În fapt, s-a reţinut că în cursul nopţii de 7/8.03.2011, inculpatul M V N, împreună cu învinuitul T G, s-a deplasat la imobilul situat în sat Tălmăcel, . Învinuitul T G a forţat o afumătoare de unde a sustras o drujbă, apoi a spart un geam de la casă în timp ce inculpatul M era în curtea aceluiaşi imobil, iar din interior au sustras trei camere video, 13 telefoane mobile, parfumuri, bijuterii şi alte bunuri. Bunurile au fost împărţite intre cei doi, o parte fiind găsite la domiciliul lui M.
În aceeaşi noapte, cei doi autori au mers tot în satul Tălmăcel la imobilul unde se află magazinul mixt IF P După escaladarea gardului şi forţarea geamului termopan, aceştia au pătruns în magazin, de unde au sustras bani, ţigări, cafea, pantofi de sport Adidas, două telefoane mobile, şi alte bunuri, în valoare de aproximativ 5020 lei.
S-a mai arătat faptul că, fiind întrunite în acest sens prevederile art. 143 şi 148 lit. f C.p.p. întrucât inculpatul a săvârşit o infracţiune care prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce constă în rezonanţa socială negativă indusă în rândul opiniei publice de faptul că autorii unor fapte de o gravitate deosebită sunt judecaţi în stare de libertate.
Prin sentinţa penală nr. 4 din 018.03.2011, Judecătoria Avrig, în baza art. 1491 C.p.p., a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig şi dispune arestarea preventivă a inculpatului Marinescu Valentin Nicolae, pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de 18.03.2011 şi până la data de 15.04.2011.
S-a reţinut prin hotărâre că din Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 18.03.2011 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig rezultă că se reţine în sarcina inculpatului faptul că în seara de 7/8 martie, pe timp de noapte şi prin efracţie a pătruns în 2 imobile din localitatea Tălmacel respectiv de unde au sustras bunuri alimentare şi nealimentare, prejudiciul cauzat ridicându-se la suma de 7.000 lei.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul M V N a recunoscut în parte săvârşirea faptelor, respectiv doar faptul că a participat la furtul comis în magazinul aparţinând I.F. P, negând participarea directă la furtul din imobilul aparţinând numitului C N I, arătând că a rămas afară în timp ce prietenul său a sustras bunurile. Acesta a recunoscut doar că o parte din bunurile sustrase de către învinuit au fost împărţite, motivând faptul că învinuitul T G a acceptat să-i dea şi lui o serie de bunuri pentru a nu povesti familiei sale ce a făcut.
Prin ordonanţa dată de Poliţia Oraşului Tălmaciu s-a luat faţă de inculpatul M V N măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 17.03.2011 ora 16,30.
Din fişa de judiciar a inculpatului instanţa a reţinut că acesta a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea a mai mult de 20 de infracţiunii de furt calificat, iar prin rechizitoriile Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita acesta a fost trimis în judecată împreună cu alte persoane pentru comiterea unor alte infracţiuni de furt calificat comise în luna iunie 2009 şi respectiv în luna martie 2010, însă pentru aceste fapte nu a fost condamnat definitiv.
Din fişa amplă de cazier reiese că inculpatul a fost liberat condiţionat din penitenciar la data de 03.03.2009 din executarea unei pedepse de 3 ani şi 6 luni, rămânând un rest de executat de 527 zile.
Împotriva acestei încheierii penale a declarat recurs inculpatul M V N solicitând punerea sa în libertate şi cercetarea în continuare în stare de libertate.
Examinând recursul declarat din oficiu, privind temeinicia şi legalitatea lui, Tribunalul a constatat recursul inculpatului ca nefondat şi l-a respins.
Într-adevăr starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţă iar încadrarea juridică este legală şi temeinică.
Este unanim consacrată ideea că privarea de libertate este o măsură excepţională iar luarea ei se realizează doar în situaţiile în care se regăsesc incidente dispoziţiile prevăzute de art. 148 C.p.p..
În cauză există bănuieli legitime şi plauzibile privind persoana inculpatului că acesta ar mai putea săvârşi şi în viitor alte infracţiuni, mai cu seamă că acesta nu are un loc stabil de muncă şi nu a făcut dovada că deţine mijloace de subzistenţă care să nu-i creeze tentaţia de a săvârşi infracţiuni similare.
Şi în acest caz instanţa a fost chemată să cerceteze respectarea condiţiei existenţei unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care să justifice arestarea unei persoane, întrucât plauzibilitatea bănuielilor pe care are a se întemeia o arestare constituie un element esenţial al protecţiei cuprinse şi în textul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (art.5 parag. 1 lit. c) împotriva unei privări arbitrare de libertate. În practica Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a subliniat, în mod constant, că bănuielile astfel caracterizate presupun existenţa unor fapte sau a unor informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracţiunea pentru care se formulează propunerea de arestare preventivă.
În cauză s-au conturat indicii temeinice, potrivit art. 143 C.p.p., că inculpatul a participat la săvârşirea faptelor pentru care este cercetat şi de fapt el a şi recunoscut în parte săvârşirea acestor fapte, motiv pentru care soluţia adoptată de instanţa de fond apare judicioasă şi legală.
În acest sens sunt planşele fotografice declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale de constituire, procesele verbale de ridicare de la domiciliul învinuitului a majorităţii bunurilor sustrase de la părţile vătămate.
Toate aceste dovezi administrate au conturat o stare de pericol concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a recurentului.
Aşa fiind, instanţa, în baza art. 38515 Cod procedură penală, a respins recursul formulat de inculpatul M V N, împotriva încheierii penale nr. 4 din data de 18.03.2011 pronunţată de Judecătoria Avrig , pe care menţinut-o.
