Sentinţa penală nr. 502/25.09.2007
Indeplinirea dispoziţiilor art.260 alin.2 C.p. Retragerea mărturiei
mincinoase are ca efect nepedepsirea făptuitorului dacă, în cauzele
penale intervine mai înainte de a fi pronunţată o hotărâre sau de a se
fi dat o soluţie ca urmare a acelei mărturii ( în speţă trimiterea în
judecată a inculpatului prin rechizitoriu).
Prin sentinţa penală nr.502/25.09.2007 a Judecătoriei Tecuci
în baza art.11 pct.2 lit.b din C.p.p. în ref. la art.10 lit.i din C.p.p. s-a
dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O.S., pentru
comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 din C.p.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare avansate în cauză să
rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut
următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci
la data de 12.07.2007, a fost trimis în judecată penală în stare de libertate
inculpatul O.S. , pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de
art.260 din C.p.
S-a reţinut că inculpatul a fost audiat într-o cauză penală, în
faza de urmărire penală a spus adevărul cu privire la situaţia de fapt, după
care în faza de judecată în aceeaşi cauză a revenit asupra declaraţiilor date
precizând că nu ştie nimic de conflictul dintre familiile B. şi A., deoarece
în perioada acestui conflict el nu se afla de faţă, fiind plecat în judeţul
Tulcea.
Inculpatul a mai arătat că retrage declaraţiile date la
urmărirea penală în dosarul cu nr.2433/2006, deoarece a declarat fals întrucât
a fost sfătuit de unele persoane din familia A. să declare neadevăruri.
Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul nu poate fi
pedepsit deoarece şi-a retras declaraţia mincinoasă anterior pronunţării unei
hotărâri de condamnare şi prin urmare operează cauza de nepedepsire prev.
de art.260 alin.2 c.p. şi art.10 lit.i indice 1 din C.p.p.
Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţa de fond pe baza
declaraţiilor date de inculpatul O.S., a declaraţiilor date de martori,
coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
Impotriva sentinţei penale nr.502 din 25.09.2007 a
Judecătoriei Tecuci în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă
Judecătoria Tecuci apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre
nelegală şi netemeinică.
In motivarea cererii de apel, Parchetul a arătat că inculpatul
trebuia condamnat, pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă
prev. de art.260 din c.p. deoarece acesta nu ş-a retras nicio declaraţie, ci pur
şi simplu declaraţiile date după urmărirea penală au un conţinut fals, care
nu reflectă adevărul şi intră sub incidenţa disp.art.260 din C.p.
Prin decizia penală nr.52/A/04.02.2008 Tribunalul Galaţi a
admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci,
desfiinţând sentinţa dată de instanţa de fond.
In rejudecare, a fost condamnat inculpatul OS la 6 luni
închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.260 alin.1 C.p. rap. la
alin.3 al aceluiaşi articol.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prev. de art.64 lit.a,b C.p.
In baza art.81 şi art.71 alin.5 C.p. s-a dispus suspendarea
condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata
termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art.82 c.p.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de
art.83 c.p.
In motivarea soluţiei, instanţa de apel a apreciat că în mod
greşit s-a considerat că inculpatul şi-a retras declaraţia întrucât o astfel de
retragere nu există în disp.art.260 alin.2 C.p.
S-a reţinut că cele două declaraţii date de inculpat diferă şi că
la urmărirea penală când a fost audiat nu a declarat că nu-şi mai menţine
declaraţia, declaraţia dată la 30.03.2007.
Impotriva acestei soluţii, în termenul prevăzut de lege a
declarat recurs inculpatul O.S.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul ales se
arată că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de mărturie
mincinoasă întrucât declaraţia sa nu ar fi produs efecte, urmare a retragerii
declaraţiei iniţial date.
Prin decizia penală nr.530/R/06.10.2008 a Curţii de Apel
Galaţi s-a respins ca nefundat recursul declarat de inculpat şi a fost obligat
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a
reţinut următoarele:
S-a constatat potrivit probelor că în cauza ce-l priveşte pe
inculpatul OS nu sunt incidente disp.art.260 alin.2 C.p.
Declaraţia dată de inculpat în calitate de martor în faza de
urmărire penală a constituit probă forte şi a stat la baza trimiterii în
judecată a persoanei ce avea calitate de inculpat sau persoană urmărită în
calitate de învinuit ce a primit calitatea de inculpat urmare a declaraţiei
date de martorul O.S.
Rezultă aşadar că urmare a declaraţiei date de inculpatul –
recurent în calitate de martor a avut drept urmare trimiterea în judecată a
persoanei vătămate, devenind din făptuitor – învinuit – inculpat, procurorul
urmare declaraţiei date a dispus, a luat o hotărâre şi anume aceea de a trimite
pe învinuit în judecată, urmare a declaraţiei mincinoase producându-se şi
consumându-se odată cu înaintarea la instanţă a cauzei pentru a fi judecat.
Pe de altă parte din declaraţia dată la 30.03.2007 inculpatul în
calitate de martor nu a arătat de ce nu-şi mai menţine declaraţiile date în faza
de urmărire penală.
Prin declaraţia inculpatului dată în instanţă la 30.03.2007 în
calitate de martor a urmărit schimbarea situaţiei de fapt în alterarea adevărului
şi prezentarea unei noi situaţii de fapt diferită de cea din faza de urmărire
penală, încălcându-se disp.art.85 C.p.p. Consumarea infracţiunii de mărturie
mincinoasă producându-se când, după ascultare şi sub prestare de jurământ a
recunoscut declaraţia în faţa completului de judecată.
Retragerea mărturiei mincinoase poate fi considerată că ar fi
retrasă când martorul din proprie iniţiativă şi înainte de a fi audiat în faza
de judecată, o face.
