Decizie penală
Inculpatul are antecedente penale, nu a recunoscut constant săvârşirea faptei, s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, dovedind perseverenţă în comiterea unor infracţiuni de natura celei deduse judecăţii, după cum rezultă din fişa de judiciar a acestuia.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 52/A/25 mai 2010)
Prin sentinţa penală nr. 44 pronunţată de Judecătoria Beclean s-a dispus condamnarea inculpatului CS pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 mod. şi completată prin Legea nr. 49/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. penal , la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. „a” şi „b” C. penal.
S-a stabilit în favoarea Baroului BN suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu ( cuv. av. CC), sumă ce se va plăti din fondul M.J.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul CS.
Apelul declarat nu este fondat.
Astfel, contrar susţinerilor apelantului, probele testimoniale au făcut dovada împrejurării că şi la data de 29.10.2007 cât şi la data de 12.03.20087 inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda un permis legal de conducere.
Martorii audiaţi în apel, la solicitarea inculpatului nu au putut înlătura celelalte probe testimoniale administrate în cauză, cu privire la săvârşirea faptei din 29.102007 de către inculpat. Martorul B T care susţine că a fost şoferul inculpatului o perioadă de 5 ani, a afirmat că în perioada cât a condus autovehiculele deţinute de inculpat, nu ştie ca inculpatul să fi fost oprit în trafic de către organele de poliţie pentru că ar fi condus fără permis, fără să susţină însă că el ar fi fost cel care a condus în octombrie 2007 autoturismul proprietatea inculpatului, aspect ce a fost relatat însă de către martorul L M.
Sub acest aspect declaraţiile celor doi martori nu se coroborează. De altfel, declaraţia martorului LM este singurul sub aspectul conducerii autoturismului de către martorul BT la 29.10.2007 şi nu de către inculpat, necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză, pe parcursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti.
Cu privire la fapta imputată inculpatului, pretins săvârşită la 12.03.2008, atât probele testimoniale administrate în cauză, cât şi inculpatul, în mod constant (la urmărirea penală şi prin declaraţia dată în instanţă în apel f.78,79) au făcut dovada că inculpatul a fost cel ce a condus autoturismul proprietate personală, marca Alfa Romeo, de la domiciliul său situat în localitatea Baţa, în mun. Bistriţa şi retur, fără să posede permis de conducere eliberat în condiţii de legalitate.
Susţinerile inculpatului cu privire la faptul că ar deţine permis de conducere eliberat de autorităţile irlandeze nu au fost dovedite de acesta în niciun fel, din adresele de la f.47-48 şi f.52-55 dos de urm.penală, rezultând cu certitudine că inculpatul nu deţinea la data săvârşirii faptelor nici permis de conducere eliberat de autorităţile române şi nici permis de conducere eliberat de autorităţile din Irlanda.
În ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, s-a apreciat că aceasta s-a făcut corect, cu aprecierea atât a pericolului concret pentru ordinea publică, a faptelor săvârşite cât şi a persoanei inculpatului şi a atitudinii sale faţă de acestea. Inculpatul are antecedente penale, nu a recunoscut constant săvârşirea faptei, s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, dovedind perseverenţă în comiterea unor infracţiuni de natura celei deduse judecăţii, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia.
Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că hotărârea atacată este temeinică şi legală, nefiind dat niciun motiv de desfiinţare a acesteia, astfel că în temeiul art.379 pct.1 lit.”b” Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul inculpatului.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor judiciare în apel, în favoarea statului, în cuantum de 110 lei.
