pen., aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie, iar în conformitate cu prevederile art. 197 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., dispoziţiile relative la prezenţa inculpatului, când aceasta este obligatorie potrivit legii, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii ( C.S.J., secţia penală, decizia nr. 455 din 23 februarie 1998 ).
Prin sentinţa penală nr.167 din 27 martie 2007 a Tribunalului Cluj, în temeiul art.13 alin. 1 din Legea nr.678/2001 modificată prin OUG nr.79/2005 şi Legea nr.287/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi cu aplicarea art.13 C.pen. şi art.37 lit.a C.pen. a fost condamnat inculpatul:
– N.B. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, cu în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.
S-a constatat că prezenta infracţiune a fost săvârşită în stare de recidivă mare postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a C.pen. faţă de pedeapsa de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin decizia penală nr.633/2002 a Tribunalului Cluj.
48
În temeiul art.61 C.pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr.633/21002 a Tribunalului Cluj, dispunând contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat din această pedeapsă de 551 zile închisoare cu pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detentie şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b şi e C.pen. după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.88 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, timpul reţinerii pe termenul de 24 de ore din 05 decembrie 2005, ora 15,30 şi al arestării preventive, începând cu data de 06 decembrie 2005 la zi.
În temeiul art.350 C.pr.pen. s-a menţinut măsura preventivă a arestării.
În temeiul art.71 C.pen. s-a interzis inculpatului N.B. exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b din Codul penal începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 modificată prin OUG nr. 79/2005 şi Legea nr.287/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi cu aplicarea art.1, art.33 lit.a şi art.37 lit.a C.pen. a fost condamnat inculpatul:
-R.A.V. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.
În temeiul art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, modificată prin OUG nr.79/2005 şi Legea nr.287/2005, cu aplicarea art.13 C.pen. şi cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.
Potrivit dispoziţiilor art.33 lit.a C.pen. s-a constatat că cele două infractiuni au fost comise în condiţiile concursului real iar în temeiul art.34 lit.b C.pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea unui spor de 6 luni închisoare, în total 6 ani închisoare.
S-a constatat că prezentele infracţiuni au fost săvârşite în stare de recidivă mare postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a C.pen. faţă de pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.1717/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
În temeiul art.61 C.pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1717/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, dispunând contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat din această pedeapsă de 678 zile închisoare cu pedeapsa finală aplicată inculpatului din prezenta hotărâre, respectiv de 6 ani închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu executarea în regim de detenţie şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, şi e C.pen. după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.88 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, timpul reţinerii pe termenul de 24 de ore din 05 decembrie 2005, ora 15,15 şi al arestării preventive, începând cu data de 06 decembrie 2005 şi până la data de 03 ianuarie 2006.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
49
În temeiul art.71 C.pen. s-a interzis inculpatului R.A.V. exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b din Codul penal începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
S-a constatat că părţile vătămate P.A., P.C., P.A., K.T., C.M., G.V., D.A. şi I.J. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În temeiul art.346 alin.1 C.pr.pen. raportat la art.14 alin.3 lit.b C.pr.pen. cu aplicarea art.998, art.999 C.civil s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă P.A.I., şi, în consecinţă inculpatul N.B. a fost obligat să-i plătească acesteia suma de 18000 lei RON cu titlu de daune materiale,
Inculpatul R.A.V. a fost obligat să plătească suma de 1500 lei RON cu titlu de daune materiale.
Potrivit dispoziţiilor art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 coroborat cu dispoziţiile art.118 lit.d C.pen. s-au confiscat următoarele sume de la inculpaţi, ca fiind dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor: suma de 75.000 lei RON de la inculpatul N.B. şi suma de
45.000 lei RON de la inculpatul R.A.V.
În temeiul art.189 C.pr.pen. s-au stabilit onorarii avocaţiale din oficiu, onorarii ce s-au suportat din fondul special al Ministerului Justiţiei şi care s-au avansat către BCAJ
Cluj.
În temeiul art.191 C.pr.pen., inculpaţii au fost obligaţi să plătească fiecare câte 2500 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în cursul lunii iunie 2005, inculpatul N.B. le-a cunoscut pe părţile vătămate P.A.I. si K.T.A. ambele în vârsta de 14 ani. Cele doua tinere erau fugite de la domiciliu. Neavând unde sa locuiască, acestea îşi petreceau nopţile în internet-cafe-uri si, pentru a obţine banii necesari pentru mâncare, întreţineau sporadic relaţii sexuale cu diferite persoane.
Aflând care este situaţia celor doua tinere, inculpatul N.B. le-a oferit cazare într-o garsoniera închiriata în Cluj-Napoca, unde inculpatul locuia împreuna cu concubina lui, martora P.A., în vârsta de 17 ani. Inculpatul le-a convins pe părţile vătămate că le oferă găzduire, pentru a le face un bine şi că ele nu trebuie decât să contribuie cu o anumită sumă pentru plata chiriei si a cheltuielilor de bloc. Părţile vătămate au acceptat propunerea inculpatului si s-au mutat la acesta. Întrucât locuinţa era compusă dintr-o singură cameră, inculpatul şi concubina lui dormeau în singurul pat pe care îl aveau, iar părţile vătămate dormeau pe jos, pe o saltea.
La începutul lunii aprilie 2004 partea vătămata K.T.A. s-a întâlnit cu verisoara ei P.A.L., în vârsta de 14 ani. Si aceasta era fugita de la domiciliu, astfel că partea vătămata K.T.A. a chemat-o sa locuiască împreuna, la domiciliul inculpatului.
În perioada imediat următoare inculpatul a angajat diverşi şoferi de taxi, cu ajutorul cărora le transporta pe cele trei părţi vătămate în fiecare seară, pe Calea Turzii, plasându-le pe trotuarul din zona hotelului M., în vederea practicării prostituţiei. Inculpatul le supraveghea fie din taxi, fie din benzinăria situată în apropiere, fie din locuinţa mamei concubinei sale, martora S.I., din Calea Turzii. De fiecare dată când părţile vătămate aveau un client, aveau obligaţia de a-l apela pe inculpat, iar atunci când încasau banii pentru fiecare raport sexual, trebuiau să-i predea acestuia toţi banii. Acesta le-a instruit pe părţile vătămate cu privire la tarifele pe care urmau sa le practice, respectiv 400.000 lei vechi pentru un act sexual normal, 500.000 pentru un act sexual oral, 1.500.000 lei pentru o ora si 2.500.000 lei negociabil, pentru toată noaptea.
50
În perioada următoare părţile vătămate au fost obligate de inculpat sa practice prostituţia în fiecare seară, începând cu orele 18,00-19.00, până dimineaţa la orele
03.00 – 04.00, chiar si atunci când se simţeau rău, indiferent dacă afară era cald sau frig.
Partea vătămată P.A.I. s-a îmbolnăvit, suferind zile la rând de dureri în zona rinichilor şi de febră, însă doar în 2-3 seri inculpatul i-a permis sa rămână acasă, în restul zilelor fiind obligată să practice prostituţia. Atât în timpul nopţii, periodic, cât si dimineaţa, la întoarcere inculpatul N.B. le lua părţilor vătămate toţi banii încasaţi de la diferiţi clienţi. Sub pretextul ca părţile vătămate “nu ştiu să aibă grijă de bani”, iar apoi ca trebuie plătite nişte datorii, inculpatul si-a însuşit toţi banii încasaţi de ele din activitatea de prostituţie. După terminarea “programului” părţile vătămate erau duse înapoi în garsonieră şi, de multe ori, erau închise înăuntru ore întregi de către inculpat, atunci când acesta pleca în oraş.
O parte din banii încasaţi din activitatea de prostituţie, au fost “investiţi” de către inculpatul N.B., acesta cumpărând articole de îmbrăcăminte specifice, care să confere părţilor vătămate un aspect care sa favorizeze atragerea mai multor clienţi. De asemenea, inculpatul era cel care, din aceeaşi bani, cumpăra mâncare pentru părţile vătămate. Din declaraţiile acestora si ale martorilor audiaţi rezultă ca părţile vătămate primeau rareori mâncare consistentă, în funcţie de încasări. Astfel, în zilele când încasau bani mai puţini, atunci când îi cereau inculpatului de mâncare, acesta le oferea doar câte o supă sau un sandvici, reproşându-le că nu au încasat destui bani pentru a primi altceva. Părţile vătămate primeau ţigări, sucuri şi cafele şi, periodic, le era încărcat contul cartelei telefonice, pentru a-l putea apela pe inculpat. Uneori părţile vătămate încercau să pună deoparte mici sume de bani, însă inculpatul le controla si le lua si aceşti bani.
Datorită tratamentului la care erau supuse, în cursul lunii mai 2005, părţile vătămate K.T.A. si P.A.I. au fugit de la inculpat, la părinţii acesteia din urma. Într-una din zilele următoare, în timp ce se deplasau spre domiciliul bunicii părţii vătămate K.T.A., cele două părţi vătămate au fost văzute de către inculpatul N.B. Acesta le-a transportat cu un la garsoniera sa, unde le-a bătut, reproşându-le ca au plecat si l-au lăsat cu cheltuieli si datorii, iar apoi le-a obligat să practice din nou prostituţia în beneficiul său.
La data de 17.06.2005 inculpatul R.A.V. a fost liberat condiţionat din executarea unei pedepse de 5 ani si 8 luni închisoare pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt. Acesta a început sa frecventeze zona Calea Turzii, cu intenţia de a racola tinere pe care sa le exploateze sexual, obligându-le sa se prostitueze în folosul sau. Inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămata P.C.I. în vârsta de 17 ani, care se prostitua în zona M., în beneficiul proxenetului B.F.
Inculpatul R.A.V. a determinat-o pe aceasta sa se mute împreuna cu el, închiriind o camera într-un cămin studenţesc din complexul Hasdeu. Totodată inculpatul a determinat-o pe partea vătămata sa se prostitueze în beneficiul sau, în zona reprezentantei M. de pe Calea Turzii.
În aceeaşi perioada inculpatul R.A.V. a cunoscut-o pe partea vătămata I.J., în vârsta de 17 ani. Iniţial inculpatul i-a făcut curte, invitând-o la baruri si discoteci, până când a determinat-o sa se mute împreuna cu el, în camera de cămin unde era cazata si partea vătămata P.C.I.
Imediat după ce partea vătămata s-a mutat la inculpat, acesta a obligat-o sa se prostitueze în beneficiul sau, în timpul zilei aducându-i clienţi în camera, iar seara
51
transportând-o, pe ea si pe P.C.I. cu ajutorul unor autoturisme închiriate, în zona reprezentantei M., în acelaşi scop.
În timpul zilei, cele doua tinere erau supravegheate de inculpat, care nu le permitea sa iasă neînsoţite din camera, iar pe timpul nopţii acesta rămânea în apropierea locului în care tinerele erau obligate sa se prostitueze. De fiecare dată când tinerele încasau bani de la diferiţi clienţi, inculpatul R.A.V. le lua acestora toţi banii, cronometra daca clienţii respectau intervalul de timp pentru care plătiseră serviciile sexuale, cerându-le sa plătească suplimentar în cazul depăşirii timpului. Atunci când existau neînţelegeri cu clienţii, inculpatul devenea violent cu aceştia. De asemenea, inculpatul era violent cu părţile vătămate atunci când acestea nu îi respectau dispoziţiile.
Datorită modului în care era tratată, la jumătatea lunii august 2005 partea vătămata I.J. a fugit de la inculpat, refugiindu-se la familia ei.
Tot în vara anului 2005 inculpatul R.A.V. le-a cunoscut pe părţile vătămate K.T.A. si P.A.I. care erau exploatate sexual de către inculpatul N.B.
Aflând că tinerele erau nemulţumite de tratamentul la care erau supuse de acesta, inculpatul R.A.V. le-a încurajat să fugă de la N.B., oferindu-le protecţia sa.
Pentru a le convinge, inculpatul R.A.V. le-a promis ca le va găzdui si nu le va obliga sa se prostitueze, nu le va lua banii si nu le va bate.
În cursul lunii august 2005 părţile vătămate K.T.A. si P.A.I. au fugit de la N.B., si s-au refugiat la inculpatul R.A.V. care însă le-a trimis de îndată sa se prostitueze în zona reprezentantei M.
Inculpatul N.B le-a căutat, le-a găsit si le-a transportat într-o locuinţa din cartierul Mănăştur, unde le-a bătut pentru a le “convinge” să se întoarcă la el. Partea vătămată K.T.A. a hotărât sa se întoarcă, însă partea vătămata P.A.I. a fugit din nou la R.A.V.
Datorită acestui incident, între inculpaţi a izbucnit un conflict deschis, fiecare dintre ei chemând mai mulţi prieteni, cu sprijinul cărora sa-si apere teritoriul si tinerele racolate în scopul exploatării. Cele doua grupuri s-au întâlnit faţă în faţă. Forţele fiind sensibil egale, pentru a evita o lupta, cei doi inculpaţi au încheiat o înţelegere, hotărând ca fiecare sa-si păstreze controlul asupra zonei si a fetelor racolate până atunci si, în plus, inculpatul R.A.V. să-i achite în fiecare seara, timp de doua săptămâni suma de 1.000.000 lei vechi lui N.B., pentru ca partea vătămata P.A.I. să rămână sub controlul său.
După înţelegerea survenita, inculpatul N.B. a păstrat controlul asupra zonei hotelului M., spunând tuturor că “are C.F. pe Calea Turzii” şi asupra părţilor vătămate K.T.A. si P.A.L., iar inculpatul R.A.V. asupra zonei reprezentantei M. si asupra părtilor vătămate P.C.I. si P.A.I.
În plus, inculpatul R.A.V. a racolat-o pe partea vătămata C.M.F. în vârsta de 17 ani pe care a găzduit-o într-un apartament închiriat, după care, procedând în acelaşi fel, a obligat-o sa se prostitueze în folosul lui, luându-i practic toţi banii rezultaţi din aceasta activitate.
La jumătatea lunii septembrie 2005 partea vătămata P.A.I. a fugit de la inculpatul R.A.V. si s-a întors la familia ei.
În cursul lunii octombrie părţile vătămate P.CP.I. si C.M.F. au fugit, pe rând, de la inculpat. Acesta le-a căutat si le-a sunat pentru a le convinge sa se întoarcă să se prostitueze în folosul lui. Partea vătămata P.C.I. s-a refugiat mai întâi în Turda, fiind angajată câteva zile la un bar, iar apoi s-a mutat la o adresă necunoscută. Deşi au fost
52
efectuate investigaţii, aceasta nu a mai fost găsită, putând fi audiată doar în faza actelor premergătoare.
În cursul lunii octombrie 2005, rămânând fără surse de venit, inculpatul R.A.V. le-a racolat pe părţile vătămate minore C.M.F. şi D.A., ambele minore, pe care le-a cazat în locuinţe închiriate din oraş. Iniţial acesta le-a plasat în zona reprezentantei M., în vederea practicării prostituţiei, verificându-le cu privire la încasările realizate si luându-le banii.
La data de 12.11.2005 inculpatul R.A.V. a avut o convorbire telefonică cu numitul
B.F. care, la acea dată, plasa prostituate în zona din apropierea hotelului M. si i-a cerut permisiunea să-şi plaseze şi el fetele, respectiv pe părţile vătămate C.M.F. si D.A. pentru o noapte, în zona lui. Cu acceptul acestuia, inculpatul le-a plasat pe cele două tinere în noua zonă, supraveghindu-le din apropiere, si apelându-le periodic de la numărul de telefon aparţinând martorului T.GH.A. după cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză.
La începutul lunii octombrie 2005, timp de mai multe zile inculpatul a exercitat violenţe si ameninţări asupra părţii vătămate G.V., în vârsta de 21 de ani, pentru a o determina să se prostitueze în beneficiul său. Aceasta practica prostituţia pe cont propriu în zona reprezentanţei M. Pentru a-l evita pe inculpat, împreuna cu partea vătămata
C.M., a plecat mai multe zile la Alba.
Inculpatul R.A.V. le-a sunat de mai multe ori pe părţile vătămate, de la telefonul martorului T.GH.A., determinându-le sa se întoarcă la Cluj.
După jumătatea lunii octombrie cele doua tinere au revenit în Cluj. Partea vătămata C.M. a fost luată de inculpat şi dusă din nou într-o locuinţa închiriată, fiind transportată apoi seara din nou pe Calea Turzii si plasată în vederea practicării prostituţiei. Partea vătămata G.V. a fost găsită de inculpat care, în prezenţa martorului T.GH.A., a lovit-o şi ameninţat-o pentru a o constrânge să devină prostituata lui. În cele din urmă, datorita ameninţărilor si loviturilor primite, partea vătămata G.V. a început sa practice prostituţia în beneficiul inculpatului. După câteva zile aceasta a formulat mai multe plângeri, la Poliţia Municipiului Cluj-Napoca şi la Brigada de Jandarmi Cluj, acestea fiind conexate la prezentul dosar.
Începând cu toamna anului 2005 fiecare dintre cei doi inculpaţi a încercat să scape de celălalt, pentru a-i lua teritoriul şi fetele. În acest sens, fiecare dintre aceştia a dat informaţii poliţiei, cu privire la activitatea infracţională a celuilalt, fără să ştie că erau deja cercetaţi în prezentul dosar.
Cu ocazia unei deplasări la politie, inculpatul N.B. le-a cunoscut pe martorele B.F. si C.D.M. care aşteptau pe hol pentru a fi audiate într-un alt dosar în care aveau calitatea de părţi vătămate ale infracţiunii de trafic de minori. Inculpatul N.B. i-a făcut avansuri martorei B.F., obţinând numărul ei de telefon.
În luna octombrie 2005 părţile vătămate K.T.A. si P.A.L. au reuşit sa fuga de la inculpatul N.B., refugiindu-se la nişte prieteni din Braşov. Timp de mai multe zile inculpatul le-a căutat prin oraş. Rămânând fără venituri, inculpatul a sunat-o pe martora
B.F. si a convins-o sa se mute împreuna cu el, în garsoniera din cartierul Manastur. Ştiind ca anterior martora a fost exploatata sexual, inculpatul i-a propus sa practice din nou aceasta activitate, promiţându-i că îi va lasă ei jumătate din banii obţinuţi. De asemenea inculpatul i-a cerut sa îl ajute sa o găsească pe martora C.D.M. pentru a-i propune acelaşi lucru.
53
La jumătatea lunii octombrie 2005 inculpatul, însoţit de martorul T.GH.A. şi de încă un bărbat, până în prezent neidentificat si de martora B.F. s-a deplasat în comuna M.V., la locuinţa martorei C.D.M. Inculpatul N.B. si bărbatul neidentificat au intrat în locuinţa martorei unde se afla tatăl acesteia. Cei doi s-au prezentat ca fiind poliţişti de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate Cluj si au pretins ca martora C.D.M. sa-i însoţească la Cluj pentru a da declaraţii. Martorul C.F. l-a recunoscut pe unul dintre bărbaţi ca făcând parte din lumea interlopa, astfel ca le-a cerut acestora sa părăsească locuinţa.
Inculpatul N.B. a aflat ca martora C.D.M. se afla în vizită la o alta familie din sat astfel ca, împreuna cu ceilalţi a căutat-o si acolo, prezentându-se din nou ca poliţist si cerându-i fetei ca în ziua următoare sa îl caute la Cluj.
În ziua următoare martora C.D.M. s-a deplasat la Cluj si s-a cazat la inculpatul N.B., în garsoniera sa. Începând din aceeaşi seara, inculpatul le-a obligat pe cele doua martore sa se prostitueze în folosul sau, le-a transportat pe Calea Turzii, le-a plasat în zona hotelului M. si le-a indicat preturile pe care sa le practice pentru serviciile sexuale oferite clienţilor. Timp de mai multe săptămâni, acestea au fost exploatate de către inculpat, care le-a luat toţi banii rezultaţi din activitatea de prostituţie, o mica parte din aceste sume fiind folosite în beneficiul martorelor, pentru a le cumpăra mâncare, sucuri şi ţigări.
În cursul lunii noiembrie, pe rând, cele două martore au fugit de la inculpat.
In cursul lunii septembrie 2005, în mod independent, Biroul de Investigaţii Criminale din cadrul Politiei Municipiului Cluj-Napoca a declanşat cercetări în dosarul nr. 6192/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, fata de inculpatul N.B. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism si fata de K.T.A., P.A.I. şi P.A.L pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie, împotriva acestora fiind începută urmărirea penala prin procesul-verbal din 22 septembrie 2005. Având în vedere ca cercetările au vizat aceleaşi fapte, în materialitatea lor, cu cele cercetate în dosarul 136 D/P/2005 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism -Serviciul Teritorial Cluj, dosarul a fost preluat de aceasta unitate de parchet si conexat. Din probele administrate a rezultat ca minorele K.T.A., P.A.I. si P.C.I. au fost persoane supuse traficului si au săvârşit acte de prostituţie ca urmare a exploatării, astfel ca ele nu pot fi pedepsite pentru aceasta infracţiune, fata de ele fiind aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 modificata privind prevenirea si combaterea traficului de persoane. Prin urmare, potrivit prevederilor de mai sus si ale art. 10 lit. i/1 C.pr.pen. s-a dispus de către parchet încetarea urmăririi penale fata de acestea.
Conform dispoziţiilor art.12 din Legea nr.678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra victimei.
Prin această infracţiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acţiuni alternative, trebuie să se urmărească un scop, şi anume exploatarea persoanei, victimă a traficului.
Potrivit dispoziţiilor art.2 pct.2 din aceeaşi lege, prin exploatarea unei persoane se înţelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea unor servicii în mod forţat,
54
cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
Inculpaţii, ca mijloc de comitere a infracţiunii au utilizat atât înşelăciunea cu prilejul recrutării, precum şi ulterior, cât şi violenţa în partea finală a evenimentelor.
Potrivit dispoziţiilor art.62 C.pr.pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Ca atare, comiterea cu vinovăţie a unei fapte prevăzute de legea penală şi care prezintă pericol social trebuie să fie stabilită pe bază de probe, convingerea de vinovăţie trebuind să fie certă, astfel încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăţiei, doar acea persoană care a comis o infracţiune.
În consecinţă, în raport de textul menţionat, cu referire la dispoziţiile art.17 alin.2 şi art.52 din Codul penal, precum şi art.1 din Codul de procedură penală, scopul procesului penal trebuie realizat în aşa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului.
În cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti, au fost administrate probe în raport de care instanţa a reţinut starea de fapt anterior descrisă conformă cu realitatea şi care dovedesc cert vinovăţia celor doi inculpaţi.
Susţinerile celor doi inculpaţi, în sensul că faptele reţinute în sarcina acestora nu sunt dovedite, sunt infirmate de întreg materialul probator administrat în cauză, şi anume: declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, procesele verbale de percheziţie domiciliară la locuinţele inculpaţilor, declaraţiile inculpaţilor. Aşa încât, în cauză este pe deplin dovedită vinovăţia celor doi inculpaţi pentru faptele reţinute în sarcina acestora.
Astfel, din probele existente se atestă, fără dubiu, că cei doi inculpaţi le-au exploatat pe părţile vătămate majore dar şi pe cele minore, în care scop le-au sechestrat, transportat şi cazat într-un imobil unde erau aduşi “clienţi”, fie erau transportate la anumite locaţii unde solicitau “clienţii fideli” inculpaţilor, în vederea întreţinerii de relaţii sexuale cu aceştia, dar sub atenta supraveghere a inculpaţilor în schimbul unor sume de bani şi pentru ca părţile vătămate să nu aibă posibilitatea “însuşirii” din sumele de bani primite. Ba mai mult, în cazul în care acestea nu realizau nici un “venit” într-o anumită zi erau admonestate fizic, şi nu primeau de mâncare decât ceva derizoriu, fiind astfel “pedepsite” pentru ca pe viitor să nu mai comită astfel de “greşeli”.
Cei doi inculpaţi nu au recunoscut activităţile infracţionale desfăşurate, dar această împrejurare nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere penală, în contextul probatoriului administrat. Susţinerile inculpaţilor privind nerecunoaşterea scopului pentru care erau racolate părţile vătămate, sunt irelevante în raport de declaraţiile martorilor din care rezultă fără echivoc că inculpaţii erau conştienţi de faptele lor. În contextul complexei activităţi infracţionale desfăşurate, inculpaţii primeau sume într-o singură zi “de lucru” de la fiecare fată cuprinse între 50 lei RON şi 450 lei RON.
Astfel, aceste conduite materiale, de netăgăduit în raport cu probele administrate, nu pot configura o gravă eroare în reţinerea stării de fapt, după cum nici nu pot justifica lipsa unui element constitutiv al infracţiunii deduse judecăţii, de natură să atragă o soluţie de achitare a inculpaţilor.
Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, “constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori
55
înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.”
Din prevederile art.12 din Legea nr. 678/2001 rezultă că, în latura obiectivă a infracţiunii de trafic de persoane, este prevăzută ca modalitate alternativă şi “recrutarea”, alături de “transportare”, “transferare”, “cazare” şi “primire”, care se poate realiza prin folosirea diferitelor forme de constrângere, cum sunt ameninţarea sau violenta.
Prin urmare, art.12 din Legea nr. 678/2001 prevede ca modalităţi de realizare a conţinutului laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane atât recrutarea unor persoane pentru prostituţie, cât şi constrângerea la prostituţie.
Dându-se eficienţă principiului potrivit căruia specialul primează generalului, sunt aplicabile prevederile din legea specială, şi anume prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, astfel încât ori de câte ori se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane se vor aplica prevederile Legii nr. 678/2001, după intrarea în vigoare a acestei legi incidenţa prevederilor art. 329 C. pen. fiind limitată.
Un ultim aspect ce urmează a fi reţinut de către instanţă constă în faptul că traficul de persoane, cu deosebire a unor minore, în scopul cunoscut al obligării acestora să se prostitueze, reprezintă o faptă deosebit de gravă, atentând la libertatea persoanei şi la libertatea vieţii sexuale.
În consecinţă, faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, respectiv trafic de minori.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii prin care au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi judecând cauza să fie achitaţi cu privire la infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi în judecată în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.pr.pen.
În motivele de apel inculpatul N.B. a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada că acesta ar fi constrâns pe părţile vătămate să practice prostituţia, întrucât acestea s-au prostituat şi anterior cunoaşterii de către inculpat şi practică prostituţia şi în prezent, fără nici o constrângere.
Inculpatul mai arată că este adevărat că le-a găzduit pe părţile vătămate, însă acest ajutor nu poate fi interpretat ca fiind o faptă penală.
Pe de altă parte, instanţa de fond a interzis inculpatului şi drepturile prev.de art.64 lit.c C.pen., care însă nu au nici o legătură cu fapta comisă de acesta.
Inculpatul R.A. în motivele de apel a arătat că nu s-a făcut dovada în cauză că în perioada iulie – decembrie 2005, ar fi recrutat pe părţile vătămate sau că le-ar fi constrâns pe acestea să practice prostituţia, cu excepţia părţii vătămate Gloria Viorica, care a precizat că se află în relaţii de duşmănie cu inculpatul, celelalte părţi vătămate au arătat că inculpatul nu le-a constrâns să practice prostituţia.
Apelurile formulate de inculpaţi urmează să fie admise, însă pentru alte motive decât cele precizate de aceştia deoarece în cauză însă nu au fost respectate dispoziţiile procedurale privind judecata în fond a cauzei.
Astfel, la termenul de judecată din 20 martie 2007, când s-au pus concluzii pentru dezbaterea în fond a cauzei, inculpatul R.A.V. a fost evacuat din sala de judecată pe motiv că tulbură desfăşurarea şedinţei, după care datorită faptului că martorii S.I., N.I.,
56
P.A., V.I., I.M., F.F. şi B.F., deşi citaţi cu mandat de aducere nu s-au prezentat la instanţă, în baza art.327 alin.3 C.pr.pen., s-a procedat la citirea declaraţiilor acestora.
După aceasta instanţa a solicitat personalului de la Garda Penitenciarului Gherla, ca inculpatul R.A.V. să fie adus în sala de judecată, însă acesta a refuzat pe motiv că judecătorul cauzei nu instrumentează corect probele din dosar.
Nefiind alte cereri sau excepţii de ridicat s-a dat cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei, fără ca inculpatul R.A.V., deşi arestat, să fie prezent şi fără posibilitatea de a i se aduce la cunoştinţă actele îndeplinite în lipsa sa, în perioada în care a fost evacuat din sala de judecată şi de a-şi preciza ultimul cuvânt cu privire la învinuirile ce i se aduc.
După dezbaterile în fond a cauzei, pronunţarea a fost amânată pentru data de 27 martie 2007, dată la care a fost pronunţată sentinţa penală atacată cu apel de cei doi inculpaţi.
Potrivit art.314 C.pr.pen., judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere.
Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie.
Ca urmare inculpatul R.A.V., fiind arestat, prezenţa acestuia la judecată era obligatorie.
Având în vedere că inculpatul R.A.V. era arestat, iar acesta potrivit disp.art.314 al.1 C.pr.pen., trebuia să participe în mod obligatoriu la judecata cauzei, trebuia să fie chemat în sala de judecată înainte de începerea dezbaterilor pe fondul cauzei, iar preşedintele completului de judecată să-i aducă la cunoştinţă despre actele efectuate în lipsa sa, în sensul că s-a dat citire declaraţiilor martorilor lipsă, care nu au fost audiaţi în sala de judecată şi numai după aceasta să dea cuvântul părţilor pentru dezbaterea în fond a cauzei în prezenţa inculpatului arestat.
Dacă acesta din urmă a refuzat să se prezinte în sala de judecată, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 20.03.2007, deşi inculpatul era arestat şi avea obligaţia să se supună dispoziţiilor date de instanţă, cauza trebuia să fie amânată pentru un alt termen de judecată pentru a da posibilitate inculpatului arestat să ia cunoştinţă de actele îndeplinite în lipsa sa la termenul de judecată din data de 20.03.2007, să asiste la dezbaterea cauzei pe fondul acestuia şi să-şi spună ultimul cuvânt cu privire la acuzaţiile ce i se aduc în condiţiile prev.de art.341 C.pr.pen., cu atât mai mult cu cât inculpatul pe tot parcursul judecării cauzei nu a recunoscut faptele care i se impută.
Întrucât instanţa de fond nu a asigurat condiţii pentru ca inculpatul R.A.V. să fie prezent la judecata în fond a cauzei, deşi acesta era arestat, iar prezenţa inculpatului la judecată era obligatorie, potrivit art.314 C.pr.pen., în baza art.379 pct.2 lit.b C.pr.pen., au fost admise apelurile formulate de cei doi inculpaţi împotriva sentinţei penale nr.167/27.03.2007 a Tribunalului Cluj, sentinţă care a fost desfiinţată în întregime iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanţa de fond, deoarece cauza a fost judecată în lipsa inculpatului R.A.V. care era arestat.
