Art.87 al.1 OUG nr.195/2002
Art. 52, art.57, art.81 Cod penal
Art. 320/1, art.385/9 pct.14 Cod de procedură penală
Gradul de pericol social al faptei săvârşite de către inculpat nu judtifică suspendarea condiţionată, ci, dimpotrivă, executarea prin privare de libertate, potrivit art.57 C.pen. Aceasta, deoarece, pedeapsa nu-şi mai atinge finalitatea înscrisă în art.52 C.pen (constrângerea, reeducarea şi prevenţia).
Fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social prin concentraţia mare de alcoolemie pe care o prezenta inculpatul la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice (3,10 gr.%o), stare în care exista pericolul săvârşirii unui accident de circulaţie cu consecinţe deosebit de grave.
(C.A. Piteşti, Decizia penală nr. 1068/R/11 Decembrie 2012)
Prin sentinţa penală nr.298din 19 octombrie 2012, Judecătoria Costeşti a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare, în baza art. 87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, în condițiile art.81 C.pen, reţinând că, la 27 octombrie 2011, în jurul orelor 19,00, deși avea îm sânge o alcoolemie în sânge de 3,10 gr.%o, a condus pe drum public situate pe raza comunei B, autoturismul, comiţând şi un accident de circulaţie, respectiv lovirea în partea din spate a unui alt autoturism care circula regulamentar.
Prin invocarea criteriilor prev de art.72 C.pen, prima instanţă a apreciat că scopul acesteia poate fi atins şi fără executare, limitele de pedeapsă fiind reduse cu o treime, ca urmare a aplicării art. 320/1 C.p.pen.
Prindecizia penală nr. 1068/R/11 Decembrie 2012,Curtea de Apel Piteștia a admis recursul parchetului, dispunând ca executarea pedepsei aplicată să se facă prin privare de libertate potrivit art.57 C.pen. A constatat că recursul este întemeiat, deoarece instanţa de fond a făcut o greşită individualizare judiciară a pedepsei, dispunând fără temei suspendarea condiţionată a executării pedepsei; cazul de casare identificat este cel prevăzut de art.385/9 pct.14 C.p.pen.
Prin ignorarea criteriilor generale prev de art.72 C.pen (deşi se face referiri la acestea), prima instanţă a aplicat o pedeapsă greşit individualizată referitor la stabilirea modalităţii de executare. Astfel, potrivit textului de lege anterior citat, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, se ţine seama de gradul concret de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Sub acest aspect, gradul de pericol social al faptei săvârşite de către inculpat nu îndreptăţea prima instanţă să dispună suspendarea condiţionată, deoarece procedând astfel, pedeapsa nu-şi mai atinge finalitatea înscrisă în art.52 C.pen (constrângerea, reeducarea şi prevenţia).
Revenind la speţă, fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social prin concentraţia mare de alcoolemie pe care o prezenta inculpatul la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice (3,10 gr.%o), stare în care exista pericolul săvârşirii unui accident de circulaţie cu consecinţe deosebit de grave. Prin urmare, prima instanţă trebuia să aibă în vedere această împrejurare, precum şi funcţiile pe care trebuie să le realizeze pedeapsa şi nu în ultimul rând, finalitatea acesteia, aşa cum s-a precizat, în raport de care se apreciază că nu se impune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ci, dimpotrivă, executarea prin privare de libertate, potrivit art.57 C.pen. Faptul că inculpatul nu are antecedente penale, adoptând o atitudine sinceră, în sensul recunoaşterii de la început a săvârşirii faptei (fiind confruntat cu evidenţa) a fost avută în vedere de către prima instanţă la stabilirea pedepsei spre limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.
