Individualizarea judiciară a modalităţii de executarea a pedepsei. Interdicţia de a conduce vreun autovehicul pe perioada termenului de încercare


Art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002

Art.86/1Cod penal

Art.86/3 Cod penal

Sancţiunea penală trebuie să garanteze că într-un anumit interval de timp inculpatul nu va mai săvârşit fapte asemănătoare şi totodată să cuprindă măsurile necesare pentru resocializarea intimatului şi conştientizarea de către acesta a pericolului pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice.

(Decizia penală nr. 235/R/09 aprilie 2013)

Prin sentinţa penală nr. 234 din 17 ianuarie 2013 , Judecătoria Piteşti în baza art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată a condamnat inculpatul la 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, întrucât inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 gr %0, respectiv 1,90 gr %0 alcool pur în sânge.

Faţă de criteriile de mai sus, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei, aşa cum este prevăzut de art. 52 Cod penal, poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art. 81 Cod penal, pedeapsa în sine fiind de natură a asigura reorientarea definitivă a inculpatului către respectarea ordinii de drept şi a normelor de convieţuire socială, fiind fixat termen de încercare de 3 ani în condiţiile art. 82 Cod penal.

Curtea De Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 235/R/09 aprilie 2013,aadmis recursul declarat de parchet, cu consecinţa, majorării pedepsei aplicate la 1 an şi 6 luni închisoare, aplicând art.86/1 Cod penal şi impunând în sarcina inculpatului obligaţiile prevăzute de art.86/3 Cod penal, precum şi obligaţia prevăzută de art.86/3 alin.3 Cod penal, privind interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul pe drumurile publice pe durata termenului de încercare.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele: inculpatul a fost depistat de către organele de poliţie în timp ce conducea un autovehicul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice. În urma analizelor efectuate, s-a stabilit că acesta avea la momentul săvârşirii infracţiunii o alcoolemie de 1,80 g %o.

Fapta săvârşită de către inculpat prezintă un pericol social concret deosebit de ridicat, având în vedere eventualele, consecinţe l-ar fi putut produce pentru participanţii la traficul rutier, dar şi pentru alte persoane. Semnificativ pentru o justă individualizare a pedepsei este gradul ridicat de alcoolemie şi mai ales împrejurarea că inculpatul a mai fost sancţionat în anul 2008 pentru conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice. Pericolul social concret ridicat al faptei, rezultă printre altele şi prin persistenţa intimatului de a avea aceeaşi conduită culpabilă în conducerea autovehiculelor pe drumurile publice.

La o justă individualizare a sancţiunii penale trebuie să se aibă în vedere şi aspectele favorabile ale inculpatului, respectiv atitudinea sinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, acesta beneficiind, de altfel, de aplicarea art.320/1 Cod procedură penală cu toate consecinţele.

Sancţiunea penală trebuie să garanteze că într-un anumit interval de timp inculpatul nu va mai săvârşit fapte asemănătoare şi totodată să cuprindă măsurile necesare pentru resocializarea intimatului şi conştientizarea de către acesta a pericolului pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice.