Individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei. Realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei


Art. 52 Cod penal

Art. 86/1 Cod procedură penală

Astfel, din perspectiva dispoziţiilor art. 52 Cod penal, scopul preventiv educativ al pedepsei constă în reeducarea condamnatului şi formarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Contrar opiniei recurentului, executarea pedepsei în condiţiile art.86/1 Cod pr. penală în modalitatea respectării obligaţiilor impuse de către prima instanţă nu creează acestuia o situaţie împovărătoare şi nici nu îi cauzează suferinţe ori înjosirea persoanei sale.

Dimpotrivă, prezentarea în mod regulat, după un program prestabilit, la Serviciul de Probaţiunea de pe lângă Tribunalul Argeş îl va ajuta pe condamnat să conştientizeze în viitor că valorile sociale ocrotite de legea penală trebuie să fie respectate şi nu încălcate. Faptul că recurentul lucrează în baza unui contract de muncă în Franţa, nu obligă instanţa de judecată să-i înlăture această îndatorire impusă şi să-i aplice o modalitate de a pedepsei mai lejeră.

(Decizia penală nr. 664/R/15 octombrie 2013)

Prin sentinţa penală nr.3317 din data de 17 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul la pedepsele de: 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din republicată, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, în condiţiile art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală.

În temeiul art. 33 lit. b Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedepsele şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, iar în temeiul art. 86 ind. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, fixându-se termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 13.02.2011, inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,50 gr%o.

La termenul de judecată din data de 15.04.2013, inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 320/1 Cod procedură penală, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei, cu precizarea că îşi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală.

Astfel, a susţinut că la data de 13.02.2011, în jurul orelor 05:00, a condus un autoturism marca Dacia Logan şi a fost implicat într-un eveniment rutier pe raza municipiului Piteşti, soldat numai cu avarierea autoturismelor implicate, după ce cu câteva ore înainte consumase bere.

Inculpatul a declarat că se consideră vinovat de producerea accidentului întrucât nu a acordat prioritate de trecere altui autoturism şi avea permisul de conducere suspendat, întrucât în ianuarie 2011 fusese implicat într-un eveniment rutier minor pe raza comunei Bogaţi, judeţul Argeş, în condiţiile în care a lovit cu autoturismul gardul locuinţei, însă s-a deplasat la organele de poliţie pentru a anunţa evenimentul rutier şi dovada provizorie de circulaţie expirase chiar în seara precedentă, respectiv 12.02.2011, având reprezentarea să aceasta era valabilă şi a doua zi, respectiv pe data de 13.02.2011.

Deţine permis de conducere categoriile B şi C din anul 1998, nu şi-a desfăşurat activitatea ca şofer profesionist, nu este căsătorit, nu are în întreţinere minori şi în prezent nu are un loc de muncă.

Instanţa de fond a încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere solicitată de către inculpat, fiind depuse la dosarul cauzei o caracterizare eliberată de Primăria Comunei Bogaţi, judeţul Argeş, din cuprinsul căreia a rezultat că inculpatul are o conduită ireproşabilă în colectivitate şi declaraţia autentificată a numitului UIM, care a susţinut că inculpatul nu consumă de regulă buturi alcoolice şi nu-şi poate explica cum a putut să fie implicat în evenimentul rutier.

Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 12/13.02.2011, inculpatul a consumat băuturi alcoolice într-un bar din municipiul Piteşti, după care s-a deplasat cu autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare ***, spre domiciliul său din comuna Bogaţi, judeţul Argeş, iar la intersecţia străzilor Smârdan şi Tineretului din cartierul Craiovei – Mun. Piteşti, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare ***, condus de către numitul CD, în mod regulamentar.

Evenimentul rutier a avut loc în jurul orelor 05.00 şi s-a soldat cu avarierea celor două autoturisme implicate şi nu s-au produs vătămări corporale altor persoane.

Organele de poliţie s-au deplasat la faţa locului şi au constatat că în perioada 13.02.2011 – 14.03.2011, inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, urmare a unui eveniment rutier anterior şi figurează în evidenţe ca posesor de permis de conducere categoriile B şi C.

Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, a fost supus etilotestului, reieşind o concentraţie de 0,71 miligrame/litru alcool pur în aerul expirat, după care a fost condus la Spitalul Judeţean Argeş, pentru a-i fi recoltate probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

La orele 05:20, inculpatul avea o alcoolemie de 1,50 gr%0, iar la ora 06:20 o alcoolemie de 1,30gr%0, conform buletinului de analiza toxicologică – alcoolemie nr. 92/15.02.2011 întocmit de SML Argeş.

Conform adresei nr.267407/22.02.2011 a IPJ Argeş – Serviciul Rutier, inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice întrucât în perioada 13.02.2011 – 14.03.2011, Serviciul Rutier Argeş i-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, în baza art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002 republicată.

Fiind administrate probe concludente şi pertinente din care a reieşit vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin.2 şi art. 87 alin 1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, în condiţiile în care a condus un autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 gr%0 şi permisul de conducere suspendat, s-a dispus condamnarea sa.

La individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare statornicite de dispoziţiile art. 72 Cod penal, respectiv limitele fixate în textul incriminator, reduse cu 1/3 urmare a aplicării art. 320/1 alin 7 Cod procedură penală, gradul de pericol social al faptei comise dedus din gradul alcoolemiei, faptul că pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi având permisul de conducere suspendat, inculpatul a produs un accident rutier care putea avea consecinţe mult mai grave, circumstanţele personale ale inculpatului, care nu figurează în evidenţa cazierului judiciar cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.

Prima instanţă l-a condamnat pe inculpat la pedepsele de 1 an închisoare şi 5 luni închisoare, care au fost contopite, în temeiul art. 33 lit. b Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal şi i-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

Ca modalitate de individualizare a executării pedepsei rezultante, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv educativ prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins şi fără executarea în condiţii de privare de libertate, ci prin suspendarea sub supraveghere, în temeiul art. 86/1 Cod penal pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit, în baza art. 86/2 Cod penal.

În condiţiile în care inculpatul a fost implicat într-un accident rutier şi a fost condamnat pentru comiterea a două infracţiuni, prima instanţă a considerat că nu se impune aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs inculpatul, numai sub aspectul individualizării judiciare a modalităţii de executare a pedepsei, solicitând aplicarea dispoziţiilor art.81 Cod penal. Aceasta întrucât obligaţiile impuse în temeiul art.86/3 Cod pr. penală, în mod special obligaţia impusă de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune sunt greu de realizat, dat fiind faptul că lucrează în baza unui contract de muncă în străinătate.

Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art.385/6 alin. ultim. Cod pr. penală, Curtea consideră că recursul este nefondat.

Astfel, din perspectiva dispoziţiilor art. 52 Cod penal, scopul preventiv educativ al pedepsei constă în reeducarea condamnatului şi formarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.

Contrar opiniei recurentului, executarea pedepsei în condiţiile art.86/1 Cod pr. penală în modalitatea respectării obligaţiilor impuse de către prima instanţă nu creează acestuia o situaţie împovărătoare şi nici nu îi cauzează suferinţe ori înjosirea persoanei sale.

Dimpotrivă, prezentarea în mod regulat, după un program prestabilit, la Serviciul de Probaţiunea de pe lângă Tribunalul Argeş îl va ajuta pe condamnat să conştientizeze în viitor că valorile sociale ocrotite de legea penală trebuie să fie respectate şi nu încălcate. Faptul că recurentul lucrează în baza unui contract de muncă în Franţa, nu obligă instanţa de judecată să-i înlăture această îndatorire impusă şi să-i aplice o modalitate de executare a pedepsei mai lejeră.

Dimpotrivă, Curtea reaminteşte inculpatului că încălcarea acestei îndatoriri are consecinţe grave în sensul art. 86/4 Cod pr. penală.

În altă ordine de idei, săvârşirea a două infracţiuni privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice, având permis de conducere suspendat, dar şi o îmbibaţie alcoolică de 1,50 gr%o, constituie argumente suficiente care să pledeze în favoarea menţinerii modalităţii de executare prevăzută de art.86/1 Cod penal, cu atât mai mult cu cât alineatul 3 al art. 86/3 Cod penal interzice inculpatului predispus la încălcarea regulilor de circulaţie şi dreptul de a mai conduce vreun autovehicul în perioada termenului de încercare.

Prin urmare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod pr. penală, Curtea a respins ca nefondat recursul inculpatului.