Prin sentinţa penală nr.309/16.11.2001, Tribunalul Vrancea a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul C.O.D. trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de dare de mită prev. de art. 255 alin.l Cod penal, complicitate la fals prev. de art. 26 cu referire la art. 289 Cod penal, instigare la fals prevăzut de art. 25 cu referire la art. 289 Cod penal, înşelăciune prev. se art.214 Cod penal şi pe inculpatul C.E., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de dare de mită prev. de art.255 alin 1 Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, înşelăciune
prev. de art. 215 alin 3, 5 Cod penal, uz de fals prev. de art.291 Cod penal, abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal şi gestiune frauduloasă prev. de art. 204 alin 1 Cod penal, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Instanţa, analizând legalitatea urmăririi penale, a constatat că aceasta a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative ale art. 228 şi art. 209 alin. 3 Cod procedură penală fiind lovită de nulitate absolută ca şi actul de sesizare a instanţei.
în acest sens, s-a reţinut că deşi cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată şi pentru infracţiunea de dare de mită, procesul-verbal de începere a urmăririi penale nu cuprinde nici o referire cu privire la această infracţiune fiind încheiat la data de 19.11.1996 la Poliţia judeţului Sibiu, organ ce nu era competent să efectueze urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art. 255 Cod penal.
în cauză nu există alt act care să aibă semnificaţia începerii urmăririi penale şi pentru infracţiunea prev. 255 Cod penal şi care să fie întocmit de procuror, competent să efectueze urmărirea penală pentru infracţiunea de dare de mită.
în opinia instanţei, împrejurarea că la data de 18.09.1997, procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celor doi inculpaţi şi pentru infracţiunea de dare de mită nu poate suplini lipsa actului procesual de începere a urmăririi penale şi pentru infracţiunea prev. de art. 255 Cod penal deoarece începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale marchează momente diferite în desfăşurarea urmăririi penale aşa cum rezultă din prevederile art. 255 – 258 Cod procedură penală.
S-a mai reţinut că, în lipsa actului de începere a urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 255 Cod penal, declaraţiile luate de procuror martorului T.N. şi inculpaţilor în legătură cu această infracţiune nu pot avea decât semnificaţia unor acte premergătoare potrivit art. 224 Cod procedură penală.
Lipsa urmăririi penale pentru infracţiunea de dare de mită face imposibilă sesizarea instanţei cu judecata acestei infracţiuni având în vedere că, potrivit art. 263 alin. 1 Cod procedură penală, rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală.
în consecinţă, prima instanţă a apreciat că urmărirea penală şi actul de sesizare al instanţei sunt lovite de nulitate absolută prev. de art. 197 alin 2 Cod procedură penală astfel că se impune restituirea la procuror, conform dispoziţiilor art. 333 Cod procedură penală.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi partea civilă S.C. S.A. Bacău.
în dezvoltarea motivelor de recurs, Parchetul a susţinut că în mod greşit prima instanţă a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale deoarece lipsa rezoluţiei de începere a urmăririi penale nu este sancţionată cu nulitatea absolută ci cu nulitatea relativă care putea fi invocată doar în condiţiile prev. de art. 197 alin. 1 şi 4 Cod procedură penală.
Partea civilă a invocat, de asemenea, nelegalitatea hotărârii primei instanţe, achiesând la motivele de recurs ale Parchetului.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a apreciat ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 228 alin.l C.proc» pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prev. de art.221 C. proc. pen. J dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale.
încălcarea acestei dispoziţii legale nu este însă sancţionată cu nulitatea absolută, aşa cum greşit a apreciat prima instanţă, ci cu nulitatea relativă care putea fi invocată doar în condiţiile şi în limitele de timp prev. de art. 197 alin. 1 şi 4 C. proc. pen.
Or, în speţă, inculpaţii nu au invocat lipsa rezoluţiei prev. de art. 228 C.proc. pen. nici în cursul urmăririi penale şi nici la primul termen de judecată sau la termenele ulterioare, iar în faţa instanţei de recurs au subliniat în mod expres că nu se consideră vătămaţi în exercitarea drepturilor procesuale ca urmare a încălcării acestei dispoziţii legale.
Instanţa ar fi putut să invoce din oficiu această nulitate relativă, conf. disp. art. 197 alin.4 teza ultimă C. proc. pen., doar dacă anularea actelor de urmărire penală ar fi fost necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, ceea ce nu este cazul în speţă.
Urmărirea penală pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 C.pen. a fost efectuată de procuror – organul competent, potrivit
dispoziţiilor art.209 alin 3 C.proc. pen. – care a dispus şi punerea în mişcare a acţiunii penale; astfel că nulitatea relativă constând în lipsa rezoluţiei de începere a urmăririi penale a fost acoperită.
Criticile formulate prin motivele de recurs ale Parchetului sunt deci întemeiate.
Faţă de aceste considerente şi văzând disp. art. 385/15 pct. 2 lit. c C proc. pen. s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a casat sentinţa penală nr. 309 din 16.11.2001 a Tribunalului Vrancea şi s-a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
(decizia penală nr. 150/R/25.02.2002) 2.4.2. Judecata în prima instanţă
